5,200 matches
-
un surâs ca un brici și cu un glas în care răzbătea un orgoliu retras și rece, îndepărtat de noi toți și de clipa de față: "aveți" adică eu și Matilda, ea n-avea ce căuta acolo. Surâsul ei mă îngheță. Nu negase că n-ar fi soția mea, totuși își spusese numele de fată. "Îmi dați voie, doamnă, să-i spun ceva fetiței dumneavoastră?" Și surâsul glacial se accentuă atât de tare. Încât deveni parcă de gips, însă un gips
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se înverșuna, nu e vorba de ostrețe! Se lăsă o tăcere, dar Matilda nu reuși să-și materializeze gândirea. Tot despre ostrețe era vorba!... "Hă, hă, hă... făcu marele Vasile. Și iar, hă, hă, hă..." Mă întorsei acasă reconfortat. Zăpada înghețase și trosnea sub picioare. O lună de o albeață halucinantă lumina dinspre dealuri străzile orașului tăcut. Aerul rece și proaspăt mă îmbăta ca de o bucurie rară și secretă, iar eu știam ce e: deliciul vicios al singurătății! Aveam să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
el s-a sinucis, săracul, am simțit, când am strigat "Victoraș, vrea să mă omoare", mi-a dat drumul, în clipa aceea putea să mă arunce... Și-a dat seama că nu e nici-o speranță pentru el, iubeam pe altul." Înghețai! " Și ce speranță mai era pentru el dacă te arunca în prăpastie?", strigai. "Să moară împreună cu mine. S-ar fi aruncat după mine." O lăsai să se chinuie că nu-i îndeplinise această dorință. Multă vreme. Deschisei fereastra să contemplu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
călătorit o vreme în tăcere, până ce la amândoi s-a cristalizat întrebarea: și acum ce era de făcut? "Nimic, a spus el. Nu ne-a văzut nimeni. Pe munte a fost o furtună, s-o fi rătăcit și a murit înghețat - dacă rudele lui se vor alarma și vor încerca să învinuie cine știe pe cine." "Victoraș, nu rudele vor încerca să învinuiască pe cineva, ci miliția judiciară." "Numai dacă au vreun motiv", i-a răspuns el. Stăteau la geam și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rămâne cu mine. Dar tu o să mori și o să mă lași singură de tot. În glasul ei nu era nici furie, nici reproș. Ea exprimase un fapt simplu, cu detașare și siguranță, ca și cum evenimentul anunțat aparținea deja trecutului. Sângele îi îngheță și se simți mai terorizată de aceste cuvinte decât de toate câte se întâmplaseră de când naveta părăsise portul liniștit al lui Sulaco. ― Oh, Newt. Așa s-au dus tata și mama, nu-i așa? Nu vrei să-mi povestești? Fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Ajungem curând. Newt aproape că zâmbi. În blindat, infanteriștii erau mult mai calmi decât atunci când ieșeau din naveta de debarcare. Devastarea, clădirile pustii și deteriorate, dovezi de netăgăduit al unor înfruntări necruțătoare care s-au desfășurat în colonie, totul le înghețase entuziasmul. Era evident că oamenii din colonie au încetat să emită pentru că au fost constrânși de ceva. Întreruperea comunicațiilor nu se datora unei defecțiuni a satelitului releu sau a emițătoarelor bazei ci unuia dintre monștrii lui Ripley. Dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
altcineva ar fi venit negreșit să o cheme. Se depărtă ușor de Newt care dormea încă, fără habar de obsesiile adulților. Ripley se întoarse pentru a părăsi adăpostul, târându-se. Atunci ochii îi căzură pe laboratorul medical... și sângele îi îngheță în vine. Doi dintre cilindrii aliniați lângă ușă erau întunecați, fapt ce indica oprirea câmpului lor de stază. Capacele săriseră, tuburile erau goale. Abia îndrăznind să respire, Ripley scrută toate ungherele întunecate, se uită sub fiecare pupitru. Paralizată de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și brațele îi erau libere pentru următoarea mișcare. Cu mare atenție, pipăi și patul. Și, dintr-o dată, descoperi niște tuburi de cauciuc. Zeci de tuburi. Erau atașate la dispozitivele aspirante de pe corpul său. De fapt, când le simți, se sperie. Îngheță fără să se mai poată mișca. Pentru că... era ridicol! Pentru că - nu avea încă nici o memorie despre cum i se putea întâmpla așa ceva. Conștient, își făcu singur curaj. Își propti mâinile bine pe suprafața moale de sub el. Și, cu ajutorul lor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
trupurile lor înghețate. Totuși, începuse să se simtă mai bine în legătură cu transferul greșit care-l adusese aici... Va trebui să învețe să controleze asta, desigur; aceste incidente trebuiau analizate și trebuia făcut ceva, dar... puștiul se aflase în această lume înghețată cu douăzeci de minute mai mult ca el. Și, evident, două lucruri îl salvaseră până acum. În acele minute strălucise soarele. De asemenea circulația mai bună a trupului tânăr și hainele mai călduroase avuseseră și ele rolul lor. Din nefericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
meargă de-a lungul malului înghețat, într-o lume care ar putea fi Pământul, Gosseyn Trei spuse: "Haide să lăsăm deoparte viitorul îndepărtat. Mă aflu într-o situație din care vreau să ies, în primul rând pentru că picioarele îmi sunt înghețate tot mai tare, și-am înghețat până la os. După analiza făcută de mine super-creierului meu, am ajuns la concluzia că, dacă mă concentrez și nu permit să apară gânduri despre alte localizări în momentul legăturii, voi putea merge acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
într-o lume care ar putea fi Pământul, Gosseyn Trei spuse: "Haide să lăsăm deoparte viitorul îndepărtat. Mă aflu într-o situație din care vreau să ies, în primul rând pentru că picioarele îmi sunt înghețate tot mai tare, și-am înghețat până la os. După analiza făcută de mine super-creierului meu, am ajuns la concluzia că, dacă mă concentrez și nu permit să apară gânduri despre alte localizări în momentul legăturii, voi putea merge acolo unde vreau." Răspunsul fu o oarecare deviație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
te descotorosești de indivizii aceia înarmați... Tăcu. Apoi băiatul făcu ochii mari. - Am uitat să te întreb. Unde i-ai trimis pe indivizi? Gosseyn zâmbi acru. - Acolo. În zona aceea înghețată, unde am fost noi. - Uauau! Nu crezi c-o să-nghețe? - Erau îmbrăcați destul de bine; și n-au decât o milă de mers până la clădirea aceea; așa că nu-mi fac griji. Se gândi un moment, Apoi adăugă: - Este prețul pe care i-am pus să-l plătească pentru că erau conștienți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Butoiul cu vin“ (ăsta chiar nu mai avea nevoie de recomandare). Abia după ce coteai de pe Magheru pe Calea Victoriei, veneau numele mari, piesele de rezistență, frecventate doar de profesioniștii drojdiei și-ai etilului: „Cina“ (mese rotunde de tablă, pe care ne înghețau mâinile iarna); „Lido“ (de unde ieșeam cu sticlele ascunse în hanorace) și „Trocadero“ (cu ospătarii mereu beți). Într-o iarnă, am rămas lefteri la „Trocadero“ și, după ce ne-am scremut mințile cum să facem rost de bani, Gino a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
spintecate de explozii sănătoase: fuselajul se răsucea, topit ca foița de țigară, scaunele zburau două câte două, împreună cu pasagerii lor încremeniți, încă fixate de bucata de podea cu care tăiau norii. Corpurile pluteau printre jumătăți de valize, întâi carbonizate, apoi înghețând instantaneu în căderea lor liberă. Începea o rotire nemaiântâlnită de degete, ciorapi, periuțe de dinți, fotografii și bucăți de reactor; sângele, apa și kerosenul se-amestecau în bule monstruoase, de care ochiul camerei virtuale se-apropia indecent. Mă uitam cu-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu întrebările noastre istețe, răutăcioase; în câte ocazii nu copiasem din palmă sau cu fițuica lipită pe sacoul celuilalt; de câte ori nu ieșisem din amfiteatre cu sticlele de bere bombate în hanorac (oricum n-ai fi putut să le bei: îți înghețau la piept în timpul cursului). La câte planuri ne făcusem, câte cărți și destine rescrisesem împreună, schimbând personajele și dându-le finaluri neprevăzute, manevrând mintea ca pe-un motor de căutare, ar fi ieșit o altă istorie a literaturii, poate și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dus direct acolo, n-am mai fi venit la interviu. Meseria mea dispăruse. La fel și salariul, cuprins de opt ani în aceeași „anvelopă de 14 %“ (mă gândeam întotdeauna la un cauciuc de mașină). Salariile păreau la fel de moarte ca noi: înghețaseră perpetuu, ca dinozaurii, cuprinse de-o glaciațiune totală și ireversibilă. Îți crăpa obrazul de rușine când băgai mâna-n portofel. Așa dispăruseră și multe alte lucruri, despre care elevii, și-apoi studenții mei citiseră doar în cărți. Zburaseră bideurile (closete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ascunse, variantele de continuare. Pe-astea nu trebuia să le știe nimeni. „Ești bătut în cap...“, a mușcat Mihnea momeala, „Dă să vedem și-ultima scrisoare!“ I-am ignorat iritarea și-am apăsat cu degetul mic pe buton. Mi-a înghețat instantaneu. Scrisoarea 8. Ora 5.49. Cerul împachetează fațadele blocurilor în galben aprins. Aerul devine cleios, sunetele dispar. Aș vrea să mă-nșel, dar micile seisme din globii vizorului anunță ce poate fi mai rău: o furtună neuromagnetică. „Culcat!“ Răcnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Chinez. Totul ține de controlul și distribuția informației: unii o obțin, alții nu. Fără public, n-ai nici de unde să scoți, nici unde să bagi informație. Economia Minții s-ar prăbuși. Nu s-ar mai efectua nici o tranzacție, piața ar îngheța, iar fondurile Internaționalei n-ar mai putea rula. Rezultatul: crah neuro-economic. Colaps financiar. Imposibilitatea de-a mai negocia zonele de influență geo-cerebrale. Noi nu lucrăm cu petrol, domnule Robe, ci cu memorii. De-aia avem oameni peste tot: în Uniune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a roși pentru ai lui, în propria lui casă. „Oare recompensa merită atâtea suferințe?“ se întrebă Ganea în clipa aceea. Era momentul când se producea coșmarul pe care timp de două luni doar îl visase noaptea și-l făcea să înghețe de spaimă, să ardă de rușine: avea loc, în sfârșit, întâlnirea, ca între rude, a tatălui lui cu Nastasia Filippovna. Din când în când, întărâtându-se și iritându-se, încerca să și-l imagineze pe general în timpul ceremoniei de căsătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
împreună cu generalul! Râse din nou; dar era deja râsul unui smintit. Lizaveta Prokofievna înaintă speriată până la el și-l apucă de mână. Ippolit o privea fix, cu același râs, care însă nu mai continua, ci parcă se oprise și îi înghețase pe chip. — Știți că am venit aici ca să văd copacii? Pe ăștia (arătă spre copacii din parc)... nu-i caraghios? Nu-i așa că nu-i nimic caraghios în asta? o întrebă el serios pe Lizaveta Prokofievna și căzu brusc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
încurcam din ce în ce mai mult. O spaimă teribilă m-a asaltat în cele din urmă și nu m-a părăsit nici în zilele următoare. Uneori, gândindu-mă la această spaimă permanentă a mea, simțeam cum o nouă spaimă mă face repede să îngheț: doar judecând după această spaimă, puteam trage concluzia că «ultima mea convingere» s-a instaurat prea serios în ființa mea și negreșit va conduce la propria ei rezolvare. Însă pentru rezolvare nu eram suficient de hotărât. Peste trei zile totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Aglaiei Ivanovna. Biata Lizaveta Prokofievna ar fi vrut tare mult să se întoarcă în Rusia și, după mărturia lui Evgheni Pavlovici, critica veninos și părtinitor tot ce vedea în străinătate: „Nicăieri nu se pricep să coacă pâinea ca lumea, iarna îngheață precum șoarecii în pivniță, spuse ea. Măcar aici am plâns rusește soarta nenorocitului ăsta“, adăugă ea, arătând cu emoție spre prinț, care n-o mai cunoștea deloc. „De-ajuns cu entuziasmul, e timpul să ne mai punem și în servicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu contra unui partid, ci contra tuturor adversarilor lor politici, oricari ar fi. O spun fără preget; câteodată, când merg lucrurile bine, cu culori mai șterse; dar când partidul merge rău atunci reiau fabula lor cu o nerușinare care te îngheață: nu sunt. calomnii pe cari să nu le răspândească, nu este cuvânt trivial pe care să nu-l întrebuințeze. Astfel în numărul de joi 21 mai ziarul "romînul", care pretinde cu toate astea a fi un jurnal serios, pierde orice
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
să se numească eșecul planului iluminist, știința și tehnica scăpând de sub controlul rațiunii și ducând nu la emancipare și progres, ci la perfecționarea mijloacelor de distrugere. Hoenikker a mai făcut o invenție, care va scăpa de sub control, și care va îngheța întreaga lume, sfârșitul fiind deci produs de gheață, nu de foc, amândouă fiind invențiile unui savant autist. În God Bless You, Mr. Rosewater (1965), Vonnegut trece de la viziunea apocaliptică la o critică socială mai focalizată pe nedreptățile societății pe care
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
sugestive pentru o aceeași stare de așteptare în penumbră a deplinei expresii de sine, fără mari speranțe dar și fără lamentații inutile: Închipuire. Nu-i luceafăr, nici Zi luminoasă-n blidul tău de linte. Acestea. Muzici sau miresme-n gând înghețe-n iarnă vorbele sau fiarbă în vară. Toate se vor spune când? (Sufletul florii). Oricât de surprinzător ar fi, la prima vedere, recursul lui Voronca la forma fixă, clasic-disciplinată a sonetului, el devine, până la urmă, semnificativ pentru evoluția scrisului său
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]