4,058 matches
-
în spatele profetului său. Inițiatică, pedagogică sau turistică, așa este formația de luptă, credula și neobosita falangă care traversează veacurile, și dacă vreo oiță rămâne din nebăgare de seamă în urmă, ea se simte dintr-o dată debusolată, privată de destinație, nemaiștiind încotro s-o ia. Constituiam dovada vie și plină de pocăință a acestei realități. A vizita singur Tabgha, naivul și bicisnicul ei mozaic monocolor, cu cei doi pești ai lui uitându-se la cerul pe care se profilează patru pâini într-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să știți. Părerea mea n-are nicio importanță, dar vă reamintesc că dacă a existat un război al Troiei, el a izbucnit din cauza acestui fiu al ei. Aș face totul pentru a vota alb, dar dacă efectiv n-aș avea încotro, aș rămne în religia celei care m-a alăptat. Schimbul de replici s-a încheiat cu această piruetă. Un final cam tranșant, desigur; dar, pentru a lămuri cât de cât lucrurile, ar fi necesar un al doilea seminar. Așadar, datele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
întinde o mână lungă, arsă, cu multă prietenie, peste gardul de spini. Ce mai faci? Bine, zice doctorul mirat. Apoi dă un strigăt de mirare: A! nici nu te cunoșteam! Ce mai faci? zice repede bolborosind bărbosul, cu voce mare. Încotro mergeți? de unde veniți? De la Probota? La Hârlău? Aha! da! aha! da! Vra să zică ești bine! Ești sănătos? dar Agache ce mai face? Care Agache? zice doctorul cu mirare; apoi se reculege. Bine, e bine, e sănătos. Așa? zice stăpânul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Vă dau de știre că oamenii noștri au venit din Țara Românească și spun cu adevărat că nespus de cruzii păgâni, turcii, au trecut iarăși, cu o altă oaste mare și foarte puternică, la munteni, și nu știm gândul lor încotro bate”. Domnul le cere să-i trimită vești despre Ali Beg. La 26 aprilie, brașovenii îi scriau lui Ștefan cel Mare. Scrisoarea are o importanță excepțională, pentru că ea ne arată că atât transilvănenii, cât și muntenii, loviți de turci, îl
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
locurilor pe unde trecea acesta, hărțuirea lui și primirea luptei într-un loc întărit, pregătit dinainte. Este de presupus că Ștefan a încercat să le producă turcilor pierderi la trecerea Dunării. Flota turcă ridica ancora la 1 iunie, și văzând încotro se îndrepta, îi face pe venețieni să răsufle ușurați: „Liniștea ni se așterne pe suflete!” exclamau conducătorii Serenissimei. La 5 iulie, ajungeau în fața Chiliei, oastea otomană aflându-se sub conducerea directă a sultanului și a celor doi beilerbei, Iskender pașa
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de fund. Din porunca sultanului cel glorios, oastea victorioasă s-a străduit timp de o săptămână să umple acel șanț adânc. Trăgând cu tunurile și puștile de pe apă și de pe uscat, au omorât doi pârcălabi renumiți, iar ceilalți ghiauri, nemaiavând încotro, au cerut iertare și au predat cetatea”. La 9 august, sultanul intră în Cetatea Albă. După cucerirea celor două cetăți, Baiazid s-a îngrijit să lase garnizoane puternice, iar pe o parte dintre locuitorii lor, în special pe cei din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nunta cu valențe de hierogamie scopul suprem al procesului ontologic și revelează menirea superioară a tânărului. Descântecele de dragoste performate de fetele nubile acordă același statut solar ce le face demne de a deveni perechea unui erou civilizator: „Cî ie-ncotro s-a-nvârti,/ Ca soarili-a străluci,/ Încotro s-a-nturna,/ Ca soarili-a lumina” (Uda - Iași), „Sfinte Soare/ Cu 99 de răzișoare,/ Dă-mi 9 răzișoare:/ Cu 3 să mă îmbrac,/ Cu 3 să mă încalț,/ Cu 3 mai sus să mănalț” (Păltiniș
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al procesului ontologic și revelează menirea superioară a tânărului. Descântecele de dragoste performate de fetele nubile acordă același statut solar ce le face demne de a deveni perechea unui erou civilizator: „Cî ie-ncotro s-a-nvârti,/ Ca soarili-a străluci,/ Încotro s-a-nturna,/ Ca soarili-a lumina” (Uda - Iași), „Sfinte Soare/ Cu 99 de răzișoare,/ Dă-mi 9 răzișoare:/ Cu 3 să mă îmbrac,/ Cu 3 să mă încalț,/ Cu 3 mai sus să mănalț” (Păltiniș - Botoșani), „Luna-n chept ț-oi așaza
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
arhaic fiind deja demonstrată. Într-o colindă din Grădiștea - Ialomița, fata care coase darurile de nuntă într-un leagăn își vede perechea sosind dinspre est, flăcăul fiind, după cum știm, ipostaza umană a soarelui: „Când ochi negri își d-aruncară/ Di-ncotro soare răsare,/ Pe poale de iezerel/ Vede-și un sol de mari boieri;/ Și nu-i stol de mari boieri,/ Și e... (cutare), tânăr, călare/ P-un cal vânăt dat în spume”. Revenind la textul ceremonial din Țepu, Galați, trebuie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
drum întâlnind și alți pelerini, astăzi mai tardivi asemeni mie. înainte de oraș mă întâlnesc cu un pelerin ce vine din sens invers, un bărbat la vreo 40 de ani, cu alură atletică și cu un zâmbet pe măsură. îl întreb încotro merge și îmi răspunde că se întoarce de pe camino. A ajuns până dincolo de muntele O’Cebreiro, loc în care a aflat răspunsul ce-l dorea de la acest camino. Nu mai are rost să continue până la Santiago, așa ca a făcut
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
câinii academicieni comunitari. (AAG) Luca Pițu anchetat de Adrian Alui Gheorghe (Cameră obscură. Inculpatul stă în fața unei mese lunge, cu capul între palme. Anchetatorul i-a pus în ochi un fascicul de întrebări. Anchetatul oftează. Știe că nu mai are încotro, a venit momentul să spună tot, tot, tot. Trebuie să-i dea în gât și pe complicii săi. O va face? N-o va face?) Dragă Luca Pițu, recunosc că sunt un fan al "scriiturilor" tale (sau un fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
i-am purtat În școli și facultăți. Cu bănuțul de femeie de serviciu cum am fost. Soțul plătea la bloc cheltuiala la stat. Iar de copii spunea să mă descurc singură de vreau să-i port la facultate. Nam avut Încotro. Ehei, uite-așa, cu multe ofuri și greutăți de tot felul și cu rugăciune și cu multe sacrificii, numai Dumnezeu le știe, au trecut toate. Ce să zic!? Am puțină credință, recunosc. E cât un fir de ață de păianjen
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Dacă mergi pe stadion Acolo e mult popor. Cu grămada se duc toți Că-i Duminică sau post, Socoteală nu țin rost Mic cu mare sau bătrân Acolo-și găsesc hatâr Unde vă duce-ți măi frați Ce sunteți Întunecați? Încotro alergăm Unde ne Îndreptăm? Liturghia am lăsat, De porunci Noi am uitat, Și cu toții alergăm În afaceri ne băgăm Cât mai mult să câștigăm Viață bună să avem Confort și lux mare Vinul gâlgâie-n pahare Pe furiș viața s-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și această speranță ne dete puteri noi. Au pornit în Germania pe ofițerii români prizonieri, nu știu până unde au ajuns pe timpul acela grozav. Mulți trebuie să fi înghețat pe drum. Răspândiseră zvonul că pleacă și Mackensen, fără a spune încotro. Lupu Costache se lăuda că au să facă o mare ofensivă în Galiția cu 250 000 de oameni. Nu știam ce [va] să fie în întunericul în care trăiam și ne temeam să nu atace Moldova pe la nord. În contra lui
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
doar disprețul dobândește. * Să nu-l crezi pe altul mai prost decât tine: lasă-l pe el să recunoască. * Cine își recunoaște propriile limite este superior propriei condiții. * Decât deloc, mai bine... nimic. * E bine să mergi înainte, dar contează încotro te îndrepți. * Dacă vrei să atragi atenția, debitează cât mai multe prostii. * Ca să vezi mai bine, nu e îndeajuns să te uiți. * Semidocții sunt siamezi cu ignoranții. * Necunoscându-și limitele, complexații nu cunosc nici simțul măsurii. * Unora le lipsesc două
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
reprimată încă din anii de facultate, mi-au fost oferite cu amabilitate de domnul doctor Mihai Levițchi, el însuși o victimă a persecuțiilor cunoscute. Îi mulțumesc pentru amabilitate; personal, amintesc și cazul eminentului profesor Marțian Cotrău, farmacist și cercetător ilustru. ÎNCOTRO? În acest modest volum de eseuri intersectate cu date din istoria științei, ne confruntăm inevitabil cu gânduri din viitorul profesional, viitorul artelor medicale. Sunt câteva întrebări la care orice răspuns nu-i decât o încercare. Va deveni medicina o tehnică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
VANCEA 275 NICOLAE COSTINESCU 278 NICOLAI ZAHARIA 280 GEORGE RUSSU 282 PETRU BRÂNZEI 284 LORICA GAVRILIȚĂ 286 GR. T. POPA 288 DIMENSIUNI CULTURALE ÎN TRECUTUL MEDICAL IEȘEAN 292 DE LA ÎNSEMNĂRI IEȘENE LA SYMPOSION 292 CUVINTE DESPRE UN EPISOD DUREROS 296 ÎNCOTRO? 299 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED IN ROMANIA * Lucrare prezentată la a 160-a aniversare a Societății de Medici și Naturaliști. Datele comunicate sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
competență - a profeso rului Vicol era șahul. Problema lui, la Cumpătul, era să-și găsească adversari pe măsură. Când îi găsea, era fericit, iar când nu, se mulțumea și cu mine, un șahist submediocru. Trăgea de mine, căci nu avea încotro, seară de seară, momindu-mă cu cafele și cu un vinișor bun de Huși, din care avea întotdeauna, căci îl aprovizionau nepoții din Moldova. Răspundeam la apel, ce era să fac?, mâncând bătaie după bătaie, zeci și zeci de partide
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
-mi cheltuiesc din banii mei deloc. Doresc să credeți ce vă voi spune acum, pentru că nu o spun doar din dorința să vă flatez. Deși nu am lucrat prea mult aici, totuși, zăpăceala este așa de mare că n-ai încotro și ai de-a face cu foarte mulți oameni. În realitate puțini oameni sunt pe placul meu și n-am găsit pe nimeni cu o judecată mai bună ca a voastră. "Dar suntem mânați de soarta"147. Astfel că, atunci când
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
bine a făcut că a rămas poet! Domnia peste oameni era să-i răpească domnia peste lumea visurilor omenești. El retrăgându-se, toate voturile lui au rămas răzlețe. Atunci un număr de deputați, Alecu Grigoriu-Văsescu, Neculai Pisoschi, Panaite Cazimir, neștiind încotro să se orienteze, deoarece ei doreau să aleagă un domn care să nu fie tocmai din așa-numita aristocrație de pe vremea aceea, puse înainte numele colonelului Alecu Cuza, fără vreo șansă de reușită și fără să-l fi consultat măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe la ferestrele prăvăliilor, ce bogății de milioane și zecimi de milioane curgeau din toate țările și se vărsau ca râurile în acest târg-ocean, care acum nu mai era capitala Franției, ci a lumei întregi. Iar noi, amețiți, nu mai știam încotro să mergem, unde să ne uităm. Eram într-o adevărată stare de friguri. Dar ceea ce m-a impresionat mai mult în calitatea mea de șovinist incorigibil, după cum mă taxează prietinii, a fost următoarea mică întâmplare pe care n-am uitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am ajuns, cu limba pe umăr, direct din Timișoara. Omul nu e sănătos tot timpul; nici alte viețuitoare. Și dacă am spus “viețuitoare”, e clar că trebuie să includem deopotrivă animale și plante. Și atunci se tratează. Planta n’are Încotro: neavând pe cine mânca, se bazează pe propria “persoană”. Animalul Înghite o plantă potrivită. Adică exploatează faptul că natura a pus la dispoziția Vieții și remediile, aș Îndrăzni să spun, pentru tot ceea ce o poate pune În pericol, chiar dacă nu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Din nou subiectivismul... Putem spune că orice necesitate umană produce o poluare. Și nu e musai să renunțăm la a o satisface, ci doar la exces sau lux. Dar pentru asta trebuie să-i cunoaștem evoluția istorică, pentru a ști Încotro ne Îndreptăm și cam ce-ar fi de făcut. Să ne ocupăm astăzi de o altă necesitate umană, adăpostul. Și tot În contextul civilizației. Să presupunem că scotocim sub blocul În care locuim. Spre deosebire de majoritatea animalelor, omul necesită un adăpost
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Între două negentropii e materializată de un element mort din punct de vedere biologic, entropic, nisipul. Aici ar trebui o paranteză: anume, acolo unde e doar nisip, un pustiu de pildă, el se va vălura formând dune, semn că, neavând Încotro, devine el Însuși o negentropie, chiar dacă mai redusă, permițând o viață destul de vizibilă. Revenind la plajă, m’am Întrebat: cum e posibilă trecerea de la negentropia mării la entropia plajei, iar de la aceasta la negentropia solului? Răspunsul mi l’a dat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
plictiseala și abstracția, să i se cultive ambiția de a depăși greutățile, "orice artă de a instrui înseamnă să obții de la copil strădania care să-l înalțe la condiția de bărbat" (V). Copilul învață atunci cînd știe că n-are încotro, că nu există nici o șansă să scape de a-și îndeplini obligațiile. Singura justificare a activității sale, care îl deprinde să vrea, să fie exprimată prin cuvîntul "trebuie". El cere educatorului să știe să dozeze eforturile, pentru a da încredere
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]