4,199 matches
-
un pic din cadru ca să mă pot șterge, dar eu am continuat să vorbesc. E foarte urât să transmiți din Vama Veche de 1 mai. Am mai făcut de la meciuri cu suporterii care ieșeau pe lângă mine, evident supărați, și ăia înjurau încontinuu și eu urlam în microfon ca să acopăr înjurăturile lor. Dar de unde, când vedeau că îi acopăr veneau și-mi luau direct microfonul din mână să țipe în el, tu știi cum fac, că ai transmis de pe sport mulți ani
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
și să încerci să îl faci să înțeleagă că tu îi dai lui posibilitatea de a-și prezenta povestea, de a arăta partea lui. Asta este foarte delicat. A.N.: Ce faceți când transmiteți din mulțime și oamenii încep să înjure, să fie agresivi? C.S.: Depinde foarte mult de situația în sine, de instinctul tău din momentul ăla. Dacă tu simți că mai poți să mai stai în direct, îl duci până la capăt. Dacă nu se mai poate, îl scurtezi cât
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
Slater ajunge la pasager tocmai când acesta își cobora bagajul, care îl lovi la cap pe însoțitorul de zbor. Domnul Slater l-a rugat pe pasager să-și ceară scuze, dar acesta din urmă a preferat în schimb să-l înjure. Ca răspuns la această situație, domnul Slater a mers la panoul de control, a luat microfonul și l-a înjurat înapoi pe pasager astfel încât toată lumea să-l audă. Apoi a adăugat că 20 de ani de muncă în acest job
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Slater l-a rugat pe pasager să-și ceară scuze, dar acesta din urmă a preferat în schimb să-l înjure. Ca răspuns la această situație, domnul Slater a mers la panoul de control, a luat microfonul și l-a înjurat înapoi pe pasager astfel încât toată lumea să-l audă. Apoi a adăugat că 20 de ani de muncă în acest job sunt de ajuns și că "a fost super!"2. A deschis trapa de evacuare, a activat toboganul gonflabil, a luat
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Ce-a fost odată, a fost, dar de acum Înainte să fie cu totul altceva, după cuvintele Scripturii “faceți-i pocăinței roadă vrednică de ea” (Mt. 3, 8), adică dacă am furat Înainte, acum să dăm multă milostenie, dacă am Înjurat, acum să ne rugăm mai mult, dacă am vorbit de rău pe alții, acum să vedem partea bună a celor din jur și să-i vorbim de bine, dacă am lipsit altădată de la biserică, acum să participăm la cât mai
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92296]
-
ținuți pe câmp o zi întreagă, în frig și fără nici un fel de provizii, ca să-i aplaude câteva minute pe conducătorii decrepiți și absenți, duși pe traseul festiv prestabilit. Atunci s-a simțit o iritare generalizată, dar tot neputincioasă: "toată lumea înjura, toată lumea era obosită". Nu mai era nimic amuzant: "așa ceva nu se mai poate!". Dar nu a fost de ajuns pentru a simți în întregime răul: "ceea ce ne-a deranjat nu era faptul că ne-a scos [pe traseul prezidențial], ci
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
stai lângă el, fără griji, fără gânduri"361. Eliade identifică în texte populare originea viței-de-vie în sângele Mântuitorului, și citează din Elena Niculiță-Voronca tradiții românești potrivit cărora dacă muncești via vreme de șapte ani fără să te superi, nici să înjuri, "chiar dacă te-i zgâria sau tăia. Atunci Dumnezeu îți iartă păcatele, te duci drept în cer. Dacă-i sângele Domnului Hristos""362. Un alt nume epifanic 363 este Emanuel, teoforic analizat și în Ghicitor în pietre; este un nume cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
destinatarului îl obligă implicit pe acesta la redefinire, ceea ce echivalează cu o provocare: "ce se-ntâmplă cu mine odată ce rolul mi-e luat de altcineva?" Sudalma lui Rică viza această nesiguranță insinuată în lumea lui cu violența noutății absolute. Când înjură, omul dă glas neputinței, obiectivând-o, ancorând-o precar în realitatea mediului lingvistic. Înainte de orice altceva, o expresie constituie o formă de priză la realitate: atâta vreme cât mă exprim, investesc mediul cu un act propriu, mă proiectez în afară, încerc să
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
realitatea mediului lingvistic. Înainte de orice altceva, o expresie constituie o formă de priză la realitate: atâta vreme cât mă exprim, investesc mediul cu un act propriu, mă proiectez în afară, încerc să mă apuc de ceva, deci nu am capitulat complet (depresie). Înjur pentru că înjurătura devine un punct de sprijin real, ce mi-ar putea permite să-i pivotez în jur, executând o flexiune a parcursului personal, o schimbare de drum. Înjurând, intru în contact cu o realitate ce-mi refuză, poate, alte
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să mă apuc de ceva, deci nu am capitulat complet (depresie). Înjur pentru că înjurătura devine un punct de sprijin real, ce mi-ar putea permite să-i pivotez în jur, executând o flexiune a parcursului personal, o schimbare de drum. Înjurând, intru în contact cu o realitate ce-mi refuză, poate, alte prize mai trainice; revendicându-i acest punct, potențializez totodată și spațiul din jurul lui. Evident, e vorba doar de un punct foarte, foarte slab, de realitatea plăpândă a unei rostiri
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
rostiri, ceea ce însă nu-i totuna cu nimicul; slăbiciunea lui extremă reprezintă deja un nou început firav - o posibilitate de revenire a puterii oarecum "din piatră seacă". Înjurătura conjură spectrele dintr-o aparentă absență. Cine mai are încă puterea să înjure, să se indigneze agresiv la nivelul limbajului, își dovedește astfel că nu e încă intrat în starea de depresie, echivalentă cu absența desăvârșită a oricărui interes pentru lume. Omul nu e tocmai învins atâta vreme cât nu crede încă în propria-i
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în întâmpinarea ei, de negocierea unei ruperi de inerție. Iar când e vorba de salt, vegetativul poate fi mai sprinten decât hărăbaia copleșită de inerție comportamentală a somaticului. De remarcat în special că, între a jura să perseverezi și a înjura apar conivențe clandestine. În apele deloc limpezi în care se scălda, se poate spune că Rică schiță același gest de încleștare cu adversitatea ca Olandezul zburător - desigur, într-o versiune caricaturală a lui, unită cu originalul doar printr-o vastă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
stau la televizor, beau la cârciumă sau nu, au fost dresați că alții Îi țin pe ei. Am văzut și eu un reportaj năucitor despre un sat care a primit ajutoare În 1990 și de atunci stau țăranii la poartă, Înjură și așteaptă ajutoare, că așa este normal”. Are, desigur, dreptate, cred că a identificat principalul efect al mai vechiului schimb Între sat și putere: noi vă asistăm, voi ne oferiți atașamentul vostru. Ziarul de Iași. a publicat nu de mult
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
și discută despre tăierea pensiilor, iar Sache comentează: „Cu tăiatul pensiilor e la fel ca ieftinirea vieții: s-au ieftinit motocicletele și mandolinele și au scumpit carnea și untul...”. Cele mai multe discuții sunt despre cazul Păstorel, o doamnă spune: „toți au Înjurat Înainte pe ruși, acum s-au schimbat, cum au făcut Sadoveanu, Cezar Petrescu etc.”. Ori „Păstorel n-a făcut...”, dar e „chemat”. Păstorel ar fi fost chemat „să spună ce anecdote spune, ce glume făcea la adresa guvernului sau a nu știu cui
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
personal, sfidând, dând cu tifla. Se exprimă prețios, cultivă eleganță, se poartă ca o mironosiță educată la maici, e hieratic, dar nu ezită să te trimită să i numeri ouăle. Derapează când nu te aștepți. Elegantul-mitocan nu se sfiește să Înjure, să persifleze, să se comporte ca o țață la piață. Am o răfuială cu o subspecie: AtV-istul, individul care conștientizează deficitul său de personalitate și-și completează individualitatea oferindu-și senzații tari, adrenalină, putere; alergând ca bezmetecul pe „motoare
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
elevate”, aceste valori păleau. Unul, copil timid și izolat, a găsit solidaritate și căldură, deschidere, receptivitate, respect pentru valori și pentru ceilalți, cultul muncii bine făcute În echipa de fotbal organizată de parohul bisericii dintr-un sat. Aici nimeni nu Înjura, nu se loveau și nu puteau juca decât dacă luau note bune. Echipa de fotbal i-a schimbat viața, a descoperit ce importante sunt socializarea, angajarea emoțională, cooperarea, munca În echipă. O altă relatare: un grup care s-a angajat
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
respectivă. Participă și un reprezentant al firmei Scania; primesc o mapă de birou din piele de vițel. Discutăm despre modelul Variant; admite că au existat o serie întreagă de probleme cu el. 4 iulie Gård turbat de furie. Țipă și înjură. Se îndoiește de inteligența mea! Propunerea cu gazarea e cea mai mare tâmpenie pe care a auzit-o vreodată etc. etc. E o totală imposibilitate din punct de vedere politic. Nici că există cuvânt mai periculos și mai încărcat de
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
refuză să poarte arme și sunt repartizați la pompieri. De fapt lasă impresia unor tipi duri, în comparație cu soldații obișnuiți, "răcanii". Comandantul zice că toți băieții sunt conștiincioși. Nu sunt probleme cu partea religioasă, "nu se vede pe ei, atât că înjură mai puțin ca ceilalți". O parte din soldați au refuzat să poarte arme din motive așa-zis "politice". Se dovedesc mai puțin deschiși la discuții și despicat firu-n patru, dar nu creează niciodată probleme. (Mai apare și câte "o oaie
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
că unul din idolii adolescenței sale fusese... patriarhul. Dar și mai amuzant rămâne faptul că, după ce i-am publicat acele pagini și am pierdut un nume important dintre colaboratorii revistei, autorul care a stârnit tot acest vârtej continuă să mă înjure peste tot, pretinzând chiar că i-aș dori moartea (?!?). D.C-E.: Suntem la finalul acestui interviu, pentru care vă mulțumesc. Ați fost de atâtea ori în postura mea de acum, a celui care pune întrebări unui scriitor important. De
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
care semnează în același ziar să se atace reciproc chiar în paginile care-i găzduiesc cu egală generozitate. Greșește, însă, când arată cu degetul spre editorialul de joi. Dacă în Cotidianul se dă „la țurloaie”, se mușcă „de nas”, se “înjură”, ori se produc „atacuri la persoană” împotriva altor colaboratori, nu în editorialele respective se folosesc aceste trucuri. În editorialele de joi s-au pus întrebări exacte, s-au adus argumente, s-au dat exemple și citate. Ținta acelor texte au
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Gheorghe Calciu și Vasile Paraschiv, Ionel Cană, Doina Cornea și Gheorghe Brașoveanu, Gabriel Andreescu, Paul Goma și Dan Deșliu? Dl Ion Iliescu ține morțiș să intre în istorie la braț cu un pretorian agramat, care, luat la bani mărunți, fie înjură de mamă, fie urlă: „Actele vorbește!”. Și atunci, ce rost mai are să ne întrebăm de ce în decembrie 1989 revolta a fost deturnată în lovitură de palat, după care a primit sinecură pentru exact ceea ce a fost împiedicată să devină - o
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
trebue să fi fost în culmea fericirii că avea în fine prilejul să vadă de aproape cum arată "diavolii roșii"; locotenentul Livianu, amuzat, a râs, probabil, făcând ca de obiceiu, gropițe în amândoi obrajii; Popescu, răgușit de nesomn, o fi înjurat, iar radiotelegrafistul Merișescu, avansând cu dispreț buza lui inferioară, se va fi întrebat: Ce mai caută idioții ăștia pe aici?"... Aproape zilnic trec avioane de legătură. Aterizează, se alimentează cu benzină, lasă corespondență și pleacă mai departe. Pe cei dela
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Este limba Vieții noastre ce-o vorbește întreg poporul”. Din lista impresionantă a lucrărilor amintim: „În amintirea anului sfânt 1933”, „Cântece de Crăciun, urări creștine și trei piese de teatru școlar”, „Carte de religie catolică pentru clasa I primară”, „De ce înjuri?”, „La poarta raiului”, „O floare rară”, „Sf. Cecilia” (piesă), „Secretul fericirii”, „Strigăt de alarmă”, „Un trandafir al Sf. Tereza sau viața Terezei Hesselmann”, „Viața Sf. Niculai”, etc. După lectura unor lucrări semnate de părinte (mă refer în primul rând la
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
găseau cu nemiluita în acei ani '20 plini de frenezie. Adesea, dar nu neapărat, acestea afișează panoplia completă a tinerei emancipate pălărie cloș și fustă scurtă, pantofi cu talpa plată și își fardează fața. Ele "beau tărie", fumează ca turcii, "înjură ca niște birjari"92 și umplu cafenelele cu hohotele lor de râs, dogite ori cristaline. Însă atitudinea dezinvoltă a acestor tinere femei maschează multe angoase: teama de bărbați, teama de sexualitate, de ce va spune lumea, de o sarcină nedorită. Trebuie
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tata era în felul lui un om crud, fără inimă, mai ales când era vorbă de dat banul, pe care, e drept, nici nu-l avea, în cele câteva zile care au urmat, tot timpul a țipat și l-a înjurat, poruncinduăi să nu se mai vaiete, să fie bărbat, nu muiere, de râsul satului, și cum boala nu pleacă în urma unei asemenea comportări ale celor din jur, viața lui Neculai s-a terminat doar în cât eva zile și în
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]