45,986 matches
-
le dovedească mai cu samă prin întrebuințarea de scrisoare roșie în hrisoavele sale. Dar și pe acest regent Ioan Asan îl cruță cu mărinimie, poate pentru că îi era rudă și-l credea mai puțin periculos, drept care îi arăta iubirea de pace și moderațiune, nu-l împresură cu război, nici nu-l supără în teritoriul său în vreun chip oarecare. {EminescuOpXIV 112} Legături de familie și politice între Ioan Asan și Ioan Ducus Vatatzes. Împăratul Vatatzes, înțelept ca om de stat și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de optzeci de ani (1228); totuși însă ei nu putură inspira împărăției istovite o nouă suflare de viață. Ioan de Brienne, escelent ostaș îndealtmintrelea, nu era om de stat prevăzător, întreprinse o campanie în Asia Mică și călcă fără de nevoie pacea cu statul grecesc al {EminescuOpXIV 113} Niceii. Acest act dădu împăratului Vatatzes, primejdiosului inamic, o ocazie dorită pentru a pune în lucrare în mod practic alianța ofensivă dintre el și regele românilor și al bulgarilor, Ioan Asan. Cu o putere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Ioan Vatatzes pentru campania de cucerire și pradă ce-o întreprinsese pe teritoriul lor împreună cu Asan, și despre care am vorbit mai sus. Spre acest scop, ei se împacă mai întîi cu Asan și încheie cu el un tratat de pace în toată forma; apoi îl câștigă aliat în război și izbutesc a căpăta de la cumanii doritori de luptă, nomadizând risipiți prin țară și petrecând ca venituri sălbatice, o considerabilă oaste auxiliară, pusă pe câmpul de război. Bine înarmați, împuterniciți prin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Atât Vatatzes cât și soția sa Irina primesc bine solia, reînnoiesc legătura de familie și cea politică, încuviințează reînnoirea prin jurământ și cer îndărăt pe nora lor Elena. Ea se și duce într-adevăr la curtea împărătească din Niceea, iar pacea și amiciția între romei și bulgari se restabilesc. Reîmpăcarea lui Asan n-a fost decât pe dinafară, nu însă adânc înlăuntrul lui, nici fără de excepție; în fundul inimei sale mai păstra oarecare gelozie contra romeilor și o neînvinsă neîncredere; deci nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
roman, și aversiunea ei ar oțărî și îngreuia lupta. S-au primit și încuviințat în mod prevenitor aproape toate celelalte cereri secundare ale regelui, precum predicarea unei cruciate contra lui Asan, escomunicarea tuturor acelora cari pe pământ unguresc ar turbura pacea sau s-ar face vinovați de înaltă trădare, neadmisibilitatea unui amestec {EminescuOpXIV 119} sau unei invazii străine în Bulgaria fără învoirea regelui, luarea sub scutul apostolic a persoanei și monarhiei sale. Greutate mai mare a întîmpinat-o însă strania cerere ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
timp o oaste considerabilă și câștigă în puterea sa orașele Pharsalus, Platamon și Larissa. După aceea se-nvoi cu cei doi frați ai săi, Constantin, despot în Epir, și Teodor, tatăl stăpânitorului din Tessalonic, cu cari se alcătui în bună pace, mulțămindu-se fiecare din ei cu ceea ce s-au aflat posedând, aliîndu-se contra oricărui agresor de dinafară și hotărând de-a mănține față cu împăratul Ioan Vatatzes moștenitele lor drepturi de domnie. De dragul fraților săi, Manoil Comnenos se învoi să rumpă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Angelos), fratele despotului Teodor, părăsi asemenea priveliștea lumii acesteia, precum pomenirăm mai sus, succesiunea și domnia în Tessalonic trecu în mînile nepotului său Mihail, fiul lui Ioan Asan și al Irinei Comnena (Angelos). În acest chip se făcu împăcare și pace între rudele lui Asan, cari erau pe de o parte despotul Teodor Angelos, al cărui fiu Ioan își apropriase în Tessaloniki titlul și demnitatea unui împărat, apoi despotul Constantin Angelos, iar pe de altă parte Mihail Asan, nepotul celor doi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asemenea această știre ca s-o ție bine ascunsă, intră de-ndată în tratări de învoială cu împresuratul Ioan Angelos (Comnen), pe a cărui tată Teodor îl alese sol și intermediar din parte-și, și ajunse curând să-ncheie o pace favorabilă pentru. dânsul. Ioan Angelos desistă de la titlul și demnitatea de împărat, lepădă insemnele împărăției, bunăoară încălțămintea purpurie și piramida din cap presărată cu mărgăritare și-mpodobită în vârf c-o piatră {EminescuOpXIV 122} scumpă roșie, se mulțumi cu titlul și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
titlul și rangul de despot, recunoscu supremația împăratului, se-ndatori să-i fie supus și-și întări făgăduința, ca și Vatatzes pe a sa, cu jurăminte solemne prestate și primite reciproc, după datoria de atuncea. După ce se restatornicise-n acest chip pacea și prietenia, Vatatzes se-ntoarse cu oastea și alaiul la Niceea și lăsă la Tessaloniki în deplină libertate pe Teodor Angelos lângă fiul său Ioan. Moartea lui Calliman Asan. Invazia lui Vatatzes în Romîno-Bulgaria, cucerîrea multor orașe; încheiarea păcii cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
chip pacea și prietenia, Vatatzes se-ntoarse cu oastea și alaiul la Niceea și lăsă la Tessaloniki în deplină libertate pe Teodor Angelos lângă fiul său Ioan. Moartea lui Calliman Asan. Invazia lui Vatatzes în Romîno-Bulgaria, cucerîrea multor orașe; încheiarea păcii cu regele român. Teritoriul supus lui Vatatzes în partea europeană a împărăției cuprindea toată țara pîn-în apropierea orașului Serrae și, pe când împăratul plecă într-o călătorie de in orașespecție în aceasta parte și trecu nu departe de orașul acela râul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asupra întrebării daca n-ar trebui atacați romîno-bulgarii, dacă n-ar trebui a li se lua din posesiune vro parte de teritoriu și daca anume orașul Serres n-ar fi ușor de luat. După ce cumpăni cu scumpătate atât cuvintele partidului păcii cât și sfaturile partidului războiului, se hotărî pentru opinia războinică a cumintelui său mare domestic Andronic Paleolog și porni numaidecât să atace orașul Serrae, deși împăratul era înarmat abia pentr-o călătorie de inspecție, nicidecum pentr-o campanie în regulă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
naționale. Lipsit de nădejdea unei bătălii, împăratul își concentră o astea sa numeroasă și așeză cartierul său general lângă râul Rigina, de unde făcu cu toate puterile preparative pentru realizarea scopului propriu al campaniei, luarea cetății Tzepaena. Principele sârbilor Uroș mijlocește pacea între romîno-bulgari și romei. Covârșitoarea putere a romeilor bătea la ochi și neliniștea încît principele bulgar Mihail, având grija unei așa de primejdioase vecinătăți, stătu totuși pe gânduri de pace, de rugă și mișcă pe socru-său, principele sârbesc Uroș
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
propriu al campaniei, luarea cetății Tzepaena. Principele sârbilor Uroș mijlocește pacea între romîno-bulgari și romei. Covârșitoarea putere a romeilor bătea la ochi și neliniștea încît principele bulgar Mihail, având grija unei așa de primejdioase vecinătăți, stătu totuși pe gânduri de pace, de rugă și mișcă pe socru-său, principele sârbesc Uroș, ce era-nsurat cu Anna, fiica regelui maghiar Bela IV, ca să ia asupră-i rolul de mijlocitor în această operă a împăcării. Primit de împăratul cu bunăvoință, prietenie și onori, Uroș
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
socru-său, principele sârbesc Uroș, ce era-nsurat cu Anna, fiica regelui maghiar Bela IV, ca să ia asupră-i rolul de mijlocitor în această operă a împăcării. Primit de împăratul cu bunăvoință, prietenie și onori, Uroș alcătui cu dânsul condițiile de pace, între cari cea dentîi și cea mai însemnată era ca bulgarii să cedeze romeilor cetatea Tzepaena, drept care Uroș dete și primi făgăduința că se vor mănținea reciproc vechile granițe între amândouă țările, și fiindcă amândouă părțile întăriră tratatul de pace
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pace, între cari cea dentîi și cea mai însemnată era ca bulgarii să cedeze romeilor cetatea Tzepaena, drept care Uroș dete și primi făgăduința că se vor mănținea reciproc vechile granițe între amândouă țările, și fiindcă amândouă părțile întăriră tratatul de pace cu jurământ solemn, împăcarea era în faptă făcută și potrivită cu dorința și trebuințele amândurora. Când Uroș, îndeplinindu-și opera păcii, își luă rămas bun de la tabăra împărătească, împăratul îl încărcă cu scumpe daruri de onoare, a căror valoare se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
primi făgăduința că se vor mănținea reciproc vechile granițe între amândouă țările, și fiindcă amândouă părțile întăriră tratatul de pace cu jurământ solemn, împăcarea era în faptă făcută și potrivită cu dorința și trebuințele amândurora. Când Uroș, îndeplinindu-și opera păcii, își luă rămas bun de la tabăra împărătească, împăratul îl încărcă cu scumpe daruri de onoare, a căror valoare se suia la 20000 de hyperpyre (monete de aur de pe atunci ale romeilor). Totuși împăratul se-ngrijea, nu fără cuvânt, că tratatul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
luă rămas bun de la tabăra împărătească, împăratul îl încărcă cu scumpe daruri de onoare, a căror valoare se suia la 20000 de hyperpyre (monete de aur de pe atunci ale romeilor). Totuși împăratul se-ngrijea, nu fără cuvânt, că tratatul de pace nu va avea parte să se realizeze pe deplin, căci rolul de căpetenie îl jucase aci Uroș, principele sârbesc, adecă domnitorul unui popor "care - după cum susțineau bizantinii - a fost totdeauna hain și nemulțămitor cu binefăcătorii lui și obișnuia a zvârli
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nemulțămitor cu binefăcătorii lui și obișnuia a zvârli și a călca-n picioare cupa prieteșugului chiar de dragul unui câștig mic". Când în anul 1258 despotul {EminescuOpXIV 127} potul Mihail Comnen din Epir ridică flamura rebeliunii contra împăratului și împărăției, mijlocitorul păcii Uroș luă parte la această întreprindere pe față și fără sfială, trimițând în campanie o însemnată trupă auxiliară, care pustii și jefui regiunea de Iîngă Prilapus și în fine puse pe fugă trupa romeică condusă de căpitani fără esperiență și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ținu, căci, deși făgăduise atât garnizoanei cât și conducătorilor ei deplină libertate de retragere, totuși îi lăsă să sufere în obezi și lanțuri, nepuindu-i pe picior liber. Schimbare de guvern la romîno-bulgari. Încuscrire între Constantin Tichus și împăratul Teodor. O pace îndoielnică și nu prea deosebită de starea de război caracteriza raportul dintre Serbia și Romîno-BuIgaria cu împărăția romeică când iată că spre folosul celei din urmă părăsi priveliștea lumii acesteia Mihail, principele Bulgariei, carele-n toată vremea hrănise o dușmănie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la Constantinopol pe nevasta despărțită, pentru a slăbi toate scrupulele ce le-ar fi avut contra propunerii lor. Împăratul se și-nvoi într-adevăr, predete pe fiica sa Irina pentru a se face căsătoria propusă și de atunci încoace fu pace si liniște între bulgaro-romîni și romei, mai cu seamă pentru că amândoi regenții litiganți solicitau în mod egal favoarea romeilor. Se-ntîmplă într-adevăr că Constantin Tichus, bătut într-o ciocnire de rivalul său, fu ținut locului împresurat în cetatea Stenimachos și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și dedeterminațiune în politică. Condus de această părere, împăratul Mihail Paleolog știu să căsătorească la-nceputul anului 1272 pe fiul său Andronic Paleolog cu prințesa Anna, fiica regelui maghiar Ștefan V. Însuflețit de dorința de-a vedea restabilindu-se durabil pacea și liniștea tot în chipul acesta și în regiunea de lângă Em precum și în Macedonia și Tracia, mai cu samă pentru că în decursul unor războaie atât de numeroase oastea romeică suferise nespus de mult, Mihail Paleolog se folosi în acest sens
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nespus de mult, Mihail Paleolog se folosi în acest sens de ocazia săvârșirii din viață a reginei Irina, soția regelui româno-bulgar Constantin Tichus. Veni la acesta solul împărătesc Georgie Acropolita cu propunerea de-a încheia nu numai un tratat de pace și de amiciție, ci de-a întemeia totodată o încuscrire, căci împăratul destina de soție pentru regele bulgar pe nepoată-sa Eulogia, ce fusese cununată mai înainte cu marele domestic Alexius Piles. Constantin primi la anul 1272 propunerea și astfel
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întemeia totodată o încuscrire, căci împăratul destina de soție pentru regele bulgar pe nepoată-sa Eulogia, ce fusese cununată mai înainte cu marele domestic Alexius Piles. Constantin primi la anul 1272 propunerea și astfel amândouă părțile confirmară noul tratat de pace, amiciție și căsătorie prin jurăminte solemne și regulară prin tratat și soarta orașelor Anchialos și Mesembria, care adevărat că erau cu dreptul ale statului româno-bulgar, dar trecuseră de câțiva ani sub domnia romeică, iar acuma le trecea împăratului Mihail în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de loc intenția de-a lăsa să se adaoge la crez măcar o iotă sau cîtu-i negru sub unghie; nu e vorba decât de recunoașterea celor trei puncte: primatul, apelația, comemorarea și acestea chiar numai pentru subrepțiunea pe furiș a păcii publice. Parte mare a clerului aprobă numaidecât cererea împăratului și, fiindcă puțini preoți îndărătnici, suferind exilul enunțat asupră-le, se răzgândiră cu vremea și se uniră cu majoritatea acomodată, întregul cler grecesc se rosti la urma-urmelor fără excepție pentru uniunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
anume pe marele logofăt George Acropolita în numele împăratului și pe lectorul Ioan în numele întregului cler grecesc, cari întăriră prin jurământ solemn primirea credinței bisericei romane. Numai patriarhul Iosif al Constantinopolului stărui ne-mpăcat să respingă uniunea, făcu jurământ în scris contra păcii bisericești, căzu în dizgrația împăratului și fu scos din scaun sub pretexte nule prin hotărârea unui sinod patriarhicesc. Urmașul său, învățatul Ioan Bekkus, ridicat din chartophylax patriarh, s-acomodă mlădios cu voința și părerea împăratului și astfel se făcu că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]