4,863 matches
-
de la balconul primăriei pariziene un discurs însuflețitor în fața populației capitalei. Charles de Gaulle a amintit că Parisul a fost eliberat în primul rând prin lupta locuitorilor capitalei, cu ajutorul armatei franceze. De asemenea era amintit faptul că inamicul nu a fost înfrânt definitiv și că regiuni întinse ale țării erau încă sub stăpânire germană. De aceea, armata franceză și luptătorii FFI trebuiau să continue lupta alături de Aliați până la victoria finală. Nu în ultimul rând, ocuparea Franței și a Parisului de către germani era
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
biblioteca sa să primeacă un exemplar din fiecare carte ce urmează să fie vândută în Franța. Francisc a încercat și nu a reușit să devină Împărat romano-german și a urmărit o serie de războaie în Italia. A reușit să-i înfrângă pe elvețieni la Marignano în 1515 ceea ce i-a permis să captureze orașul-stat Milano. Mare parte din activitatea militară din timpul domniei lui Francisc a fost concentrată spre inamicul său, Carol al V-lea, Împărat Roman. În plus față de Sfântul
Francisc I al Franței () [Corola-website/Science/311778_a_313107]
-
să reintre in posesia Normandiei și Anjoului. Strategia a fost de a atrage francezii de la Paris în timp ce o altă armată, sub comanda lui Otto al IV-lea, Împăratul Roman, să atace din nord. Cu toate acestea, aliații săi au fost înfrânți în "Bătălia de la Bouvines", una dintre cele mai decisive și simbolice bătălii din istoria Franței. Bătălia a avut consecințe importante. Nepotul lui Ioan, Otto, s-a retras și a fost imediat răsturnat în timp ce regele Ioan a încheiat un acord de
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
Această ultimă campanie din Scoția îi pusese capăt vieții. Pe patul de moarte, își luase rămas bun de la fii săi. Ceruse ca 100 de cavaleri să-i ducă inima în Țara Sfântă, să nu-i fie înmormântat trupul înainte de a înfrânge scoțienii și oasele sale să fie purtate în fruntea bătăliei, în așa fel încât, deși mort, să poată să își conducă armatele la victorie, așa cum ar fi făcut dacă mai era în viața. Încoronarea lui Edward al II-lea al
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
Academia Militară Frunze, pe care a absolvit-o în 1925. În timpul Invazia sovietică a Poloniei din 1939, Ciuikov a comandat Armata a 4-a Sovietică. În Războiul ruso-finlandez din 1940 a comandat Armata a 9-a. Armata sa a fost înfrântă de Armata Finlandeză la Suomussalmi. După înfrângerea suferită a fost trimis consilier militar în China la Ciang Kai-șek. În mai 1942 Uniunea Sovietică și-a retras toți consilierii militari. La întoarcerea sa din Moscova Ciuikov a fost numit la comanda
Vasili Ciuikov () [Corola-website/Science/311045_a_312374]
-
din bătălia de la Ausculum l-ar fi făcut pe rege să exclame: "Încă o victorie ca aceasta și suntem pierduți!" De aici vine expresia "victorie a la Pyrrhus". După noi lupte, care îl poartă și prin Sicilia, regele epirot este înfrânt de romanii conduși de Manius Curius Dentatus în lupta de la Beneventum din 275 î.Hr. și se retrage în patrie. Moare în anul 272 î.Hr. în luptele de stradă din orașul Argos, în timp ce ducea un război împotriva Spartei și Messenei, aliatele
Pyrrhus din Epirus () [Corola-website/Science/311223_a_312552]
-
o armată formată din 3.000 de cavaleriști, 2.000 de arcași, 500 de prăștiași, 20.000 de infanteriști și 20 de elefanți de război, în timp ce Epirul era protejat de un contingent egiptean. În 280, în bătălia de la Heraclea, îi înfrânge pe romanii conduși de consulul Publius Valerius Laevinus mulțumită superiorității cavaleriei și elefanților de război, unde au murit 7.000 de romani și 4.000 de greci. Această victorie i-a atras de parte sa pe Lucani, Bruttii, Mesapieni și
Pyrrhus din Epirus () [Corola-website/Science/311223_a_312552]
-
și 4.000 de greci. Această victorie i-a atras de parte sa pe Lucani, Bruttii, Mesapieni și orașele elene Crotone și Locri. Pyrrhus și-a petrecut iarna în Campania, ca în 279 î.Hr. să invadeze Apulia, unde îi va înfrânge pe romanii conduși de consulul Publius Decius Mus în bătălia de la Asculum. În 278 î.Hr. își transferă oastea în Sicilia la rugămințiile cetăților grecești, unde se proclamă rege al Siciliei, deși putea să devină regele Macedoniei, deoarece tronul rămâsese vacant
Pyrrhus din Epirus () [Corola-website/Science/311223_a_312552]
-
proclamă rege al Siciliei, deși putea să devină regele Macedoniei, deoarece tronul rămâsese vacant după moartea regelui macedonean. A avut planuri pentru fii săi, ca aceștia să controleze Sicilia și poate întreaga Italie. Cetățile cartagineze i se alătură după ce o înfrânge pe cea mai puternică, fortăreața Eryx. În urma negocierilor dintre Cartagina și Pyrrhus din 276 î.Hr., se hotărăște ca Marea Libiei să devină graniță între greci și cartaginezi, stabilindu-se relații de prietenie. Cetățiile grecești s-au opus acestui armistițiu, iar
Pyrrhus din Epirus () [Corola-website/Science/311223_a_312552]
-
văzându-se nevoit să instaureze o dictatură militară, plasând garnizoane în fiecare oraș sicilian. Aceste acțiuni nepopulare i-au obligat pe grecii să facă front comun cu cartaginezii, care vor trimite o oaste împotriva dictatorului grec, dar aceasta va fi înfrântă. Acesta va părăsi Sicilia îndreptându-se spre Italia, după ce a aflat că dintre toate cetătile doar Tarentul a rămas necucerit de către romani. Armata romană recrutată o depășea numeric pe cea greacă, bătălia de la Beneventum din 275 î.Hr. soldându-se cu
Pyrrhus din Epirus () [Corola-website/Science/311223_a_312552]
-
defensiv al Armatei României. Între 30 noiembrie și 3 decembrie 1916 se desfășoară Bătălia pentru București. Forțele Puterilor Centrale, cifrate la circa 250.000 de oameni, aflate sub comanda generalilor August von Mackensen și Erich von Falkenhayn au reușit să înfrângă forțele româno-ruse, de circa 150.000 de oameni, aflate sub comanda generalului Constantin Prezan. Ca urmare, la 6 decembrie 1916 trupele germane au intrat în București și l-au ocupat. Forțele Armatei 9 au continuat apoi urmărirea forțelor româno-ruse aflate
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
să își salveze familia de la ticălosul respectiv, în loc de tipica faptă eroică, cei doi se angajează într-un joc, de obicei ceva juvenil precum dodgeball sau un concurs de holbat, unde Curaj de obicei - dacă nu întotdeauna - pierde. Ticălosul este apoi înfrânt cu ușurință printr-o varietate de modalități: Curaj păcălește infractorul, scapă de el, corijează ticălosul, îl convinge cumva să se schimbe, Muriel „salvează ziua”, sau (în unele cazuri) ticălosul pur și simplu renunță voluntar, în favoarea plănuirii altei scheme diabolice. Aproape
Curaj, câinele cel fricos () [Corola-website/Science/311844_a_313173]
-
Tirint. Aceștia s-au refugiat la Demofon, fiul lui Theseu și regele Atenei. Eurystheus a pornit cu armata împotriva Atenei. Heraclizii au jertfit-o pe o fiică a lui Heracle, Macaria, apoi au venit în ajutorul atenienilor. Micenienii au fost înfrânți, iar Eurystheus a fugit, urmărit de Hyllus în car. Iolaos, mare prieten al lui Heracle, a preluat frâurile carului lui Hyllus și l-a prins pe regele micenian. Acestuia i-au fost scoși ochii iar apoi a fost ucis de
Eurystheus () [Corola-website/Science/311855_a_313184]
-
va fura Fragmentele pentru a i le dă lui Naraku, considerând că acestea ar fi ajuns la el indiferent de deținător. Totuși, după lupta cu Kagura și Kanna, Naraku își schimbă părerea despre slăbiciunile lui Kagome; deși au reușit să înfrângă fiecare membru al grupului ei (Cicatricea Vântului a fost reflectată spre Inuyasha, iar Hiraikotsu spre Sango de către Kanna, Miroku a fost otrăvit de către veninul insectelor Saimyōshō), Kagome a fost singura capabilă să îi înfrunte. În ciuda captării unei porțiuni din sufletul
Kagome Higurashi () [Corola-website/Science/311915_a_313244]
-
a cinci titluri de mare șlem, aflată în prezent in afara top 500 mondial. În anul 2004, ea a învins-o pe Serena Williams, câștigând astfel la vârsta de 17 ani titlul de la Wimbledon. Doi ani mai târziu, ea a înfrânt-o pe Justine Henin în finala de la U.S. Open 2006, în 2008 ea a câștigat titlul de la Australian Open, câștigând în fața Anei Ivanović, în 2012 a câștigat titlul de la Roland Garros, în fața Sarei Errani, iar în 2014 a câștigat pentru
Maria Șarapova () [Corola-website/Science/311983_a_313312]
-
aranjamente preliminare cu ungurii) s-au încheiat cu eșecuri. De asemenea, încercare lui Basil Davidson, strecurat din Iugoslavia de nord-est, de organizare a unei mișcări de partizani maghiare s-a încheiat la rândul ei cu un eșec. Grecia a fost înfrântă de puterile Axei după ce elenii au luptat cu îndârjire mai multe luni. La sfârșitul anului 1942, SOE a organizat prima operațiune în Grecia în încercarea de întrerupere a căii ferate care era folosită pentru transportul materialelor necesare „Armatei Panzer Africa
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
înainte de sosirea Armatei Roșii. Dacă, la începutul insurecției, au eliberat mai multe sute de prizonieri dintr-un lagăr de concentrare și au avut unele succese inițiale în luptele dure de stradă cu germanii, în cele din urmă rebelii au fost înfrânți de către germani pe 2 octombrie, în condițiile în care unitățile sovietice nu au intervenit, deși se aflau la aproximativ 20 km de oraș. Printre cele mai importante operațiuni militare și sabotaje sunt incluse „Operațiunea Taśma (Cureaua)” din 1943, o serie
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
respectiv Gaius Sosius să se îndepărteze de centru, forțând astfel inamicul să îi urmeze și astfel să permită reginei Cleopatra să scape. Lupta s-a încheiat mai repede pe partea pe care acționa Marcus Vispasianus Agrripa, Lucius Gellius Publicola fiind înfrânt. Marcus Antonius intrase deja în confruntarea de pe cealaltă parte, intervenția lui Agrripa hotărând soarta luptei.În aceste condiții și datorită faptului că nava sa era prinsă în încleștare Marcus Antonius a fugit cu un alt vas pentru a putea să
Bătălia de la Actium () [Corola-website/Science/311424_a_312753]
-
pentru ceea ce erau,nu pentru că aveau în ei niște monștri foarte puternici.Însă,pe parcursul copilăriei sale,Naruto a început să fie acceptat de către Iruka Umino și de coechipierii săi,în schimb,Gaara nu avea pe nimeni. După ce acesta a fost înfrânt de Naruto,acesta a fost șocat când a aflat că Naruto știa foarte bine ceea ce simte el și că acesta nu a renunțat până nu a fost acceptat de alte persoane.După toate acestea, Gaara a decis să urmeze și
Gaara () [Corola-website/Science/311459_a_312788]
-
corsarilor din Umbar. Gandalf, Aragorn și ceilalți membri ai Frăției asista astfel la marele război lansat de către Sauron împotriva regatului Gondor. Cu ajutorul călăreților din Rohan și a asaltului lui Aragorn dinspre rău, procente semnificante din armată lui Sauron au fost înfrânte, iar cetatea Minas Tirith a câștigat lupta. Totuși, Sauron dispunea încă de mii de supuși, iar personajele principale sunt nevoite să înceapă o luptă pentru totul sau nimic, lângă Poartă Neagră a Mordorului. Planul acestora este să îi distragă atenția
Întoarcerea regelui () [Corola-website/Science/311486_a_312815]
-
lor cu pierderi enorme în oameni și materiale. Italienii au luptat până la ultimul om”. Despre această bătălie, Winston Churchill avea să spună: „Mai înainte de El Alamein, noi nu am mai avut o victorie. După Alamein, noi nu am mai fost înfrânți niciodată”. Montgomery a conceput acestă luptă ca una de uzură, similară cu cele din timpul primului război mondial. Toate aprecierile sale cu privire la timpul, efectivele și resursele necesare, ca și în ceea ce privește pierderile s-au dovedit corecte.. În timpul luptelor, artileria aliată a
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
de la Interne, un locotenent-colonel de armată, alți șefi de la Jandarmerie, precum și primul procuror și prefectul județului Satu Mare (interbelic). În noaptea de 18/19 octombrie un dispozitiv format din 70 jandarmi, 40 de gardieni și 25 de agenți de Securitate au înfrânt rezistența țărănească din Bixad și au arestat obștea celor 23 de călugări greco-catolici. Represiunea comunistă i-a vizat ulterior și pe laicii implicați în rezistență. Pentru a risipi lipsa de entuziasm și chiar reticența fățișă a unor clerici ortodocși față de
Mănăstirea Bixad () [Corola-website/Science/312335_a_313664]
-
1809, generalul primește bastonul de Mareșal al Imperiului, pe 12 iulie 1809, devenind Duce de Taranto în decembrie. MacDonald este trimis apoi în Spania, comandând „Armata Cataluniei” între 1810 - 1811 și înregistrând două succese la Cervera și Manresa, dar fiind înfrânt la Larisbal și Valls (ianuarie 1811). În timpul campaniei din Rusia, comandă Corpul X (prusac) al Marii Armate și acoperă liniile de comunicație în zona baltică. După defecțiunea prusacilor, se repliază la Königsberg și Danzig. Un an mai târziu, se declanșează
Étienne Jacques Joseph Alexandre MacDonald () [Corola-website/Science/312382_a_313711]
-
Murat a spulberat orice șansă ca acest lucru să se întâmple. Într-o primă fază, ofensiva napolitană are succes și Murat ocupă Roma, Florența și Bologna, slab apărate. Însă, odată cu sosirea în zonă a unei puternice armate austriece, Murat este înfrânt la Ochiobello (9 aprilie) și apoi spulberat la Tolentino (2 mai). Pierzându-și regatul, Murat se reîntoarce în Franța, sperând ca Împăratul să îi ierte dezertarea din 1813 și să îl recheme. Acest lucru nu avea să se întâmple, deoarece
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
care rupe rândurile. În aceste momente, Wellington ordonă atacul general, susținut de cavaleria prusacă. Ultimele elemente din Garda Imperială franceză încearcă să protejeze retragerea, dar armata franceză, cuprinsă de panică, se dispersează în dezordine, împinsă înapoi de prusaci. Napoleon este înfrânt decisiv și este nevoit să se întoarcă la Paris, unde abdică pe 22 iunie. În timp ce Napoleon era învins decisiv pe platoul Mont Saint-Jean, mareșalul de Grouchy reușise să localizeze un Corp de armată prusac, pe care l-a crezut a
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]