4,165 matches
-
mă mulțumește. Nimic pre pământ. Skiptru, -'mpărăție Și orice alt fie Moarte mi se par, De-ar veni la mine Lumea să se-nchine Este în zadar. Nu știu de e lume Când nu-i acel nume Care îl slăvesc, Încotro oi face Nimica nu-mi place, Să mă veselesc. Minutul îmi pare Veac cu-ndestulare Când nu pociu s-o văz, Cât de-aproape fie Parc-aș fi-n pustie În locul ce șăz, Iar când se desparte Măcar nu departe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să fii furat, bate tu înainte să fii bătut, cel mai aprig dușman al tău, după cum ne învață legea orbilor, este întotdeauna cel de care ești mai aproape, Dar nu numai când n-avem ochi se întâmplă să nu știm încotro mergem, gândi el. Apa caldă îi cădea susurând pe cap și pe umeri, i se scurgea pe corp și, curată, dispărea gâlgâind în țeava de scurgere. Ieși de sub duș, se șterse cu prosopul marcat cu emblema poliției, luă hainele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
tapet chinezesc pictat manual și noptiere Jan Sen. —Milton, chiar nu pot angaja un decorator. Îmi plac la nebunie ideile tale, dar pur și simplu nu sunt genul ăsta de fată. Păi, sunt un cadou de la Lauren, așa că nu ai Încotro, replică el, Îndreptându-se către bucătărie. Poftim? l-am urmat alarmată. —Îți decorez apartamentul. Lauren știa că nu m-ai angaja niciodată tu Însăți, așa că m-a angajat ea pentru tine. Adorabil gest din partea ei, nu-i așa? Nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
toalete stupide pentru o petrecere sau dacă pusese ori nu Salome câteva grame la Încheieturi? Cum aveam să supraviețuiesc acestei nebunii fără soțul meu alături? Mi-am șters o lacrimă de pe obraz. Trebuia să trec de orele următoare, nu aveam Încotro. Uneori, nici măcar exclusivitatea beneficierii de cea mai ilegală perfuzie cu vitamine nu Îți poate reda zâmbetul. —BUNĂ!!! MISCHA! BARTON! Tu! Arăți! SUUU-PER! În această seară! țipă Nancy O’Dell de la Access Hollywood, cu vocea răsunătoare pe care uzanțele o impun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cvasimistică, pe care i-am aruncat-o lui Edith în timpul uneia dintre disputele noastre conjugale: „O să văd când o să cred“. De fiecare dată când mă așezam să scriu, începeam prin a închide ochii și a-mi lăsa gândurile să cutreiere încotro voiau. Forțându-mă să mă relaxez în felul acesta, reușeam să scot la suprafață cantități considerabile de material din trecutul îndepărtat, lucruri pe care până atunci le crezusem pierdute pentru totdeauna. Un moment din clasa a șasea (ca să citez doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
până la capăt. Sau, dacă o avea, nu se mai putea convinge că merită să o facă. De aceea, părăsise Ann Arbor și se întorsese la New York, un ratat în vârstă de 28 de ani, fără nici cea mai vagă idee încotro se îndrepta sau ce cotitură avea să ia viața sa. La început, taxiul nu a fost mai mult decât o soluție temporară, o măsură de urgență care să-l ajute să achite chiria până își găsea altceva. A căutat timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cale directă spre lipsa de formă a ființei, spunea el, străduindu-se să nu zâmbească în timp ce maimuțărea jargonul din trecutul său academic, un punct de intrare unic către substructurile haotice ale universului. Umbli prin oraș toată noaptea, fără să știi încotro ai să te îndrepți în clipa următoare. Se urcă un client pe bancheta din spate, îți spune să îl duci în cutare loc și tu îl duci. Riverdale, Fort Greene, Murray Hill, Far Rockaway, partea întunecată a lunii. Toate destinațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Nu vrea să creadă. — E vreo lege care zice că trebuie să creadă în ce crezi dumneata? — E soția mea. O soție ar trebui să își urmeze soțul. E datoria ei să îl urmeze în toate. Era greu de întrevăzut încotro ne îndreptam acum. Conversația se ramifica în mai multe direcții deodată și instinctul începea să mă înșele. Întrebările calme, binevoitoare ale lui Minor despre Lucy păreau să trădeze o preocupare reală pentru soarta ei și, doar dacă nu era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
întunericului și uitării. Patul gol simboliza moartea, indiferent că era reală sau imaginară, și, pe când meditam asupra ramificațiilor acestei idei, o alta punea încet stăpânire pe mine, dominând toate celelalte gânduri, pe orice altă temă. Când mi-am dat seama încotro mă îndrept, am priceput că tocmai dădusem naștere celei mai importante idei pe care o avusesem vreodată, o idee suficient de măreață ca să-mi dea de lucru în fiecare ceas, pentru tot restul vieții. Nu eram nimeni. Rodney Grant nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în Elveția și am plecat bucuroși mai departe. Doar că, de bucurie, am greșit drumul. Cînd mi-am dat seama, l-am căutat pe hartă, să văd unde ne aflăm. Nu era pe nici o hartă. Nu știam unde sîntem și încotro mergem, dar era un drum ca-n palmă și cel mai frumos spațiu mioritic din cîte văzuserăm. N-am apucat să ne minunăm însă de două ori ce frumoasă țară avem, că drumul s-a oprit la fel de brusc precum începuse
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nici muncitor, nici rural, nici urban, nici român, nici străin, dar totuși este ? După cum ziceam, nici eu nu prea știu ce să spun... Atunci de ce mai scriu ? După ce că mă mișc haihui prin realitate, mai afirm și că habar n-am încotro mă îndrept. S-ar putea să fie prea de tot ! S-ar putea, dar cred că puțină perplexitate metodică nu are ce să strice în atît de multă suficiență vizionară... Lecțiile unui atlas Cu 10 milioane de rurali și 3
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Nefinanțînd agricultura, neformînd țăranii pentru a deveni agricultori, neorganizînd piețele comerciale și funciare, clasa politică a lăsat țăranilor sarcina să amortizeze șocul celorlalte schimbări socio-economice din țară”. Și să se descurce de capul lor. Or, exact aceasta este problema : neavînd încotro, se vor descurca după cum îi va tăia capul... Violette Rey mi-a povestit că unul dintre miniștrii prezenți la lansarea oficială a atlasului i-a declarat, intrigat, că a aflat dintr-o singură hartă mai mult decît află de la subalternii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mitic, ce trebuie să fie păzit de contingența lumii trecătoare. Indiferent de cît și cum s-ar schimba societatea rurală, Țăranul trebuie să rămînă ca în miturile noastre identitare, căci în lipsa lui nu mai știm prea bine cine sîntem și încotro s-o apucăm. Putem să ne schimbăm deci oricît atîta vreme cît păstrăm credința că țăranul din noi a rămas neclintit în fața lumii și a lui Dumnezeu. „Dar tocmai aceasta ne nemulțumește azi - declara Constantin Noica în 1943 - : că am
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o căruță până la mănăstirea de călugărițe de la Pasărea. De-acolo a fost trimis la călugării de la Cernica, la vreo zece kilometri distanță. O țigăncușă frumoasă, cu o privire îmbufnată și verde, care spera să ciupească de la el vreun bănuț, auzind încotro e îndrumat, a întrebat-o pe maica stareță, cu ochii sclipind de mirare: „Valeu, da’ de ce stați voi acilea și bărbații voștri la zece kilometri?“ Bătuse atâta drum, când pe jos, când în car, când în tramvaiul cu cai, alles
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lor caldă. E flămând iepurașul nostru. Iarba e la mare adâncime, pentru că zăpada s-a înălțat cât un munte în urma viscolului de săptămâna trecută. Copăceii din pădure sunt înghețați, așa că urecheatul nostru a ieșit la marginea pădurii și privește dezorientat încotro s-o apuce. În depărtare albea feeric livada bunicului. S-a bucurat mult, știind că în primăvara trecută bunicul plantase niște pomișori tineri. Îi lasă gura apă când se gândește ce coajă fragedă au, mai ales acum, când e mort
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
dricului. Nu trebuie să așteptăm indiferenți zorile. Mai putem mișca și noi pământul spre ele. Suntem molecule de drum. Inadaptabilul are numai două posibilități : să cadă, ori să târască specia după el. Când târâtoarele nu-ți dau pace, nu ai încotro. Trebuie să zbori. Cele mai crunte datorii le am față de pozele mele din copilărie. Se pare că scopul suprem al viitorului va fi confortul. Prea multe potăi ridică piciorul pe idealurile noastre. Sunt și idealuri care se țin cu degetul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai mult de cinci-șase minute. Șuieratul dubios, treptat, s-a diminuat. Vântul a început să slăbească din intensitate până s-a potolit de tot, lăsând în urmă copacii căzuți, scândurile putrede, rupte din gardurile improvizate ale sărmanilor și aruncate care încotro. În schimb, se pornise ploaia ce se întețea de la o clipă la alta. Pocniturile de pe acoperișul vagonului deveneau din ce în ce mai puternice și mai dese. Contrar tuturor dorințelor călătorilor, ploaia s-a transformat brusc în grindină. Puzderie de pietricele albe cădeau cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de la aceștia ai întotdeauna ceva bun de învățat. Apoi directorul continuă în același ritm: Tu vrei să înoți contra valului. Nu ajungi nicăieri! Te vei îneca și tragi și pe alții după tine! Dacă vrei să reziști, trebuie să mergi încotro merg toți! Soldatul cel mai puternic este cel care se deplasează odată cu trupa, iar când presimte pericolul, se ascunde și în gaură de șarpe, numai să-și apere viața. El se adaptează la orice situație. Tu te faci că nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de oi au dispărut în totalitate odată cu pășunile. Dar casa în care am locuit noi, mai există oare? Ai văzut-o? Cum o fi arătând? Chiar vreți să aflați? În momentul de față chiar la ea mă gândeam. Nu am încotro, trebuie să va relatez ceva despre soarta acestei case. Am fost invitați amândoi de actualii proprietari, de soții Căpiță. I-ați cunoscut? Am auzit de ei. După plecarea dumneavoastră din sat, pe lângă fosta proprietăreasă la care ați locuit, Arcașu Eleonora
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un om pe deplin fericit, tocmai pentru-că a avut ocazia să treacă prin asemenea momente de revelație sublimă. Acum, simțea că s-a trezit după un vis îndelungat, că se rătăcise și nu mai știa nici cine e și nici încotro s-o apuce. Era ferm convins că această călătorie a mai efectuat-o cândva, cu același scop și în aceleași împrejurări. Tot în aceeași după-amiază însorită de aprilie și la aceeași oră a urcat împreună cu fiica lui și au călătorit
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ore așa târzii de noapte, mijloacele de transport în comun își restrâng activitatea la maximum. Taximetriștii trec în viteză și nu opresc să-i pici cu ceară, iar dacă totuși se încumetă vreo unul să frâneze și să te întrebe: "încotro?", te arde la buzunar cu un tarif de trei-patru ori cât cel normal pentru aceeași distanță parcursă ziua. Nici nu-și putea permite un asemenea lux, deoarece cu puținii bani, ce-i avea asupra sa, trebuia să-și cumpere legitimația
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
prin ea ca să auzim toți ce spune. Mai bine privește-i mai atent! Observi cât sunt de neastâmpărați? Își rotesc ochii în toate direcțiile și sunt foarte buni meteorologi. Presimt cu o secundă înaintea altora dincotro va bate vântul și încotro se va îndrepta. Ei îi călăuzesc pe neștiutori să urmeze drumul drept pentru a nu se rătăci. Pentru aceste calități sunt respectați, iubiți și recunoscuți ca lideri. Ei conduc grupurile respective cu mâinile și cu maxilarul inferior. Adică cum cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se sinchisi, întrerupându-și activitatea care și lui îi plăcuse la fel de mult, adică îi dădu drumul din strânsoare. O cunoștea bine pe doamna Dan. Aceasta era proprietara mai multor locuințe pe care le închiria, în special, la ofițeri și subofițeri. Încotro așa devreme, doamna Dan? La piață după mici cumpărături. Am auzit că s-a mai ieftinit câte ceva. Aluzia la faptul că vor rămâne fără lenjereasă, declanșă în sufletul ei o reacție la care nimeni nu se aștepta. În primul rând
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu vreo doi din generația noastră, a septuagenarilor. Sunt bucuroși când se întâlnesc cu cineva. Au ocazia să se odihnească și să-și tragă puțin sufletul. Discută câte în lună și în stele, aproape că uită dincotro au venit sau încotro ar trebui să se ducă. Dacă m-aș fi potrivit lor, în loc de 15 minute cât durează drumul spre casă, mi-ar fi necesară o jumătate de zi. E trist și pentru ei și pentru noi, răspunse Bidaru, rândurile noastre s-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Fără întoarcere, Dorin Popa Fontana di Trevi, Dan Stoica Gheața din calorifere și gheața din whisky, Alex Ștefănescu Gina, Méhes György Iaduri. Povestiri sadi(comi)ce, Hélène Lenz Iubirea și alte iubiri, Ion Miloș Iubire în bătaia vîntului, Leonard Barras Încotro?, Ion Gheție Întîmplări, Alex Ștefănescu, Lacrima interioară, Solo Juster Madia Mangalena, Michael Hăulică Milionar la marginea imperiului, Constantin Dram Mîngîios, Irina Andone Moarte și renaștere, Petru Aruștei My name is alzheimer, Tania Lovinescu Pământen alambicat, Mihai Todirică Pe apă, Hans
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]