5,478 matches
-
femei să prânzească, în vreme ce el, reclamând numai o cafea, se retrase în birou. La ora trei, Smărăndăchioaia ceru scuze telefonic, sub cuvânt că a fost la Gaittany, la Casa de Artă, o recepție foarte interesantă, pe care nu s-a îndurat s-o părăsească. Nici nu-și dădea silința să acopere că între una și alta nu era alegere. Pomponescu trase o concluzie foarte amară, nu mai era considerat. De la această întîmplare se produse cu Pomponescu un lucru nemaiconstatat înainte. Profesorul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai văzut. Cade și se ridică, în ciuda prevederilor. . Ar fi putut spune că geograful era ciudat și într-altele. Astfel, Conțescu-conferențiarul nu era rudă de sânge cu Conțeștii, însă își schimbase numele la rugămintea geografului, fiindcă viitoarea soție nu se îndura să se despartă de numele de fată, care îi era așa de scump. În fine, Conțescu se întrema binișor, și așezat pe fotoliu se încumetă să scrie pe un pupitru adaptat în dreptul său. Vorbea chiar de a chema grupuri mici
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un cămin în acest mod, părăsind oazele sigure sau peștera familiară și traversînd deșerturi pentru a-și ridica locuințe în teritorii necunoscute. Dar, bineînțeles, oamenii ăia știau lucruri pe care tu nu le cunoști. Puteau cultiva pămîntul, ucide animale, puteau îndura chinuri care te scot din minți. Dar tu știi să citești, să scrii și să argumentezi, și dacă vei ajunge destul de departe, poate vei găsi oameni care apreciază aceste lucruri, dacă vorbesc aceeași limbă. Dar acum cîteva minute am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acum întreprinzător tipograf) o creanță discutabilă, dată spre a-i servi la nevoie. Interesele coteriei cărei servește numitul domn cerând compromierea organului nostru a aplicat o urmărire care, prin felul ei, a împiedecat apariția ziarului. Acum însă am primit a îndura cheful d-lui Miulescu până la o lămurire judecătorească, ca o deferință, către publicul căruia datorau existența acestui organ, căci toate cele zise, că cutare și cutare a contribuit la fundarea și existența lui, sunt cele mai nerușinate calomnii. Aceasta ca
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fi învalidate decât prin opunerea unui document asemenea autentic. Precum "Romînul" afirmă că noi am fi citat fals, din parte-ne putem afirma același lucru despre el, cu mai mult cuvânt încă, pentru că foaia guvernamentală s-a dovedit în atâtea înduri măiastră în falsificări. Numai producerea unui document autentic ne-ar putea convinge că nu noi, ci adiutantul lui Tudor însuși a înregistrat în cartea sa arzmazarul cătră Poartă cu erori de text. [21 mai 1882] 121 {EminescuOpXIII 122} [" "ROMÎNUL" REPRODUCE
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
incapabili de-a se hrăni prin muncă onestă și avizați la banul public; administrația va continua a fi o bandă de hoți și mizeria va crește din ce în ce, până ce vrun popor mai tânăr și mai drept se va îndura să puie capăt noului Bizanț. Sub un guvern cu limbă străină țăranul nostru va începe a răsufla, precum răsuflă azi în Basarabia rusească. Am vorbit adesea cu țărani de lângă Cetatea Albă, ba chiar de la Movilău de dincolo de Nistru și toți
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
credeau că e firesc. Puțină apă de toaletă dintr-o sticlă în formă de mașinuță, și fata putea ieși pe ușă în splendoarea verii. Dar trebuia să fie cine știe ce întîlnire sau să meargă la vreun film pentru ca fata să se-ndure să-și dea cu colonie. Când ieșea să facă piața sau mergea la fabrică, respecta zicala Victoriței, hoața de buzunare, care, când își mai arăta în odaia Mariei obrazul scobit, strâmba din nas la vederea mașinuței pe jumătate plină cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
întotdeauna că mucegaiul miroase-a penicilină, și nu invers. Strângeam ochii resemnat și-ngrozit totuși, o mână de băieței cu pantalonii de pijama trași în vine, suportam ușoarele și rapidele izbituri cu palma pe fesa deja udă de spirt și-nduram supliciul acului pătrunzând în piele și carne și lăsîndu-și acolo, pungă de durere vie, apa mucegăită. Dar din fiolele groase și aurii nu mi se făcuseră niciodată injecții. Nu puteau fi decât pentru unul dintre părinți. M-am jucat cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
m-ar fi trezit pentru injecții, dar n-aș fi avut dorințe, amintiri și planuri de viitor. N-aș fi avut acte și identitate. N-ar fi depins de un cuvânt al meu soarta nimănui. N-ar fi trebuit să-ndur niciodată tortura de a fi rău, remușcarea de a fi bun. O viață pură, o contemplare uscată și călduță, în spațiu închis, la adăpost: asta aș fi vrut atunci, și aș vrea poate și acum... După masa de seară am
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
câțiva centimetri cubi de ser, cu un fel de ură care ne indigna; nici nu-l deranja că trebuia să zbiere zvîrcolindu-se și făcând spume la gură câte o jumătate de zi, cu vezica gata să-i crape, până se-ndura una din ele să-i vâre sonda în uretră; nici că-i dăduseră, în bătaie de joc, un halat cu buzunarele descusute și atîrnîndu-i, cu o gaură mare-ntre omoplați și cu pâsla peste tot destrămată. Intolerabil pentru el era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de rugăciune și că va zăcea în cele din urmă într-o baltă de sânge, fără vină, dar în mod necesar, asa cum crucificați iar și iar atârnă Criștii în centrul marilor picturi ale crucificării, și săgetați iar și iar îndură supliciul sfinții Sebastian de câte on legenda lor e-ncondeiată din nou de maeștrii sadici și minuțioși ai vremurilor apuse. Abia atunci Vasile deschide ochii cu adevărat, ca să mai vadă doar spatele carului, spătarul tronului săpat în volute și-ncrustat cu pietre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de ochii lui, nici nu arunca umbră. Trecură poate decenii (dar în curând timpul nu va mai fi) până ce sabia, fulgerând o ultimă oară prin fața căpitanului, atinse podeaua de agat cu un zdrăngănit mult peste putința urechii de a-l îndura. Copleșit de o dragoste care-i dizolva ca arsenicul organele interne, el apucă hotărât minerii înfășurat m piele, mulțumi și, în fața Părinților ce zâmbeau hieratic, frânse pâinea trupului său, despărțind grâul de neghină. Trupul fără viață al căpitanului Vasile Badislav
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ce încă mai credeau în eroismul războiului mai curând decât m plăcerile tihnei și sclipindu-și ca o coadă de păun ochii hipnotici : Roma, Parisul, Amsterdamul, Viena, Lisabona, planeta oscilând nesigură pe axul ei, alternând epoci calde cu altele înghețate, îndurînd ploile de stele și tîrîndu-și centurile Van Alieri ca pe o trenă din ace de cuarț fluturată de vântul fotonic, S1sternul solar și apoi galaxia însăși, ceasornic cu capace de aur între alte himere surori, și-apoi, adunîndu-se-n spațiul vizual
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mozaic. Ființa de ambră și foc îl așteptase la piciorul pilastrului. Lunile erau acum de lumină pură. Le zărea uneori sub câte o boltă sau printre stâlpii suciți ai unei galerii. Golul înserat era mai mult decât putea inima să îndure. Ieșind dintr-un lung coridor străjuit de busturi identice ale cine știe cărui bărbat ilustru, copilul se trezi din nou afară, sub cerul liber. Era acum pe platoul de lespezi din vârful muntelui, platou circular, megalitic, înconjurat de foarte ciudate statui. Primitive
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cei trei, în casa lor atât de liniștitoare. Mircea nu putu să doarmă în acea noapte. Stătu ore-n șir în picioare, la fereastră, privind uriașa panoramă a orașului adormit, îi era frig în pijămăluța de zefir, dar nu se-ndura să intre în pat. Nici atunci și nici mai târziu nu putu să-nțeleagă cum de fusese ales, cum din atâția oameni și din atâția copii tocmai el, cel de sus, de la cucurigu, cel ce stătea pe un loc ieftin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din turele. Mircișor era-n culmea fericirii. Mama trebuia să-l țină ca să nu cadă de pe geam de entuziasm. Când dispăreau ultimele, șoseaua se umplea din nou de oameni, vibrând mai departe ca în timpul unui cutremur. Abia atunci băiatul se-ndura să se ridice de pe pervaz și să intre în casă. Îl dureau coastele de la orele de stat pe geam. Mânca în fugă și ieșea afară la adunat stegulețe. Nu strânsese cine știe cîte: vreo opt tricolore, fără valoare fiindcă le
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
era o frică animalică de siringă, dar nu era nimic de făcut. Începea să geamă tare pe când sora se apropia de pat, lățindu-și umbra pe perete, simțea apoi spirtul rece pe fesă, apoi câteva bătăi rapide cu palma și îndura apoi chinul acului înfipt în carne, al serului înveninat ce se aduna-ntr-o pungă acolo, în bietele lui fese de copil. Dacă-n iad ți-ar fi făcut mereu penicilină și streptomicină ar fi fost la fel de rău ca și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
el: "Nu!" și fugise din holul scării. Toți copiii se fereau de Dan Nebunul, dar el, dacă-l prindea pe câte unul prin apropiere, fie băiat, fie fată, se lipea ciudat de el și-l pupa... Nu mai putea să îndure. Se mai răsuci de câteva ori, furios, în pat, mai numără o dată, rar, până la o mie și se hotărî să se scoale. Își luă o figură de copil somnoros, netrezit bine, și se ridică în picioare. Merse-n sufragerie, unde
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din altă parte, din altă lume. Dar asta mai târziu, căci deocamdată simțea doar acea absență ca pe o chinuitoare strângere de inimă, ca pe o sfâșiere nelămurită. Când auzi bătând în geam primii stropi de ploaie, nu mai putu îndura. Se sculă din pat ca în vis, deschise ușa șifonierului și scoase de după teancurile de rufe poșeta stacojie a mamei. Căută-n ea, printre atâtea lucruri vechi și îngălbenite, siguranțe arse, livrete militare, certificate de naștere și poze cu lacul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sculptat, ocupând tot peretele de lângă ușă. Acum, o dungă de lumină portocaliu-fluorescentă, venind de pe fereastră, îl străbătea, adîncin-du-se-n lumea aceea de ambră și aur topit. Clădiri mute, fragile, străvezii, cu fațadele încărcate de statui ciobindu-se-n înserare. Ruine melancolice îndurînd căderea definitivă a nopții. Și marea-n fundal, și norii deasupra, într-un impasto neliniștit. Și sub tablou, prinsă-n grosimea ramei, o plăcuță de alamă cu luciul pierdut, pe care era gravat un nume: Desiderio Monsu. De unde știuse el
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ornament, fiecare rotiță dințată rotindu-se-n axul ei de rubin și-mbucîndu-se cu altă rotiță, ce la rândul ei declanșează un mecanism cu clichet, tot angrenajul primind energie de la arcușorul rotit în spirală ca o trompă de fluture) nu se-ndurase să nu-i introducă în codul genetic gena textuală a-mbătrînirii, cronologia care fărâmițează și preface-n pulbere până și cel mai robust mecanism - Cedric avea senzația că se născuse din nou în momentul în care, cu o oră în urmă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și îl îndopă cu macaroane și marmeladă, amărâta hrană a muncitorimii în acei ani pe care fetele și băieții tineri, aduși la oraș și băgați în fabrici printr-o întoarcere de brazdă a lumii de care nu aveau habar, îi îndurau cu opinteli și chin, dar și cu un zâmbet luminos, al tinereții care înfruntă orice și biruie orice, așa cum vezi poze cu bieți oameni zâmbind în tranșee, zâmbind în pușcării, zâmbind în ghetouri, zâmbind până și-n lagărele de concentrare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
irezistibilă pe care îl simțise dinspre Stareț atunci când îl întîlnise pentru prima oară. Amestecat cu ura față de femei și cu disperarea fugii din Câmpie, sentimentul acela sfârșise prin a-l transforma în homosexualul convins care era astăzi. La început, Abatele îndurase cu stoicism frazele în care îi reproșase că îl dorește și îi spusese că doctrina augustiniană nici nu dezavua homosexualitatea și nici nu propovăduia castitatea, că sentimentele sale erau o lucrare a Domnului, iar atracția dintre ei ar fi putut
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
exact care îți sunt toate argumentele, zise Bella, dar să presupunem că te cred. Ce vrea religia asta a zeților? - Zuul al tău spune că Dumnezeul lor le-a dat o lege simplă: nu pot fi mai mulți decât îi îndură pământul și nu au voie să se lupte între ei. Așa cum e lesne de văzut, impasul ăsta nu are decât o singură soluție: controlul nașterilor. Lor le vine însă mult mai ușor decât ne-ar fi nouă de pilda, pentru că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a venit și un sprijin moral, care să te îmbete cu minciuni și să-ți ofere o scuză ca să ucizi, îl contră Maria cu o voce rea și fără să se miște din cadrul deschizăturii strâmte din piatră. - Șaptesprezece ani am îndurat... - Asta ziceam și eu, își reluă femeia vorbirea șuierată. Și n-ai avut curaj să faci nimic. Culmea e că te-ai hotărât abia acum, când ai face cea mai marc prostie din viața ta ucigîn-du-ne. De ce să ne mirăm
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]