KorAP: Find »[drukola/base=împreună & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...148 149 150 ...1922 >

48,029 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

coș de gunoi și el de culoarea ruginii. Era și ea una dintre frunzele acelea. Își aminti cu precizie: pe Ovidiu îl reîntâlnise spre toamnă, un început de toamnă care urma după o vară secetoasă și fierbinte. S-au plimbat împreună prin parc, aleile erau pline, pline de frunze, foșneau, trosneau sub pașii lor. Atunci a știut că dincolo de ezitările ei se va căsători cu Ovidiu, a crezut că era posibil între ei un proces de osmoză, el avea un sacou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
acea diferență de opt ani existentă între ei putea fi trecută cu vederea, nu, ce mama naibii. Se interesă în amănunt de familia acelui om, aflat acum în cercetări. Să nu-și închipuie cumva că invitația ei de a merge împreună pe terasa unei cofetării îi dădea dreptul să fie necuviincios. El îi vorbi pe larg de situația acelui om, îl cunoștea bine, așa cum îi cunoștea pe toți din sat, doar crescuse acolo, omul nu era, categoric un caz, o persoană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
la îndemână, să-l folosești în caz de primejdie. Se așezară pe scaunele albe, rotunde. În ce-l privește pe agresorul nostru... În momentul când fata veni să preia comanda, Sidonia își scoase mănușile. Avea mâinile frumoase, prelungi, nemuncite. Le împreună pe marginea mesei, gânditoare. Se simțea minunat, era aer curat, soarele nu avea încă destulă forță. Formau, desigur, o pereche plăcută la vedere, mă rog, trecută de prima tinerețe, coaptă bine, dacă era să se facă o medie de vârstă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
schimbat nimic între noi, că de fapt ne-am eliberat de conveniențe, că sunt același bărbat, deci n-ai motive să-ți faci scrupule, cine ar cuteza să te acuze? Te arată cineva cu degetul pentru faptul că mai suntem împreună, nu, nu te arată, poate chiar ești invidiată. Este chiar așa un nonsens să-ți cer să te păstrezi numai pentru mine, numai așa îți voi garanta că nu se va schimba nimic... Dar tu nu înțelegi, nici nu încerci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
îi strânse mâna cu putere, până la durere. În oraș se lăsa înserarea. Ce se petrecuse cu el femeia nu avea cum să priceapă. Ovidiu avusese o intenție și renunțase pe drum la înfăptuirea ei. Poate voise să meargă din nou împreună undeva la un han, se plictisise de decorul neschimbat al apartamentului, poate nici o clipă nu se gândise că ar fi bine să moară amândoi acolo în mașină, undeva pe șosea și aceasta fusese doar dorința ei ascunsă, rămasă nerostită? Așa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Larisa, să mergem înăuntru. Nu mai suntem tineri ca să căutăm locuri izolate. Aș bea un pahar de șampanie. Era plină de acel farmec dezvoltat odată cu obișnuința unei vieți pline de bunăstare. Facă-se voia ta, se învoi Ovidiu și trecură împreună pragul restaurantului. Prin ochii ei, lumina se filtra tot mai anevoie. Oameni, fapte, ani, se învălmășeau. Un haos liniștitor. Ce importanță mai aveau toate când exista balanța naturală, zi, noapte, rău, bine. Important e să știi să aștepți ora care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-mi demonstreze că în somn tu știi că ești lângă mine. Dimineață m-am trezit ca în zilele de altă dată, nu arătai alarmat, nici nervos, am luat micul dejun la bucătărie, ceai, pâine, nuci, zacuscă de vinete. Am coborât împreună scările, nu ne vorbeam, dar eram amândoi surâzători, m-ai condus cu mașina până în poarta uzinei, la despărțire m-ai sărutat pe obraz. Atunci, în timp ce mă îndreptam către poartă, mi-a venit pentru prima oară să plâng. Acel sentiment de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
erosului, a idealului. Nina îi zicea femeii Cosânzeana și bărbatului, Făt-Frumos. Tot timpul drumului, numele lor reale nu au fost pomenite. Cei doi erau tăcuți și se arătau atașați unul față de celălalt. Parcă deasupra lor plutea un pericol, parcă petreceau împreună ultimele ore și nu voiau să lase să treacă nici o secundă fără să se țină de mână, fără să se privească lacom. Șeful expediției, Alexe, căuta să le impună ritmul de mers. Auzi, Nik, a spus la masă Nina, arătând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313

să-l văd, pe ușa lui iubita își lipise adolescentin fotografii cu ea, un întreg arbore genealogic al relației lor, poze de la grădiniță și cu ei râzând, îmbrățișați și versuri din cântece pe care le știau ei, cumva, le ascultaseră împreună și însemnau, habar n-am, îl lăsasem dormind în patul lui de o persoană, spunându-mi, jucându-se cu degetele mele, vorbim la telefon... mă uimea! Nu vorbiserăm niciodată la telefon, era poate un început care se lipea de tălpile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
ajuns toate cartușele de Marlboro light din lume, mă ținea în șah, era și nu era, iar eu aproape că mă îmbolnăvisem. De ce-ți place ție de mine, nu înțelegea, m-a întrebat la premiera spectacolului în care jucam împreună, nu știu ce să-ți zic, cum să răspunzi de ce, așa, pur și simplu, gesturile tale, faptul că lipsești de la repetiții că n-ai chef sau ești beat, când noi te așteptam mahmuri fiind, serios? Mărește el ochii, și eu care credeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
5 dimineața, e bine să ai pe cineva cald lângă tine, e cel mai important, pe Prințesă o trimisesem acasă, avea de învățat pentru bac, Marius venise să-și pună pozele pe la casting-uri și după ce am mâncat o salată împreună la terasă, el a plecat la petrecere cu un cunoscut de-al lui din București, bine că eram cu tine, aș fi rămas singură la masă, mai ales că el, la 5 dimineața, ce faci, scroafă? Dormi? Cât ai la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
în momentele cheie și atunci, la mare, am cerut Postinor, cum mi-a indicat Marius, vezi să nu-mi vii la anul cu vreun copil, așa urât mi-a vorbit, știi Cehov? și mi-a mai spus, după ce ne culcaserăm împreună, sper să n-ai SIDA, ți-ai făcut testul HIV? Așa beată, văd că te fuți aiurea, ai grijă ce faci la mare, cu cine și ce, de ce te-ai îndrăgostit de mine, sper să nu te îndrăgostești, când voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
m-ai făcut și pe mine să mă doară în cur de toți și să-mi bat joc de ei, să mă fut pe roluri, să mint, ce m-ai învățat tu nu e valabil, Toni, am stat 4 ani împreună, l-am crescut, l-am pregătit pentru facultate și a intrat, stăteam nopțile și ne gândeam cum să ne facem recitaluri și repetam la noi acasă și mă grăbeam să ajung înainte, să-i fac de mâncare... și acum mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
pleacă! asta i-am spus, vrei să pleci, pleacă, doar n-o să te țin cu forța... era frumos când l-ai văzut în AfterDays? era frumos? și era cu o tipă blondă? era frumoasă? o colegă de-a lui, sunt împreună acum? zi-mi, Toni! era frumoasă și el se uita cu drag la ea... mă îmbolnăvesc, sunt împreună, nu? mă îmbolnăvesc... ce poveste de dragoste am trăit noi doi, mergeam noaptea pe munte și ne uitam la oraș și făceam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
când l-ai văzut în AfterDays? era frumos? și era cu o tipă blondă? era frumoasă? o colegă de-a lui, sunt împreună acum? zi-mi, Toni! era frumoasă și el se uita cu drag la ea... mă îmbolnăvesc, sunt împreună, nu? mă îmbolnăvesc... ce poveste de dragoste am trăit noi doi, mergeam noaptea pe munte și ne uitam la oraș și făceam dragoste, el era așa frumos și tânăr... mă îmbolnăvesc... Bianca închide telefonul, nu mai vrea să răspundă, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
lungi stau la pândă în dreptul buzunarelor de pantaloni, la spate, pe piele, fur fericirea pe bucăți, dar asta voi simți mai mult în hotel, spre seară, când totul va fi doar la revedere, deși mai era ceva timp de stat împreună până dimineață, voi ști că pleacă a 2-a zi, de tot, și că la mare, normal, cu Iulia, Toni?! tu vrei prea mult, nu se poate... dar ce vreau atât de mult, Bianca? măcar să recunoască ce trăiesc, măcar să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
atunci undeva unde el putea fi tata și nimic rău nu se putea întâmpla, Dragoș, vreau să vorbesc cu tine, pot veni acum? E târziu? Știu, nu mă mai iubești, dar nici înainte? Cum, am stat 3 ani și jumătate împreună? Și tu nu ți-ai dat seama de asta în atâta timp? Bine. Dragostea vine sau nu vine, e sau nu e, atâta tot. Doamne, ce mai plouă și cum mai fulgeră și cum mai plouă, dacă aș putea măcar să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
aiurea, dar, pe bune, nu pot așa, nu pot oricum, nu ți-a plăcut, nu ți-a venit, a?... dacă ți-a venit... da, mi-a venit să-ți zic ție să pleci, e 3, știu, dar nu putem dormi împreună, cum să doarmă el acum lângă mine? și oricum omul ăsta lungit printre poveștile mele de dragoste e o grefă pe care patul meu o respinge și ți-a venit timpul să cam pleci, ești ciudată, ești foarte ciudată, băi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
sunt femeie, înțelegi... și mi-e frică să-mi treacă iar gânduri prin cap, care sigur or să-mi treacă și nu mai pot acum... poate o să vină cineva la un moment dat, habar n-am, dar nu putem sta împreună... sper să nu se supere, cum să-i spun, cum îmi spui tu mie acum, tocmai Pinochio să nu te-nțeleagă, mai ales că-l știi, nici lui nu-i place să stea cu cineva, chiar mă mir, spunea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243

meritat până la ultimul penny. — Doar nu vă așteptați să-l vedeți pe Șam sărind la dumneavoastră aici și azvârlind cu pahare de vin, nu-i așa? Mă așteptam să-l văd sărind și azvârlind cu invective, răspunse Fanny. Adrian își împreună palmele și își împunse bărbia cu vârful degetelor. — Nu va deranjează să știți că majoritatea celor cărora le-ați luat un interviu ajung să vă urască? o întreba el. — Riscurile meseriei, zise ea, dând din umeri. — Și totuși e-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
ne cunoaștem de secole. Nu-i destul să-i tăi macaroana ca să-l schimbi. În studenție ați fost colegi, nu-i așa? se interesa Fanny. — Da. Am fost colegi de grupa încă din prima săptămână. Am ajuns de nedespărțit. Locuiam împreună, redactam o revistă împreună, scriam împreună scheciuri pentru teatrul de revista, ne îmbătam împreună... — Într-unul din românele dumneavoastră există o scenă în care doi studenți se îmbată după examenul de licență... — Primăvară vieții, spuse Adrian, pufnind în râs. Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Nu-i destul să-i tăi macaroana ca să-l schimbi. În studenție ați fost colegi, nu-i așa? se interesa Fanny. — Da. Am fost colegi de grupa încă din prima săptămână. Am ajuns de nedespărțit. Locuiam împreună, redactam o revistă împreună, scriam împreună scheciuri pentru teatrul de revista, ne îmbătam împreună... — Într-unul din românele dumneavoastră există o scenă în care doi studenți se îmbată după examenul de licență... — Primăvară vieții, spuse Adrian, pufnind în râs. Da, noi eram aia. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
destul să-i tăi macaroana ca să-l schimbi. În studenție ați fost colegi, nu-i așa? se interesa Fanny. — Da. Am fost colegi de grupa încă din prima săptămână. Am ajuns de nedespărțit. Locuiam împreună, redactam o revistă împreună, scriam împreună scheciuri pentru teatrul de revista, ne îmbătam împreună... — Într-unul din românele dumneavoastră există o scenă în care doi studenți se îmbată după examenul de licență... — Primăvară vieții, spuse Adrian, pufnind în râs. Da, noi eram aia. Am ieșit din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
În studenție ați fost colegi, nu-i așa? se interesa Fanny. — Da. Am fost colegi de grupa încă din prima săptămână. Am ajuns de nedespărțit. Locuiam împreună, redactam o revistă împreună, scriam împreună scheciuri pentru teatrul de revista, ne îmbătam împreună... — Într-unul din românele dumneavoastră există o scenă în care doi studenți se îmbată după examenul de licență... — Primăvară vieții, spuse Adrian, pufnind în râs. Da, noi eram aia. Am ieșit din sediul Asociației Studenților și l-am zărit pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
licență... — Primăvară vieții, spuse Adrian, pufnind în râs. Da, noi eram aia. Am ieșit din sediul Asociației Studenților și l-am zărit pe Șam mergând pe trei cărări în mijlocul campusului, cu o sticlă în mână și căutându-mă disperat. Băuserăm împreună toată după-amiază, dar la un moment dat nu știu cum s-a întâmplat ca ne-am despărțit. Când m-a zărit, s-a luminat la fața de bucurie, mi-a făcut semn și a încercat să alerge spre mine. Era însă atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]