5,677 matches
-
astea le-am încercat trecând de poarta orașului meu natal, sub ochii gărzilor care n-au cutezat să-i deranjeze nici măcar cu o vorbă pe cei doi trufași oșteni cu pieptul bombat, cu frâiele în mâna dreaptă și cu stânga înfiptă în șold, cu cotul în afară. Imediat ce-am pătruns dincolo de ziduri, m-am simțit ca într-o capcană, și mi-a părut rău că m-am întors. Pe neașteptate, am simțit un nod în gât și am avut impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
A continuat să repete: „De ce?“. Dintr-un salt, a coborît de pe tron, cu arma albă ridicată. Am crezut că o să-l ucidă pe Andras; în schimb, s-a repezit la consilieri. În spaima generală, a omorât unsprezece, unul după altul, înfigând și trăgând afară lama pumnalului din inimile lor cu o iuțeală dementă și cu multă precizie. Gardienii n-au prea înțeles la început ce se-ntâmpla. L-au oprit doar atunci când regele era gata să înfigă pumnalul în pieptul celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unsprezece, unul după altul, înfigând și trăgând afară lama pumnalului din inimile lor cu o iuțeală dementă și cu multă precizie. Gardienii n-au prea înțeles la început ce se-ntâmpla. L-au oprit doar atunci când regele era gata să înfigă pumnalul în pieptul celui de-al doisprezecelea consilier. Scena respectivă era halucinantă. Mi s-a părut că privesc cu un ochi sângele mânjind podeaua salonului, și cu celălalt expresia lui Andras. Era din nou cea a unui om indiferent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cutezat să întindă mâna spre noi, și de trei bivolițe slăbănoage acoperite cu cruste cu mâl. Ne-am oprit în fața garnizoanei militare, o clădire modestă, dar rămasă-n picioare, și ne-am legat caii de niște inele groase de fier înfipte-n zid. Poarta era deschisă, dar înăuntru nu era nimeni. Am auzit totuși venind de sub un chepeng care se deschidea în podeaua holului gemete și văitături. Ne-am uitat înăuntru, ținându-ne respirația din pricina duhorii. Nu se putea vedea altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
deoarece se simțeau în siguranță. Gundo, în timp ce eu îl țineam de vorbă pe cel de la poartă, spunându-i că nu izbuteam să dorm, le-a făcut de petrecanie celor din turnuri. N-au zis nici pâs, de vreme ce pumnalul le fusese înfipt la baza cefei. Nici mușteriul meu nu s-a plâns. Lama pumnalului i-a străpuns capul prin urechea dreaptă, gura fiindu-i astupată. Ne-a trebuit ceva timp să întredeschidem poarta, având grijă să nu scârțâie. Afară, cu spinarea lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
conținea obiecte prețioase, șoptind: - Odată cu tine îmi îngrop tinerețea. Se auzeau doar bufniturile bulgărilor de pământ aruncate în groapa fumegândă și foșnetul ninsorii. Pentru a putea fi săpată, focul a ars în locul respectiv o noapte întreagă. Deasupra mormântului Rotari a înfipt lancea pe care bunicul său o adusese din Panonia, având agățate de ea trei cozi de cal ce fluturau în vânt. Rachti, aruncând ghindă și vâsc în groapă, a rostit: - Orice copac, dacă fulgerul, vijelia sau omul nu-l doboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au adus scări și drugi și au ridicat ceva semănând cu o spânzurătoare. Dar Romilde nu era sortită să moară cu gâtul în ștreang, nici de țăruș și nici de curea. Sub drugul orizontal era o gaură încă goală. Au înfipt în ea un par neted, înalt de cinci coți și lat de patru degete, foarte ascuțit la vârf. L-au fixat în pământ bine de tot, întărindu-l și cu ceva pietre. Pe Romilde au legat-o de mâini cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bătuți de gândul să ne luăm viața întrucât nu mai vedeam vreo scăpare. Rodoald era cel mai disperat. Se considera vinovat de pierderea surorilor și de moartea vărului. Rotari l-a oprit exact în clipa în care voia să-și înfigă în piept vârful suliței rupte. S-a luptat cu el rostogolindu-se la pământ și a reușit să i-o smulgă din mână. Moment în care, după atâta vreme, l-am implorat pe Cel de Sus, care ne-a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spânzurați, erau scrise cuvintele Mea culpa. Puțin mai departe se afla un sat distrus de flăcări. De departe, Cividale părea neatins, dar, pe măsură ce ne apropiam, ruinele deveneau tot mai fățișe. Eșafoade la tot pasul: cel puțin o sută de leșuri înfipte în țăruși ascuțiți ce le ieșeau prin maxilarul inferior, iar pe fiecare fusese pus înscrisul Mea culpa. Am oprit un țăran mai în vârstă, care mergea cu capul în jos, și l-am întrebat, arătând spre furci: - Ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
m-aștepte în curtea mănăstirii, pustie deja. Devenind brusc serioasă și tăcută, înainte de a-mi vorbi, s-a uitat atentă la candela cu dungi roșii care arăta orele. Era pusă pe o tavă de aramă, și la fiecare dungă era înfipt un cui; când flacăra topea ceara apropiindu-se de linia roșie, cuiul cădea pe tavă cu zgomot mare. Au căzut astfel trei cuie până când regina a binevoit să-și ia rămas-bun de la mine. A început prin a mă întreba dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
grămăjoară de pulbere cenușie. Am pus un deget și am gustat: am scuipat imediat, simțind metalul. Ceea ce s-a întâmplat după aceea n-a durat decât câteva clipe. În timp ce eu strigam implorându-l să n-o facă, regele și-a înfipt cuțitul în pieptul ajutorului de paharnic, care s-a prăbușit mort. - Nu trebuia să te grăbești, Arioald! Cum facem acum să aflăm cine i-a poruncit să te otrăvească? Regele, cuprins de un tremurat năprasnic, a strigat: - Am să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vreodată despre asta, fără să-și dea seama cu ce avea să se confrunte, fără să se îndoiască de puterile sale. Atitudinea asta a lui m-a dat peste cap; ce mai, câtă trufie zăcea în el! Atunci mi-am înfipt privirea în cea a Gundepergăi, și ea m-a citit; tânăra fiică a Teodolindei, condamnata folosită din plictiseală de către soț preț de câteva nopți, și-a rostit sentința cu încăpățânarea unei femei bătrâne: - Nimeni nu scoate un cuvânt despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
locuri: în Austrasia și în Neustria, la Noricum, la Roma și la sud de Benevento. Exista teama ca Rotari, precum Autari la anul 587, să plănuiască înaintarea până spre marginea extremă a peninsulei, la porțile Calabriei, și, după ce ar fi înfipt o suliță în nisip, să proclame: „Aici va să fie hotarul regatului meu, al regatului longobarzilor“. Iar aceste temeri nu erau tocmai neîntemeiate; acestea erau ambițiile din inima regelui, și a trebuit să mă străduiesc din răsputeri să-l conving
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
transformat în eroi. Frica a fost sora tuturor, dar noi am reușit s-o ascundem în spatele mândriei și al curajului. Am ieșit învingători, fericiți chiar dacă în multe case de longobarzi se auzeau bocete și în multe cimitire din regat se înfigeau deasupra unor morminte goale numeroase prăjini, având în vârf columbe de lemn cu ochii ațintiți spre câmpurile de bătaie. Toată partea bizantină a Liguriei ne-a revenit nouă, plus Lunigiana. Nu pot trece însă cu vederea ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
s-a uitat la mine înspăimântată, implorându-mă fără grai în același timp. Era leoarcă de o sudoare rece, din pricina căreia șuvițele de păr i se lipeau pe frunte. I-am luat mâna în mâna mea; m-a strâns spasmodic, înfigându-mi unghiile în carne. Am făcut iute ceea ce mă sfătuise medicul, fără să mai țin seama că era goală: i-am pus brațele sub cap și am întors-o pe-o rână, ridicându-i fața astfel încât traheea să-i stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
urmă cu câțiva ani și văzu venind spre el un tânăr delicat cu părul lung, vopsit violet și Împletit În niște codițe Încâlcite, la capătul cărora atârnau niște biluțe strălucitoare. Avea un inel În nas și o biluță de argint Înfiptă În limbă. În ciuda acelor Însemne tribale, purta În mâna dreaptă o geantă diplomat din piele. Se dădu la o parte pentru a-i face loc să intre. Tânărul mirosea a câine. Zero luă loc sub lunga catedră ridicată pe podium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
gata să fugă În curte, dar sora Angelica nu se mișcă. Ce mai vrea și pupăza asta? Era nespus de urâtă și mirosea a capră. Lui Îi făcea greață, pentru că avea pe obrazul stâng un neg cu un fir alb Înfipt În mijloc, și, deși era femeie, nu era măritată. Mama zice că surorile sunt virgine, adică se căsătoresc cu Dumnezeu, care Însă nu are corp și nu poate face dragoste și de aceea surorile nu au copii. Dar Îi ceartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
temându-se că inelul al fi putut să-i sfâșie nara. Căzu la pământ și polițistul Îl Împinse afară. Zero se rostogoli pe pietriș, iar când Încercă din nou să se ridice, nevenindu-i să creadă cele Întâmplate, polițistul Îi Înfipse un șut În spate cu o mișcare acrobatică de arte marțiale care-l Întinse la pământ, fără suflare. — Să nu mai Încerci vreodată să pui mâna pe onorabil, căpușă jegoasă. Dacă mai Încerci, te omor, amenință. Și era foarte convingător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Urc În vârful blocului și mă arunc În gol. Îmi fac o ieșire din scenă grandioasă. Demnă de bărbații iluștri ai Romei antice, oameni capabili să-și taie venele și să aștepte moartea sporovăind despre nemurirea sufletului, capabili să-și Înfigă un pumnal În inimă, să se arunce În flăcări. Catone Uticense. Cicero. Seneca. N-am să ajung la pârnaie. N-am să urc scărița romană. Niciodată. Este nevoie de un gest grandios. Voi arăta plebei care mă ucide că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu e mai dezolant decât un comitet electoral. Dacă ieși viu dintr-un comitet, ești pregătit apoi pentru orice josnicie. — Cărui fapt Îi datorez dezonoarea prezenței tale aici? Zero Își atinse nasul precaut - nara Îl ardea de parcă ar fi avut Înfipt În ea un chiștoc aprins. Ezită, conștient că nu se mai prezentase În fața tatălui său de la Crăciun, și de atunci trecuseră mai bine de patru luni. Pe de altă parte, nici măcar nu se comportase prea bine la masa de Ajun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
grijă de lucrurile astea. Apoi Își aminti că În seara asta, după petrecere, trebuia să Înapoieze smochingul și mama nu putea să-l vadă frumos ca Micul Prinț, și dintr-o dată i se făcu rău, ca și când cineva i-ar fi Înfipt un cui În gât. Intrară pe o stradă pustie, unde părea că nu locuiește nimeni. Pe placa albă a semnalizatorului stradal se putea citi: strada Mangili. Era o tăcere profundă, doar câteva ciori fățarnice se strigau de la o creangă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
posterul din față. Nu-i plăcea David Beckham - ei nu-i plăcea de nimeni. Nu era normală. Nici o durere, nici o emoție - sentimente zero. Siberia. Axel Rose continua să-i sâcâie buricul. Ace, pensete, vată, alcool - rana o ardea. Era ceva Înfipt În ea. Și sângele continua să curgă. Dacă află mama, are să se Înfurie. Dar ce mai putea face? De-acum, o făcuse. — Hei? Nu fă figuri. Ce, ai leșinat? Și dacă ți-l făceai În limbă, ce se Întâmpla? Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acoperite cu pânză albă. În aparat, iubitul fantomatic lăsase Eternal Caballé. Carcasa CD-ului Înșiruia titlurile: Trăiește nefericit alături de ea. Eu sunt umila ta umbră. Mereu liberă. Mon cœur s’ouvre à ta voix. Sasha se așeză la volan, Își Înfipse degetele În ochi și Își scoase lentilele. Cu un gest eliberator, care Îi provocă o mare plăcere, le aruncă pe fereastră. Își puse ochelarii, ca și cum ar fi făcut În ciudă cuiva. Sau lui Însuși. Emma deschise aparatul. Vocea lui Montserrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
compara. Alta, mieunând: — Chateaubriand e mai frecventat, școlile italiene ar trebui evitate. Corul intona: Perché so come sono infatti chiedo/ perdono. În sfârșit, Antonio o recunoscu pe doamna Fioravanti, așezată pe marginea fotoliului, cu spatele drept, de parcă i-ar fi Înfipt cineva o mătură-n fund. Rața aia care cerea să fie Însoțită cu mașina blindată la Minister și la manejul fiicei sale, pe care uneori el o aștepta ore În șir, În frig, În Piața Poporului, În timp ce ea Încerca fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-o de braț. Nu vreau să-l ducă de-aici. Oprește-l, oprește-l, oprește-l! Nehotărâtă, Maja Își așeză pe măsuță farfurioara de tort, iar furculița de argint alunecă pe jos. Gheara aceea de metal Îi aminti de cercelul Înfipt În sprânceana lui Aris. Îi aminti de regulile ei. Nu am Îndrăznit niciodată să fac ceva care să-i surprindă pe ceilalți. N-am fost niciodată În stare să Înfrunt greutățile. Poate pentru că nu le-am Întâlnit. Ce-ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]