37,765 matches
-
doar lui pentru a-i cere ajutorul și protecția În sfera problemelor individuale ale existenței. Tot În cadrul religiozității populare intră și G#innayê (plural de la Êinn), spirite tutelare sau geniixe "genii" reprezentate cu formă umană, adesea Înarmate și călare, care protejau individul În diferitele etape ale existenței și activităților sale (mai ales În mediul beduin: caravane, creșterea animalelor). Există și alți zei minori, de origine arabă, care pot fi asimilați duhurilor anonime, dar sunt personalizați: Abgalxe "Abgal", Maanxe "Maan", Asharxe "Ashar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
afirma transcendența divinului și, simultan, de a depăși acele aspecte ale religiilor tradiționale, cum ar fi conținuturile mitice cu antropomorfismul lor, câteodată necizelat, și practicile de sacrificiu, aspecte ce apăreau incompatibile cu acel ideal; de cealaltă parte, voința de a proteja aceleași tradiții În valoarea lor specifică de oglindă și fundament al propriei identități culturale, de a le proteja de critica creștinilor, amenințare pentru Însăși supraviețuirea lor. Pe baza acestor premise puteau converge În proclamarea „religiei pure a intelectului” ca formă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu antropomorfismul lor, câteodată necizelat, și practicile de sacrificiu, aspecte ce apăreau incompatibile cu acel ideal; de cealaltă parte, voința de a proteja aceleași tradiții În valoarea lor specifică de oglindă și fundament al propriei identități culturale, de a le proteja de critica creștinilor, amenințare pentru Însăși supraviețuirea lor. Pe baza acestor premise puteau converge În proclamarea „religiei pure a intelectului” ca formă privilegiată sau unică a experienței religioase un personaj ca Apollonius din Tyana, care Încheagă În jurul său un Întreg
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aproape sigur mai veche decât Zoroastruxe "Zoroastru". G³th³ nu le menționează și este verosimil ca acestea să fi fost absorbite de zoroastrism când a avut loc reforma religioasă a Avestei târzii. Fravașixe "Fravași" sunt entități care ajută vânturile și le protejează În situații dificile sau periculoase. Au și funcții cosmologice, cum ar fi păzirea ordinii naturale și divine, apărarea sevei haoma și garantarea distribuirii echitabile a apelor. În zoroastrism, Fravași constituie partea nemuritoare a individului, care nu numai că Îi supraviețuiește
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
yazișn), care se Încheie cu consumarea acestei băuturi, după recitarea celor șaptezeci și două de capitole din Yasna; focul, principala manifestare a puterii divine, simbolul lui Așaxe "Așa", element esențial În viața domestică și rituală, acesta este important pentru casă, protejează, hrănește, este izvor de căldură și lumină, judecător și instrument pentru ordalii - prin flacăra și metalul topit vărsat pe piept -, fiind calea pe care ajung jertfele și rugăciunile În lumea divină. Kustșg-ul, care strânge pe talie o cămașă albă (sadre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1 Mitraxe "Mitra" („Prietenul”) este numit astfel pentru că face În așa fel Încât oamenii să se organizeze; Mitra a sprijinit mereu Pământul și Cerul ș...ț. 2 ș...ț Omul nu este ucis, nu este urgisit de tine: el este protejat de tine, suferința nu-l atinge nici de aproape, nici de departe. 6 Ocrotirea zeului Mitraxe "Mitra", cel care sprijină popoarele, garantează reușita: strălucire și faimă măreață. 8 Către Mitraxe "Mitra", a cărui putere este prezența binevoitoare, se Îndreaptă cele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeu al celei de-a doua funcții - cea militară -, Indraxe "Indra", este plasat În rândul demonilor, lăsând gol un „sertar”, cât și pentru că un tip de logică internă duce la echiparea cu arme potrivite a unui zeu care trebuie să protejeze ordinea universală. Însă natura binevoitoare a zeului, care oferă celor drepți bunurile pe care aceștia le merită, este Încă foarte vizibilă În iranianul Mithraxe "Mithra", așa cum este el reprezentat Într-un Yașt care Îi este Închinat: 33 Dă-ne, o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Remusxe "Remus" este Învins și făcut prizonier; 3) la fel cum N³satyaxe "Na>satya" Îi apărau pe păstori de hoți, și Romulusxe "Romulus" și Remusxe "Remus" luptau cu aceștia și aduceau Înapoi păstorilor animalele furate; 4) dacă N³satyaxe "Na>satya" protejează fecunditatea feminină, și tradiția romană antică Îi atribuie domniei lui Romulusxe "Romulus" instituția lupercaliilor, a căror trăsătură principală este faptul că femeile se lăsau biciuite de luperci pentru că aceasta Înlesnea zămislirea și nașterea; 5) N³satyaxe "Na>satya" sunt protectorii celor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
p. 355). Mamele (sau Matroanele) sunt divinități feminine, niciodată concepute individual, ci numai În grupuri (se pare că, de obicei, erau În număr de trei). Acestea nu au nici soți și nici fii, iar funcția lor este aceea de a proteja, de a salva și de a-și conduce credincioșii la izbândă. Este deci de Înțeles că acest cult - larg răspândit În lumea celtică și atestat și la germani Într-o serie de inscripții epigrafice latine provenite mai ales din Germania
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pot fi individualizate prin referire la funcție sau la apartenență. În primul caz avem de-a face, de exemplu, cu Matresxe "Matres" Alagabiae, „care dau totul”, Matres Gavadiaexe "Matres Gavadiae", „care apără legămintele” (În gotică, wadi „angajament”), Matres Mahlinenhae, „care protejează tribunalele” (germanicul *mahl-), Matres Afliaexe "Matres Afliae", „care Întăresc” (În nordica antică, afl - „forță”). În cel de-al doilea caz, referința poate fi toponimică, cum ar fi Matres Iulinehiae, „Iuliacum (astăzi Jülich)”, sau Matres Nersihenaexe "Matres Nersihenae", „ale râului Nersa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
majori. De exemplu, la Roma, În templul lui Jupiter Capitolinul, mai erau venerați Terminusxe "Terminus" și Iuventa, care colaborau la prosperitatea și succesul statului roman (misiune care, În general, Îi aparținea lui Jupiter), unul garantând inviolabilitatea și integritatea granițelor, cealaltă protejându-i pe tineri, care constituiau patrimoniul esențial al statului. Și În lumea germanică se Întâlnesc astfel de divinități minore (minore nu pentru că funcțiile lor ar fi irelevante, ci În raport cu divinitățile majore), chiar dacă, adesea, mai ales când se vorbește despre panteonul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru care preotul lor poartă simboluri feminine (ar putea fi aluzie la desfrânarea sexuală În cadrul funcției a treia?); de asemenea, rămâne obscură și etimologia numelui lor pe care unii cercetători Îl leagă de o formă veche din engleză, ealgian, „a proteja” (de aici, „protectorii”), În timp ce alții, mai Îndrăzneți, Îl identifică, nici mai mult nici mai puțin, cu numele elanului. În favoarea acestei interpretări contribuie, fără Îndoială, faptul că și alte perechi de frați divini sunt legate de animale sau identificate cu acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prefere pe 0 lui 1). Dacă însă va prefera pe b lui c, atunci se poate spune că nu simte suficient de puternic pentru protecția acordată de dreptul său asupra lui a și b. Motivul este următorul: dacă drepturile mă protejează de la a face ceva ce nu vreau, atunci, dacă nu vreau să citesc cartea, nu o citesc. Dacă însă, în perechea pe care eu sunt decisiv, spun că nu vreau să o citesc, apoi, în perechea în care este altul
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
că problema nu ar fi una de agregare a preferințelor, ci de admisibilitate a acestora. Altfel spus, problema ar fi a domeniului universal, și nu a condiției Pareto. În acest sens, dreptul meu inalienabil de a nu fi ucis este protejat nu prin faptul că preferința unanimă nu se transformă în preferință socială, ci prin acela că preferințele noastre (ale tuturor) ca eu să fiu ucis nu se află în domeniul funcției. Așadar, ca regulă de agregare a preferințelor, drepturile alienabile
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
activate, care infiltrează țesutul tumoral [211, 212], deși există studii care sugerează producerea sa și de către celulele tumorale. OPN are un rol complex în tumorigeneză, favorizând procesul de migrare și invazie, crescând capacitatea metastatică, stimulând proliferarea și progresia celulară și protejând celulele tumorale de apoptoză [213]. La pacienții cu CP, nivelul seric al OPN este de aproximativ 2,5 mai mare față de subiecții sănătoși, iar la o valoare de prag de 33ng/ml are o sensibilitate de 80%, specificitate de 97
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
curs, dar nu poate înfrânge suprema condiționare a faptului de a fi care se manifestă în frică. Suntem atât de prinși în faptul de a fi, încât frica ce se naște în umbra lui este mereu temeinic protejată. Ea este protejată din chiar temeiul ființei noastre. Astfel încât sunt foarte puțini cei care pot coborî până la acest temei pentru a răspunde provocării fricii. Căci frica are de partea ei cel mai puternic aliat: faptul de a fi. De aceea faptului de a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
orice. Orice mijloace erau justificate pentru apărarea ei; valorile, indivizii pînă și faptele! aveau importanță atîta vreme cît contribuiau la atingerea țelului fundamental: apărarea națiunii și garantarea intereselor naționale. Acestea aveau pentru Eminescu o semnificație atît de covîrșitoare încît trebuiau protejate cu prețul apelării la metode duplicitare și al sacrificării integrității sau a calității de om a oricui. Așadar, interesul național este cel care trebuie să fie elementul decisiv în luarea oricărei hotărîri politice, culturale sau educative. Astfel, în ochii lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pentru naționalismul cultural al lui Iorga. Cultura română este originală și latină. Fiind însăși expresia țărănimii, literatura este sufletul poporului. Ca și Eminescu, Iorga credea că această literatură este cea care justifică existența poporului român și trebuie deci să fie protejată. Literatura trebuie să devină expresia lui. Iorga spera că literatura aceasta va stabili un mod de viață cu adevărat românesc. Națiunea română a putut fi divizată de granițele săpate de puterile imperiale în carnea acestei "ființe gigantice", dar pentru Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Treia. Noua intelectualitate s-a ridicat cu scopul de a lupta împotriva celei vechi, care constituia totodată clasa conducătoare. Din momentul restaurării de către Brătianu a vechiului sistem, acești studenți au luptat împotriva clasei conducătoare (cu coloana ei vertebrală economică, evreii, protejați de Constituție și de regimul liberal) care bloca viitorul nou apărutei intelectualități. Iorga nu era deloc îngrijorat de superproducția de pseudointelectuali. A replicat ziarului "L'Indépendence Roumaine", "care era îngrijorat de apariția unui proletariat intelectual", explicînd că nu vrea să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
parte a noilor industrii se afla în proprietate privată, ca, de exemplu, a lui Max Aușnit, Nicolae Malaxa, Mihai Constantinescu, Dimitriu Mociornița și regele, care era industriașul regal (ajutat de excelentele talente de om de afaceri ale Magdei Lupescu). Erau protejați de concurența străină prin tarife ridicate, iar capitalul era în cea mai mare parte intern. Toate acestea însemnau o povară grea pe umerii țărănimii. Manoilescu, președintele Băncii Naționale și lider al "Ligii Corporaliste Naționale", era ideologul acestui program. El știa
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din stepele din răsărit, Gyula (Gelu) a fost primul care i s-a supus Regelui Sfînt Ștefan și urmașilor lui. Ungurii au înălțat o gyepú (un fel de graniță militară) pe crestele arcului carpatic și ale Alpilor Transilvaniei pentru a proteja așezările din interiorul Ardealului de incursiunile nomazilor semibarbari. Există un mare număr de secui în zona Carpaților Orientali, un alt fenomen neelucidat în ceea ce privește originea acestora). Dacă așa stau lucrurile, cum au putut păstorii români ("valahi") să pătrundă într-un număr
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
este ușor să înțelegi un asemenea naționalism dintr-un avantajos punct de vedere american (sau occidental). Oliver Wendell Holmes spunea odată: "E țara mea, fie că este dreaptă sau nedreaptă". Magistratul Holmes nu se referea la o "purificare etnică". Dar protejat de două oceane, suveran pe continent și înzestrat cu bogății de nedescris și cu instituții democratice naționalismul Statelor Unite nu era nici pe departe primejduit în măsura în care erau naționalismul românesc sau naționalismele balcanice. Dacă se simțea în pericol, reacționa împotriva americanilor nativi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
minorităților din Tratatele de la Versailles eșuaseră și că ar fi o greșeală să se Încerce resuscitarea lor. Prin urmare, au Încuviințat cu destulă ușurință transferurile de populație. Dacă minoritățile care supraviețuiseră În Europa Centrală și de Est nu puteau fi protejate În mod eficient prin acorduri internaționale, atunci era mai bine să fie expediate În regiuni prielnice. „Epurarea etnică” a existat așadar Înainte ca termenul să fie inventat - și ea nu a suscitat nici pe departe jena sau dezacordul unanim. Excepția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
statul-marionetă croat a ucis sârbi (peste 200.000) și musulmani. Dar și partizanii monarhiști conduși de Mihailoviæ, În majoritate sârbi, au ucis musulmani. Nu-i de mirare că musulmanii din Bosnia au cooperat uneori cu armatele germane, Încercând să se protejeze. Deși urmăreau eliberarea Iugoslaviei de sub ocupația germană și italiană, partizanii comuniști ai lui Tito au purces mai Întâi la distrugerea cetnicilor - mai ales pentru că acesta era un obiectiv realizabil. Un deceniu mai târziu, deziluzionat de rezultatul confruntărilor dintre comuniști și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alte profesii delicate: afilierea lor la regimul corporatist și autoritar din Austria antebelică fusese neutralizată de invazia nazistă și de antipatia lor față de stânga, perfect credibilă și din ce În ce mai utilă. În zona de frontieră din nord-estul Italiei, guvernul militar aliat Îi proteja pe colaboraționiști și pe foștii fasciști, vânați de iugoslavi, În timp ce serviciile de spionaj de pretutindeni recrutau foști naziști experimentați și bine informați - inclusiv pe „măcelarul din Lyon”, ofițerul Gestapo Klaus Barbie - pentru a-i folosi ulterior, printre altele, la identificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]