8,846 matches
-
a-i vinde asigurări speciale de viață, răspunsuri la Întrebările pe care le trimisese diferitelor departamente de poliție din alte părți ale țării. După ce le citi, luă plicul și-l examină. Pe partea lui de sus se Întindea o bandă Îngustă de timbre; trebuiau să fie douăzeci. Toate la fel, purtau pe ele un mic steag american și erau marcate cu valoarea de douăzeci și nouă de cenți. Plicul Îi era adresat lui pe nume, dar singura adresă era „Questura, Veneția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
era Închisă, puse mașina În viteză și porni Încet la drum. Ce văzură ei ultima oară fu capul cățelei, ieșind afară pe geamul din spate al mașinii, Împungând vântul cu nasul. 20 Pe când capul cățelei dispărea de-a lungul drumului Îngust, Ambrogiani se Întoarse spre Brunetti și Întrebă: — Ei bine? Brunetti Începu să meargă spre mașina parcată. Când erau amândoi Înăuntru și portierele erau Închise, Ambrogiani rămase la voal fără să pornească motorul. — Mare afacere, să construiești un spital, zise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pe stânga, apoi se Înfigea la milimetru Între două dintre mașinile Înghesuite În urma camionului, forțându-le să se depărteze cu botul și claxonul. Uneori, câte-o mașină trăgea brusc pe dreapta și căuta un loc de parcare pe marginea prea Îngustă a drumului. Șoferul cobora, trăgea În sus capota și uneori făcea greșeala să deschidă radiatorul. Brunetti vru să sugereze să tragă pe dreapta, dat fiind că nu se grăbeau, nu aveau o destinație precisă, dar, chiar dacă nu el conducea, știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pe Ambrogiani În braț. Carabinierul se trezi pe dată, rotind cheia cu mâna. Intră pe șosea și urmări camionul. Cam la doi kilometri de locul unde se aflaseră parcați, camionul semnaliză și apoi coti la dreapta, dispărând În josul unui drum Îngust de pământ. Ei merseră mai departe, continuând să coboare dealul, dar Brunetti Îl văzu pe Ambrogiani Întinzându-se către tabloul de bord și apăsând butonul care readucea kilometrajul la zero. După ce parcurse un kilometru Întreg, ieși de pe șosea și opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Ambrogiani se uită țintă la el. — Vrei să mergi să te uiți la treburile alea? Aș vrea să văd ce scrie pe butoaie. — Poate dacă o luăm prin stânga, pe acolo, zise Ambrogiani, arătând pe direcția aceea către o potecă Îngustă ce cobora spre groapa de gunoi. Împreună, coborâră panta abruptă, ținându-se unul de celălalt pentru a nu aluneca. În cele din urmă, jos, se treziră la doar câțiva metri de primele butoaie. Brunetti se uită În jos la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
din spate a spitalului, nevăzând cu adevărat oamenii din jurul său. Când trecu pe lângă departamentul de radiologie și porni de-a lungul coridorului care ducea la secția de patologie, nu mai putu ignora oamenii, atât de mulți păreau Îngrămădiți În holul Îngust. Nu mergeau nicăieri, stăteau doar acolo În grupuri mici, cu capetele laolaltă, discutând. Unii, În mod clar pacienți, purtau pijamale și capoate; alții purtau costume; câțiva jachetele albe de brancardieri. Chiar În fața ușii secției de patologie, văzu o uniformă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
imbarcadero, provocând mai multor turiști un balans, dezechilibrați pentru o clipă. Cu puțin dincolo de Palazzo Duodo, Bonsuan trase barca la riva și Brunetti și Vianello săriră pe mal, lăsând În seama pilotului să lege șalupa. Brunetti alergă de-a lungul Îngustei calle, se opri o clipă ca să se orienteze, venind din direcția aceea neașteptată dinspre apă, apoi o luă la stânga și porni spre palazzo. Când văzu ușa grea de lemn de la curte stând deschisă, știu că avea să fie prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dintre cei mai de seamă oameni de pe aceste locuri. Bărbatul cu părul cărunt la tâmple, dar cu fața rumenă și luminoasă, îmbrăcat îngrijit, vorbea tărăgănat, dar cu o voce sonoră, cu inflexiuni plăcute. Au mai urcat un delușor cu cărări înguste și umbroase, au coborât o vale și, în fine, au ajuns în Răstolțu-Mare. Toți auziseră despre Ioniță Scipione Bădescu numai lucruri minunate, că era un mare cărturar, un adevărat iubitor de țară, un om drept, ca brazii Apusenilor. Mă cuprind
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
cu flori roșii, care se bătea cap în cap cu nasul ei cel plin de vinișoare. Costumul pătrățos din tweed punea în lumină un corp ca ieșit direct dintr-un desen animat despre epoca edwardiană; de la niște glezne surprinzător de înguste și de suple, corpul ei căpăta, pe lung și pe lat, forma prorei unei corăbii. Expresia mătușii Frances era una posomorâtă, care voia să transmită faptul că, din punctul ei de vedere, în ziua respectivă nu era nimic de sărbătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un alt unghi. Revelând un chip ca desprins dintr-o pânză de Botticelli: un nas fin, buze pline, pomeți proeminenți. — Bună, a reușit să emită Alice din gâtul dintr-odată uscat. Ochii lui, mărginiți de gene dese și negre, erau înguști, verzi și pătrunzători. Alice s-a simțit țintuită de privirea lor, care mătura fundul oceanului din sufletul ei. — Bună. Costumul lui maro, cu dungi și revere late, îi scotea în evidență părul sălbăticit, dându-i un efect dramatic. Alice s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care, în teorie, ar fi trebuit să formeze un soi de acoperiș impermeabil deasupra capului copilului, se încăpățâna să cadă când de-o parte, când de cealaltă a legăturilor, atârnând peste fața lui Theo. Cum Hugo stătea pe un trotuar îngust, lângă mașină, o vastă procesiune de cărucioare de ultimă generație, împinse de mame elegante, și acoperite, desigur, cu copertine de plastic eficient atașate, trecea în șir constant pe lângă el, lovindu-l. Hugo își închipuia ce tablou neinspirat reprezenta el pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Dar Hugo n-a auzit-o. Nu mai auzea nimic altceva decât tumultul râului. Se învârtea în mijlocul apei, purtat de curent și agățându-se, în mod neplăcut, de ierburile jegoase de pe fundul râului. Cursul de apă o fi fost el îngust, dar era adânc și mai puternic decât lăsa să se vadă. Ursulețul era tot în fața lui, dar nu reușea să-l apuce. Hugo a simțit cum brațul puternic al apei începea să-l strângă din ce în ce mai tare și cu mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și alunecase sub roțile metroului. Stupid. Și manșetele pantalonilor erau pline de noroi, asta însemnând că vizitatorul misterios ajunsese acolo pe jos, după ce lipăise destulă vreme prin băltoacele aflate în plină expansiune. Un impermeabil cenușiu atârna lălâu pe niște umeri înguști, iar de sub borul pălăriei îl fixau doi ochi încețoșați. Barbă nerasă de zile bune, cearcăne vineții, colțurile gurii lăsate în jos, a dezolare permanentă. Un chiștoc de țigară între buzele crăpate. Două mâini cu degete boante, frecându-se repetat una
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
una neagră, neapărat decoltată provocator, astfel încât privirile bărbaților seduși (atât muzical, cât și erotic), să poposească între sânii mari, descoperiți doar pe jumătate, spre exacerbarea curiozității și a libidoului. Însă rochia aceea verde era departe de a fi provocatoare. Decolteul îngust (îl văzuse atunci când ea intrase și se așezase la masă), nu permitea privirii decât contactul cu lănțișorul de aur de care fusese agățat un medalion oarecare. Spatele femeii nu era gol, astfel încât niciun bărbat din încăpere nu-și putea plasa
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
streșina lată, cu ferăstruicele ei mici de-o palmă și visatoare ca niște ochi osteniți de gânduri... În spatele ei se înălțau, ocrotitor, câțiva copaci bătrâni de-o seama cu ea. Căsuța albă, cu pereții muruiți proaspăt cu var, cu prispă îngustă de jur împrejur, acoperită cu stuf, stătea aplecată pe-o parte, de parcă s-ar fi mirat de trecătorii de pe drum. Salcâmul bătrân de la poartă, oalele de lut ars, puse cu gura în jos în gărduțul din fața casei, căsuța albă și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
opună sau să spună ceva, doar că și ea participa efectiv la aceste stări, mângâindu-l la rândul ei. S-au contopit unul în brațele celuilalt... -Haide, stai pe pieptul meu, o să dormim amândoi întrun singur pat deși este cam îngust, de o singură persoană, dacă stai așa, o să fie bine. După ce s-au mai sărutat, Frusina și-a așezat capul pe pieptul lui George iar acesta a mângâiat-o pe cap tot timpul. Așa a adormit iar el a vegheat
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
blestemat numele Fecioarei. Apoi, în timp ce traversa o mică piazza din fața bisericii Santa Maria degli Alberighi, s-a oprit să adune un pumn de bălegar uscat de cal. Deasupra unei intrări aflate pe un perete lateral al bisericii, pe o alee îngustă dinspre piața, se află un tabernacul cu o frescă a Bunei Vestiri a Fecioarei, cunoscută drept Madonna de Santa Maria de' Ricci. Rinaldeschi aruncă pumnul de bălegar spre față Fecioarei. Apoi fugi către o casă din afara orașului și se pare
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
disecată de ape. Ele formează în final un relief de riedel (conglomerat forme de rief), iar un stadiu premergător acestuia este Câmpia Piemontană (Înaltă) de la Poiana-Nicorești. Relieful este format din dealuri joase, prelungi, oarecum paralele între ele și cu văi înguste. Solurile sunt reprezentate prin cernoziomuri levigate (propice culturilor de cereale, pomilor fructiferi și viței de vie), din sudul și sud-estul podișului, apoi soluri de pădure cenușii, de pe culmile înalte din est și sud-est, cele brun-cenușii de pădure și podzolite sunt
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
în restul spațiului românesc, specifice acestei perioade. Alături de ceramica de „uz casnic” s-a găsit și o ceramică lucrată fin, la roata rapidă, de calitate bună, cu nisip și microprundișuri în pastă, având pereții subțiri, netezi, cu fundul drept și îngust. Ultima categorie a fost numită convențional „de lux” și s-a descoperit mai rar, fiind prezentă la Oncești - Bacău și Dodești - Vaslui (pl. XXXIV). La categoriile ceramice descrise, predomină decorul de striuri dese, asociat deseori cu benzi de linii în
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
comun, cu lama dreptunghiulară în secțiune, având mânerul lipsit de plăsele și cu partea metalică păstrată pe jumătate. Numeroase analogii, dintre care specificăm doar câteva, la Epureni, Giurcani și Negrești (Vaslui). Toporul descoperit la Bălteni este din fier, cu corpul îngust și alungit, iar lama dreptunghiulară. Potrivit formei, aparține tipului III și, pe baza asemănării cu exemplarul de la Curcani - Călărași, se datează în secolul IX. Cosorul din fier s-a găsit într-o stare bună de conservare, în preajma ruinelor unei cetăți
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
este mai rar prezentă alături de cea executată la roată, fiind într-o continuă scădere. Conform acestor prezențe ceramice și pe baza formelor se remarcă dominația oalelor-borcan, fără torți, cu umerii bombați, cu gâtul conturat, buza răsfrântă, corpul zvelt și fundul îngust, mai mic decât gura în diametru. Unele trăsături distincte, determinate de poziția umerilor, curbura buzelor, înălțimea vaselor, au permis conturarea mai multor tipuri și variante de vase: 2) Tipologia recipientelor din așezările descoperite în Bazinul Bârladului: Tipul I: Oală, ușor
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
înălțimea vaselor, au permis conturarea mai multor tipuri și variante de vase: 2) Tipologia recipientelor din așezările descoperite în Bazinul Bârladului: Tipul I: Oală, ușor înălțată, cu gura largă, umerii aplatizați sunt îngroșați, gâtul foarte scurt (uneori lipsă) și fundul îngust. Buzele sunt drepte, puțin rotunjite și mai rar răsfrânte în afară. Pasta acestor vase este din categoria a doua, iar ornamentul lor, compus din linii orizontale ori vălurite incizate, este dispus pe umeri și pe corp, uneori până aproape de fund
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
siturilor din Moldova, printre care și una din zona bazinului amintit, care poartă numele stațiunii eponime: a) Varianta Dănești se referă la vasele modelate la mână, cu buza mult răsfrântă la exterior și strânsă, cu umerii foarte aplatizați. Fundul este îngust și mai mic decât gura, ultima fiind largă și decorată cu alveole (pl. LI/1, 5-7), ornament specific și tipsiilor (pl. LI/2-4). Recipientele acestei variante sunt lucrate din pasta categoriei a doua. Tipul IV: Oală-borcan, de mărime mijlocie, cu
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
LI/2-4). Recipientele acestei variante sunt lucrate din pasta categoriei a doua. Tipul IV: Oală-borcan, de mărime mijlocie, cu gura largă, buza înaltă și arcuită în afară. Gâtul este scurt sau lipsește, umerii sunt aplatizați, corpul bombat, iar fundul mai îngust decât gura. Vasele sunt făcute din pastă de categoria a doua, în principal, dar și din prima categorie, în plan secundar. Exemple în inventarele siturilor de la Dănești, Gara-Banca, Dodești și Bârlad-Prodana (pl. LII). Tipul V: Oala-borcan, de mărimi variate, cu
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
LV). Tot ca motive decorative sunt întâlnite liniile punctate orizontal, în zig-zag ori dispuse în formă de crenguță (Dodești) - pl. LVI. Canelura, element de veche tradiție locală, se regăsește în cultura Dridu, fiind redată prin lățime (Dănești, Gara-Banca, Dodești), mai îngustă, circulară sau continuă, în spirală. Rar, este combinată cu alte elemente. Combinarea a trei-patru decoruri pe suprafața unui vas conferea acestuia grație, suplețe și, totodată, indica nivelul ridicat de măiestrie a olarilor autohtoni. În afara motivelor incizate, ceramica fină are și
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]