39,798 matches
-
categorii de vârstă. În Statele Unite, cazurile de suicid sunt mai numeroase la bărbații albi caucazieni de peste 80 de ani, deși tentativele de sinucidere sunt mai numeroase în cazul tinerilor. Suicidul reprezintă cea de-a doua cea mai frecventă cauză de deces la adolescenți, iar la bărbații tineri, reprezintă cea de-a doua cauză după moartea accidentală. La bărbații tineri din țările dezvoltate, sinuciderea constituie cauza a 30% din numărul deceselor. Valori similare se înregistrează și în țările în curs de dezvoltare
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
Suicidul reprezintă cea de-a doua cea mai frecventă cauză de deces la adolescenți, iar la bărbații tineri, reprezintă cea de-a doua cauză după moartea accidentală. La bărbații tineri din țările dezvoltate, sinuciderea constituie cauza a 30% din numărul deceselor. Valori similare se înregistrează și în țările în curs de dezvoltare, deși proporția este mai mică în raport cu numărul total de decese, din cauza deceselor survenite ca urmare a altor tipuri de traumatisme. În Asia de Sud-Est, spre deosebire de alte zone ale lumii, rata deceselor
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
a doua cauză după moartea accidentală. La bărbații tineri din țările dezvoltate, sinuciderea constituie cauza a 30% din numărul deceselor. Valori similare se înregistrează și în țările în curs de dezvoltare, deși proporția este mai mică în raport cu numărul total de decese, din cauza deceselor survenite ca urmare a altor tipuri de traumatisme. În Asia de Sud-Est, spre deosebire de alte zone ale lumii, rata deceselor prin sinucidere este mai ridicată la femeile tinere decât la cele în vârstă. În Atena antică, o persoană care se sinucidea
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
cauză după moartea accidentală. La bărbații tineri din țările dezvoltate, sinuciderea constituie cauza a 30% din numărul deceselor. Valori similare se înregistrează și în țările în curs de dezvoltare, deși proporția este mai mică în raport cu numărul total de decese, din cauza deceselor survenite ca urmare a altor tipuri de traumatisme. În Asia de Sud-Est, spre deosebire de alte zone ale lumii, rata deceselor prin sinucidere este mai ridicată la femeile tinere decât la cele în vârstă. În Atena antică, o persoană care se sinucidea fără acordul
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
deceselor. Valori similare se înregistrează și în țările în curs de dezvoltare, deși proporția este mai mică în raport cu numărul total de decese, din cauza deceselor survenite ca urmare a altor tipuri de traumatisme. În Asia de Sud-Est, spre deosebire de alte zone ale lumii, rata deceselor prin sinucidere este mai ridicată la femeile tinere decât la cele în vârstă. În Atena antică, o persoană care se sinucidea fără acordul statului nu avea parte de o înmormântare normală. Persoana respectivă era înmormântată izolat, la periferia orașului, fără
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
și colaborarea cu muzeele era de neimaginat. În plus de acestea, efectele războiului au făcut ca multe din documente și lucrări să dispară. Ca și când totul n-ar fi fost de ajuns, Leontine Mieß, bunica sa, a aruncat în sobă după decesul artistului o mulțime de desene de nuduri considerându-le necuviincioase. Pe parcursul a peste cinci decenii de muncă, Werner Horvath a constituit documentația Friedrich Mieß care este compusă din fotografii, schițe, scrisori originale, articole de ziar, documente audio, publicații jubiliare precum și
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
montanți de 214 x 35 x 16 cm, are cu mult mai puține decorații: o rozetă cu 12 petale, o cruce, o parte de rozetă în spirală, un profil parțial realizat, toate presupunând că lucrarea a rămas neterminată, probabil datorită decesului celui care a creat-o, fără ca altcineva să se încumete a continua ideea predecesorului. Rămâne importantă înscrierea de pe ancadramentul superior al ușii, care indică expres anul realizării bisericii: „ANO 1809”. Vrând parcă să compenseze dimensiunile bisericii, interiorul acesteia a fost
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
fiica marei actrițe [[Maria Filotti]], a fost trecut în rezervă în anul 1948. El a fost unul dintre marii comandanți militari români. Generalul Atanasiu a fost decorat cu următoarele ordine: [[Categorie:Nașteri în 1886]] [[Categorie:Nașteri pe 25 aprilie]] [[Categorie:Decese în 1964]] [[Categorie:Decese pe 6 iunie]] [[Categorie:Generali români din Al Doilea Război Mondial]] [[Categorie:Destinatari ai premiilor sau decorațiilor militare]] [[Categorie:Decorați cu „Ordinul Mihai Viteazul”]] [[Categorie:Ofițer al Ordinului Steaua României]] [[Categorie:Comandor al Ordinului Steaua României
Vasile Atanasiu () [Corola-website/Science/311481_a_312810]
-
Filotti]], a fost trecut în rezervă în anul 1948. El a fost unul dintre marii comandanți militari români. Generalul Atanasiu a fost decorat cu următoarele ordine: [[Categorie:Nașteri în 1886]] [[Categorie:Nașteri pe 25 aprilie]] [[Categorie:Decese în 1964]] [[Categorie:Decese pe 6 iunie]] [[Categorie:Generali români din Al Doilea Război Mondial]] [[Categorie:Destinatari ai premiilor sau decorațiilor militare]] [[Categorie:Decorați cu „Ordinul Mihai Viteazul”]] [[Categorie:Ofițer al Ordinului Steaua României]] [[Categorie:Comandor al Ordinului Steaua României]] [[Categorie:Decorați cu Ordinul
Vasile Atanasiu () [Corola-website/Science/311481_a_312810]
-
Sorescu. Deși au avut o serie de apariții televizate, proiectul a eșuat înainte de lansarea unui album sau al unui videoclip, după numai șase luni. În același timp apare pe piață albumul greatest hits, "Andrè - Best Of". Formația se reunește după decesul tatălui Andreei Antonescu, ultima sa dorință fiind aceasta. Duo-ul lansează un album, "O noapte și-o zi" și un single cu același nume, promovat de un videoclip, însă se despart din nou, în special Bălan negând orice șansă de
Andrè () [Corola-website/Science/312298_a_313627]
-
Arundel a fost executat, Warwick exilat iar Gloucester a murit prizonier. Pentru că Richard tot nu avea copii, moștenitorul tronului era Roger Mortimer, conte de March (nepotul lui Lionel de Antwerp, care era fiul lui Eduard al III-lea) iar după decesul acestuia în 1398, fiul său cel mare în vârstă de 7 ani, Edmund Mortimer. Totuși, Richard era mai preocupat de fiul lui Gaunt, Henry Bolingbroke. După decesul lui Gaunt, Richard a confiscat terenurile lui Bolingbroke, urmărind aceeași politică ca a
Richard al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312468_a_313797]
-
Lionel de Antwerp, care era fiul lui Eduard al III-lea) iar după decesul acestuia în 1398, fiul său cel mare în vârstă de 7 ani, Edmund Mortimer. Totuși, Richard era mai preocupat de fiul lui Gaunt, Henry Bolingbroke. După decesul lui Gaunt, Richard a confiscat terenurile lui Bolingbroke, urmărind aceeași politică ca a lui Henric al II-lea și Eduard I de a centraliza puterea coroanei. Richard a renunțat la campania din Irlanda care dădea oportunitatea lui Bolingbroke să ceară
Richard al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312468_a_313797]
-
Shrewsbury, Eduard a fost unul dintre "Prinții din Turnul Londrei", care n-au mai fost niciodată văzuți după ce au fost trimiși (chipurile, pentru propria lor securitate) în Turnul din Londra. Richard al III-lea a fost puternic blamat pentru aceste decese, deși nu este sigur că el a fost responsabil pentru acest fapt. Alături de Eduard al VIII-lea și Lady Jane Grey, Eduard al V-lea este unul din cei trei monarhi englezi post-1066 care nu au fost niciodată încoronați.Se
Eduard al V-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312843_a_314172]
-
Filip i-a scris cumnatului său, Carol al II-lea al Angliei, "în această dimineață sora ta a născut un băiat. Copilul pare a fi sănătos." Cu toate acestea, fiul a murit în 1666 de convulsii; cu câteva ore înainte de deces a fost botezat Philippe Charles d'Orléans. Pierderea micului duce de Valois a afectat-o profund pe Minette. În 1668 Filip și-a întâlnit iubirea vieții. Filip de Lorena cunoscut drept "Chevalier de Lorraine" a fost membru al Casei de
Filip al Franței, duce de Orléans () [Corola-website/Science/312841_a_314170]
-
1669. Copilul, o fiică și o altă dezamăgire, a fost botezat Anne Marie la 8 aprilie 1670 de episcopul de Vabres. Când regina Henriette Marie a murit, Prințesa Anne a Angliei a venit să locuiască cu Filip și Minette până la decesul Minettei. Ulterior, Cavalerul de Lorena și marchizul d'Effiat au fost acuzați că au otrăvit-o pe Minette, deși autopsia a arătat că Minette a murit de peritonită, cauzată de un ulcer perforat.. După moartea soției sale la 26 de
Filip al Franței, duce de Orléans () [Corola-website/Science/312841_a_314170]
-
și soacra să, Ducesa de Orléans. Din căsătorie au rezultat opt copii; unii dintre ei au intrat prin căsătorie în alte familii regale europene în timpul regentei soțului ei pentru regele minor Ludovic al XV-lea al Franței. În 1701, după decesul tatălui său, soțul ei a devenit Duce de Orléans, șeful Casei de Orléans și moștenitor al titlurilor și domeniilor tatălui său. Nouă Ducesa de Orléans deține cel mai înalt rang din regat cu exceptia Delfinei, Ducesa de Burgundia. Socrul său a
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
Pe de altă parte, fratele lor mai mare, Ducele de Mâine, cu greu putea să-și ascundă bucuria morții mamei lui; era singurul moștenitor al mării ei averi inclusiv Castelul de Clagny, locul nașterii contelui de Toulouse în 1678.. După decesul Prințului de Condé în 1709, rangul de "Primul Prinț de Sânge" a fost oficial transferat de la Casa de Condé Casei de Orléans. Ducele de Orléans a devenit "Monsieur le Prince" iar Françoise Mărie "Madame la Princesse". Totuși niciodată n-au
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
ei mai mare, Ducele de Mâine. Louise Françoise a fost numită în onoarea mătușii sale, Françoise Mărie și cunoscută la curte drept "Mademoiselle du Mâine". Françoise Mărie a fost ajutată de micul Delfin, viitorul rege Ludovic al XV-lea. După decesul străbunicului sau Ludovic al XIV-lea în 1715, Delfinul în vârstă de cinci ani a devenit noul rege al Franței. A fost o mare tensiune între fratele mai mare al lui Françoise Mărie, Ducele de Mâine, și soțul ei, Ducele
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
dintre fiicele sale, Louise Élisabeth și Philippine Élisabeth. Louise Élisabeth s-a căsătorit cu infantele Luis Felipe al Spaniei, moștenitor al tronului Spaniei iar Philippine Élisabeth cu fratele vitreg mai mic al lui Luis Felipe, infantele Carlos al Spaniei. După decesul soțului ei în decembrie 1723, Françoise Mărie s-a retras la Saint-Cloud. În 1724, fiul ei, noul Duce de Orléans, s-a căsătorit cu Margravina Johanna de Baden-Baden, fiica unui fost inamic al tatălui său. Înaintea acestei căsătorii, printre potențialele
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
Ducele însuși a reacționat la ele printr-un comportament demonstrativ de afecțiune față de fiica sa în fața Curții. Zvonul a fost folosit de către opoziție în timpul perioadei sale ca regent și, a fost sursă de inspirație pentru cântece și poezii calomnioase. După decesul tatălui său în iunie 1701, Filip a moștenit ducatele de Orléans, Anjou, Montpensier și Nemours și principatul Joinville. Tatăl său a murit la Saint-Cloud după o ceartă cu Ludovic al XIV-lea în legătură amanta însărcinată a lui Chartres, Marie-Louise
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
a plătit zestrea promisă pentru fiica sa și a suferit un paroxism. De-a lungul vieții, Filip a avut mai multe amante; soția lui a preferat să trăiască în liniște la Saint-Cloud, Palais-Royal sau în casa ei de la Bagnolet. După decesul "prințului de Condé" în 1709, rangul de "prinț de sânge" a trecut de la Casa de Condé la Casa de Orléans. În decembrie 1697, fiul Delfinului, Ludovic al Franței, s-a căsătorit cu Prințesa Marie-Adélaïde de Savoia, fiica cea mare a
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
moștenească coroana dacă linia legitimă dispărea.. Deci, Louis-Auguste de Bourbon, "Duce de Maine" și Louis-Alexandre de Bourbon, "Conte de Toulouse" au fost oficial incluși în linia de succesiune în urma tuturor descendenților legitimi. La 25 august 1715, cu câteva zile înainte de deces, Ludovic al XIV-lea a adăugat un codicil testamentului său prin care l-a numit pe Ducele du Maine comandant al casei civile și militare iar pe Villeroy ca secund al comandantului. Ludovic al XIV-lea a murit la Versailles
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
deasupra. În același an, la 25 octombrie, Ludovic al V-lea în vârstă de 12 ani a fost uns rege al Franței la Reims. Odată cu declararea majoratului regelui la 15 februarie 1723, Ducele a demisionat din funcția de regent. După decesul cardinalului Dubois la 10 august, tânărul rege i-a oferit Ducelui poziția de prim ministru, funcție pe care a deținut-o până la moartea sa, câteva luni mai târziu. Regentul a murit la Versailles la 2 decembrie 1723 la vârsta de
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
de prezența lui l-au lovit. În iunie 2008 a fost condamnat la 3 luni cu suspendare pentru întreruperea unei transmisii a postului RAI, din iunie 2001 . Autoproclamat „"profetul prezervativului"” și cunoscut drept „"profetul profilaxiei"”, a început această activitate în urma decesului unui prieten de-al său, la vârsta de 22 de ani, care s-a îmbolnăvit de SIDA în urma unui contact sexual neprotejat cu o prostituată. A intrat în Cartea recordurilor pentru cele peste 30'000 de apariții la TV. În
Gabriele Paolini () [Corola-website/Science/312854_a_314183]
-
d'Albret, marchizul de Villarceaux, abatele de Choisy. Ea îi va cunoaște pe Jean Racine, Madame de Sévigné și pe Madame de Montespan, viitoarea favorită a lui Ludovic al XIV-lea, din 1667-1679,dându-i șapte fii. În 1660, la decesului lui Scarron, avea douăzecișicinci de ani, o vastă cultură, dar era din nou săracă. În timpul căsătoriei sale învăța-se arta de a se face plăcută în cadrul relațiilor suspuse, astfel Anna de Austria, solicitată de prieteni comuni, i-a acordat o
Françoise de Maintenon () [Corola-website/Science/312849_a_314178]