40,419 matches
-
nu numai din țară, ci și din Europa. La ridicarea topografică din anii 1769-1773 (Harta Iosefină a Transilvaniei, pag140) nu exista încă localitatea Ocna Mureș, ci numai unele exploatări subterane de sare, administrate de birourile din Uioara de Sus. La marginea de est a orașului Ocna Mureș, lângă drumul spre Uioara de Sus, s-au descoperit, în anul 1931, trei morminte cu sarcofage vechi din cărămizi, acoperite cu țigle; unele cărămizi aveau ștampile de producători particulari, P AE TERN și TI
Uioara de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300277_a_301606]
-
anul 1613. Economia este una predominant agrara, cu ambele sectoare componente bine dezvoltate. Cea mai importantă resursă exploatabila a subsolului este andezitul - rocă magmatica deosebit de întrebuințata în construcții. Băieții poartă o "cămașă de în brodata la guler, mâneci și pe margini", "izmene largi", un "laibăr" și "pălărie". La fete îmbrăcămintea este compusă din "spătoi și poale brodate", "zadie cu cârpa de încins", "cojoc" și "cârpa pe cap".
Dieci, Arad () [Corola-website/Science/300290_a_301619]
-
îndiguire. Seleuș se află pe un relief ale cărui caracteristici morfografice sunt asemănătoare Câmpiei Banatului. Fiind situat la circa 110 m altitudine, este inclusă în Câmpia Crișului, care a luat naștere prin depunerea sedimentelor transportate de Râul "Crișul Alb" la marginea vechiului lac Panonic. Apele subterane se întâlnesc la adâncimi de 0 - 5 m, în zona de câmpie. Regimul de alimentare a apelor freatice este cu alimentare mixtă (pluvial și din văile ce coboară din dealuri). Oscilațiile de nivel ale apelor
Seleuș, Arad () [Corola-website/Science/300303_a_301632]
-
aceluiași comite Andrei între hotarele sale vechi și neîndoielnice împreună cu toate forțele și cele ce țin de el.” Pământurile și satele din zona centrală a comitatului Albei erau în proprietatea nobililor de Geoagiu și a familiei acestora, iar cele de la margini erau stăpânite de alți nobili sau făceau parte din proprietatea cetății Alba Iulia. Probabil că locuința rezidențială a comitelui și a familiei sale a fost fie în localitatea Geoagiu de Sus, mai precis în zona din capul satului, adică locul
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
centru administrativ, capitală a comitatului cu același nume până în anul 1744. În anul 1214, documentele vorbesc despre existența comitatului Zărandului, condus de către Dionisie, fiul lui Ompund. Castrul sau cetatea cu numele de Zarand figurează în documentele din anul 1232. Aproape de marginea comunei, în direcția nord-vest, lângă apa Cigherului, pe locul numit Chereptel se văd urmele Cetății Zărandului. Unii istorici, ca de exemplu arădeanul Gabor Fabian, susțin ca această cetate a luat ființă pe baza unei cetăți de pământ care aparținea voievodatului
Zărand, Arad () [Corola-website/Science/300314_a_301643]
-
relație cu istoria însăși. Călătoria devine un proces de autoidentificare și investigare prin care clipă prezenta, desi efemera, poate fi contemplata și analizată retrospectiv: fotografia reprezintă un mijloc de recuperare. Seducția virtuozităților tehnice este înlocuită de frustețea instantaneului în care marginea clișeului devine martor suplimentar. "Fotografia devine la Kiraly o metodă de autoanaliza pornind de la ipoteza pierderii reperelor naturale și a pervertirii capacității de judecată prin cultură. Astfel, ciclul de lucrări Indirect propune privirea în urma a unor imagini cu o forță
Iosif Kiraly () [Corola-website/Science/301518_a_302847]
-
la o diviziune naturală a muncii: vânatul - îndeletnicire a bărbaților, iar culesul - practicat de femei. O altă îndeletnicire era aceea a pescuitului. În paleoliticul superior, Homo sapiens fosilis produce cuțite, străpungătoare, răzuitoare și dălți lucrate prin tehnica așchierii, având ambele margini ascuțite. Apare tehnica prelucrării osului, fildeșului și cornului. Vânătoarea se realiza și cu ajutorul arcului. La început, se locuia în așezările în aer liber, dar căutau să se adăpostească și în peșteri, pentru ca, în paleoliticul mijlociu, Neanderthalienii să-și construiască colibe
Epoca de piatră () [Corola-website/Science/301526_a_302855]
-
Vaslui, la nord cu județul Iași, la est cu județele Lăpușna și Cahul, iar la sud și sud-vest cu județul Tutova. Județul Fălciu era situat pe cursul mijlociu al râului Prut, în dreptul vestitei păduri a Tigheciului, adică la o fostă margine de țară (marginea dinspre Bugeac). Relieful județului era reprezentat de podiș crestat, cu aspect deluros. Partea nordică a județului făcea parte din regiunea de sud a Moldovei înalte, care se ridcă la peste 400 de metri (masivul Bârladului de sus
Județul Fălciu (interbelic) () [Corola-website/Science/301551_a_302880]
-
cu județul Iași, la est cu județele Lăpușna și Cahul, iar la sud și sud-vest cu județul Tutova. Județul Fălciu era situat pe cursul mijlociu al râului Prut, în dreptul vestitei păduri a Tigheciului, adică la o fostă margine de țară (marginea dinspre Bugeac). Relieful județului era reprezentat de podiș crestat, cu aspect deluros. Partea nordică a județului făcea parte din regiunea de sud a Moldovei înalte, care se ridcă la peste 400 de metri (masivul Bârladului de sus), iar cea sudică
Județul Fălciu (interbelic) () [Corola-website/Science/301551_a_302880]
-
Varro, acordându-i sprijinul său, cu toate că nu-i încuviințase hotărârea. După trecerea râului consulii își rânduiră linia de bătaie în modul următor: în aripa dreaptă, cea mai apropiată de râu, au așezat cavaleria, iar în linia a doua pedestrimea; la marginea aripii stângi, frontul era alcătuit din cavaleria aliaților, încadrând la mijloc pedestrimea aliată, unită la centru cu legiunile romane. Prima linie de atac era alcătuită din sulitași împreună cu celelalte trupe auxiliare ușor înarmate. Consulii comandau aripile. Gaius Terentius Varro pe
Bătălia de la Cannae () [Corola-website/Science/301557_a_302886]
-
și de inundații. În pădurile din imediata apropiere, au săpat gropi care le serveau drept ascunzători și depozite pentru cereale. Râul Someș în repetate rânduri și-a schimbat albia în detrimentul hotarului localității. Se spune că acesta ar fi ajuns până la marginea satului Arduzel; unde ar fi existat o moară de apă ce a aparținut unor nobili din Chelința (actualmente satul Arduzel se află la o distanță de cca. 1,5 km de cursul râului Someș). Din punct de vedere confesional, astăzi
Chelința, Maramureș () [Corola-website/Science/301572_a_302901]
-
de la Ocna Șugatag. Localitatea Ocna Sugatag a fost atestată documentar în anul 1355 (fodinae salium). , iar celelalte localități (Breb, Hoteni, Sat-Șugatag) în 1360, istoria lor fiind strâns legată de exploatarea sării. În documentul din 1355 se pomenește de existența, în marginea dinspre Ocna Șugatag a satului Giulești, a unui drum care ducea la ocnele de sare, folosite de maramureșenii care veneau aici să se aprovizioneze cu sare. Descoperirile arheologice, precum și alte documente istorice, atestă că populația zonei exploata sarea din vremuri
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
-lea; tot la Vlădiceni se află și situl de „la Cânechiște”, cu așezări din secolele al II-lea-al III-lea e.n. și al VI-lea-al VII-lea. Obeliscul eroilor din Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, ridicat în 1913 pe marginea șoselei naționale DN15D la Baratca, este clasificat ca monument memorial sau funerar.
Comuna Bârgăuani, Neamț () [Corola-website/Science/301619_a_302948]
-
mai mare număr de sate, aflate la distanțe de până la 20 km de centrul comunei. Ea se învecinează cu comunele Isverna, Ponoarele, Glogova, Cătunele (aparținând județului Gorj), Baltă și Ilovăț și orașul Baia de Arama (satele Pistrița și Negoești). Este situată la marginea estică a podișului Mehedinți până la limita cu depresiunea formată de pârâul numit Râieni, între Cuca Berești (sud-vest), Culmea Belii (est) și Gevrinu (Culmea Mormodolului - la nord). Localitatea este mărginita de dealuri împădurite la limita de sus: Dealul Bârlanului, Coasta Babii
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
o mică parte pe partea de apus a dealului Stirmina și altul pe culmea Dealului Alion Soava. În mod cu totul răzleț se întâlnesc exemplare solitare de ulm, frasin, jugastrul, tei și carpen. La umbra copacilor, dar mai ales la marginea pădurii, cresc peste 20 specii de arbuști dintre care cele mai des întâlnite sunt: porumbarul, alunul, cornul, iedera agățătoare. În pădurea Stirmina crește ghimpele pădureț - arbust protejat de lege. Pe mari întinderi pe teritoriul comunei este întâlnit salcâmul original din
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
apă. Din acest motiv, după părăsire, aceste fortificații au fost distruse de apele Dunării. Este vorba de fortificații aflate în zona Batoți -Tismana în apropierea vetrei actuale ale satului Batoți. Potrivit afirmației istoricului D. Tudor, cetatea se află situată pe marginea Dunării la 2 km mai jos de satul Batoți pe locul numit Cetățuia ce era legata funcțional de Cetatea Hinova situată tot la Dunăre pe o anumita distanță. În lucrarea "Oltenia Romană", profesorul Tudor consemnează numai existența colțului de sus
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
format din biserica propriu-zisă și turnul-clopotniță. Stema comunei Berceni, potrivit anexei nr. 1.3 din Hotărârea de Guvern numărul 1891/2004, publicată în "Monitorul Oficial al României" numărul 1077 din 16 noiembrie 2004, se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat. Pe fond roșu, în dreapta, se află un turn de cetate, având un zid spre stânga, toate de aur; la baza turnului se află un leu rampant orientat spre dreapta, ieșind din zidul cetății, totul de aur. În câmp
Comuna Berceni, Prahova () [Corola-website/Science/301644_a_302973]
-
al bisericii „Sfântul Stelian” din același sat. Stema comunei Bucov, potrivit anexei nr. 1 din Hotărârea de Guvern numărul 1695/2004, publicată în "Monitorul Oficial al României" numărul 992 din 28 octombrie 2004, se compune dintr-un scut triunghiular, cu marginile rotunjite, despicat. În câmp albastru se află un zid de cetate, crenelat, cu o poartă boltită, în centrul căreia pe o terasă verde este amplasat un arac cu viță de vie, dezrădăcinată, și struguri, în culori naturale. În șef, în
Comuna Bucov, Prahova () [Corola-website/Science/301650_a_302979]
-
Baboi. Cătunul Dolia al acestui sat a aparținut de comuna Farcașa până în jurul anului 1900. Prima dovadă istorică despre comuna Pipirig este încă din secolele al III-lea și al IV-lea, mărturie fiind faptul că în anul 1978, la marginea satului Leghin, în urma unor săpături arheologice s-a scos la iveală un cimitir ce cuprinde oseminte umane și animale, fragmente de ceramică și catarame de fier. 12 martie 1437: Ilie Voievod, domnul Moldovei, a stabilit hotarul moșiei “Munții”, arătând că
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
de ani de la bătălie, Ștefan cel Mare a înălțat aici o biserică. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de "Uscați", făcea parte din plasa de Sus-Mijlocul a județului Neamț și avea în compunere satele Uscați, Războieni, Borșeni, Marginea, Poienile și Totoești, cu 2261 de locuitori. În comună existau șase biserici și o școală. Anuarul Socec din 1925 o consemnează cu denumirea actuală de "Războieni", ca reședință a plășii Războieni din același județ, și având 3580 de locuitori în
Comuna Războieni, Neamț () [Corola-website/Science/301667_a_302996]
-
Totoești, cu 2261 de locuitori. În comună existau șase biserici și o școală. Anuarul Socec din 1925 o consemnează cu denumirea actuală de "Războieni", ca reședință a plășii Războieni din același județ, și având 3580 de locuitori în satele Borșeni, Marginea, Parte din Uscați, Poieni, Războieni, Tăietura, Tâmpești, Totoești, Uscați și Drămești. În 1931, satele componente se reduseseră la Borșeni-Tăietura, Poieni, Războieni, Tâmpești, Totoești și Uscați. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Târgu Neamț din regiunea Bacău. Satele Tâmpești
Comuna Războieni, Neamț () [Corola-website/Science/301667_a_302996]
-
din regiunea Bacău. Satele Tâmpești și Uscați au luat în 1964 numele de "Valea Mare", respectiv "Războienii de Jos". În 1968, ea a revenit la județul Neamț, reînființat; tot atunci, au fost desființate satele Drămești (comasat cu Războienii de Jos), Marginea (comasat cu Războieni) și Poieni (comasat cu Valea Albă), iar satul Totoiești a trecut la comuna Tupilați. În comuna Războieni se află mănăstirea Războieni, ansamblu-monument istoric de arhitectură de interes național, datând din secolul al XV-lea. Ansamblul cuprinde biserica
Comuna Războieni, Neamț () [Corola-website/Science/301667_a_302996]
-
clasificat ca monument memorial sau funerar. Stema comunei Dumbrava, potrivit anexei nr. 1.2 din Hotărârea de Guvern numărul 1184/2005, publicată în Monitorul Oficial al României numărul 904 din 10 octombrie 2005, se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite. În câmp albastru este reprezentată o pădure (dumbravă) de argint, pe o terasă verde. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Pădurea de stejari sau dumbrava face referire la denumirea localității. Coroana murală
Comuna Dumbrava, Prahova () [Corola-website/Science/301669_a_302998]
-
Filipeștii de Pădure (în trecut, Filipești Ungureni) este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Dițești, Filipeștii de Pădure (reședința), Minieri și Siliștea Dealului. Comuna se află în marginea vestică a județului, la limita cu județul Dâmbovița, pe malurile Proviței. Este traversată de șoseaua județeană DJ720, care o leagă spre est de (unde se termină în DN1) și spre vest în județul Dâmbovița la Moreni, și . Din acest drum
Comuna Filipeștii de Pădure, Prahova () [Corola-website/Science/301672_a_303001]
-
Jugureni este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Boboci, Jugureni (reședința), Marginea Pădurii și Valea Unghiului. Comuna se află în estul județului, în zona Subcarpaților Curburii, la limita cu județul Buzău. Este străbătută de șoseaua județeană DJ100H, care o leagă spre sud de și Mizil (unde se termină în DN1B) și spre
Comuna Jugureni, Prahova () [Corola-website/Science/301685_a_303014]