4,649 matches
-
sărit în aer odată cu blindatul. ― Ce te face să crezi că mai avem o șansă? întrebă Hudson. Fără să răspundă, Ripley se adresă caporalului: ― În cât timp putem spera că vom primi întăriri, după ce suntem dați oficial dispăruți? Hicks se întunecă. Nu se gândise la supraviețuirea lor imediată, nu și la posibilitatea de a primi un ajutor extern. ― Ar fi trebuit să trimitem un raport de ieri. Să zicem șaptesprezece zile, începând din noaptea asta. Comtehul se întoarse și porni călcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ușor de Newt care dormea încă, fără habar de obsesiile adulților. Ripley se întoarse pentru a părăsi adăpostul, târându-se. Atunci ochii îi căzură pe laboratorul medical... și sângele îi îngheță în vine. Doi dintre cilindrii aliniați lângă ușă erau întunecați, fapt ce indica oprirea câmpului lor de stază. Capacele săriseră, tuburile erau goale. Abia îndrăznind să respire, Ripley scrută toate ungherele întunecate, se uită sub fiecare pupitru. Paralizată de frică, încerca frenetic să analizeze situația mișcând-o în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
bâzâi și-i execută ordinul imediat. Zgomotul impactului se repercută până în cală când creatura, dusă de avânt, se zdrobi de obstacol. Fără a pierde timpul pentru a vedea dacă panoul rezistă, Ripley se strecură rapid printre niște forme masive și întunecate în căutarea aceleia care o interesa. În buncărul de îmbarcare, atenția reginei îi fu deturnată de la acel obstacol de o mișcare! Podeaua era străbătută de o rețea de canale, ca niște tranșee, protejate de grilaje de metal. Era destul loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cu ochii direcția indicată de deget și văzu că era direcția în care curgea râul. Distanța până la locul arătat era cam de o milă. Acolo, în locul unde râul și valea o coteau la stânga, dispărând din vedere, se afla o zonă întunecată de zăpadă, aparent chiar la marginea râului care dispărea. Să fie fost oare prima locuință care fusese localizată dincolo de curbă? Lua ceva timp să ajungă acolo și să afle. Dar nu era nici o îndoială: dacă era să rămână aici, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ajungem într-un loc cu apă caldă. - Să mergem acolo, spuse băiatul. În sinea sa, Gosseyn nu prea era hotărât. Dar porniră la drum, așa că avea timp să se mai gândească. Zăpadă și gheață cât vezi cu ochii - cu excepția petei întunecate din fața lor, mult mai apropiată, acum... Focul de acolo se afla evident sub control deja, căci nu se mai vedea fum. Asta-l liniști pe Gosseyn, dar în el creștea un sentiment de disconfort pentru că se afla aici, pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
laolaltă nu puteau să o spună la fel de bine ca teancurile parfumate cu plumb, după care umblam și-acum, la 38 de ani: încăpățânat, irațional și ridicol. Lumea îmbătrânea, prietenii plecau unul după altul, învinși sau poate doar obosiți, ochii se întunecau, degetele începeau să tremure, pielea cădea moale ca varul de pe case. Nimeni n-avea să-și mai aducă aminte de nimic: nici izmenele peticite ale lui Țurel, nici trandafirii cărnoși din strada Vitejescu, nici gustul de țuică în ploaie, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Oricât mă străduiam eu să-l plimb dintr-o parte într-alta, Lepidopteros nu-mi putea răspunde la întrebări. Mă simțeam ca-n documentarul științific despre Pompei, ghiceam corpurile gri, asfaltate, dar nu reușeam să le recompun povestea. Studiam cerul întunecat de gaze toxice și ploaia de piatră ponce doborând acoperișurile și plutind în bazine și-arteziene, printre corpuri. Urmăream explozia piroclastică și înțelegeam cum țesuturile moi au fost întâi lichefiate, apoi vaporizate. Așteptam norii magmatici și-aproape că simțeam cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi zburat primul, cu jumătate din birou. Mi-am pierdut echilibrul, Maria era deja pe jos. Camera tresărea ca și cum cineva îmi scutura craniul sau cutia calculatorului. Șaisprezece secunde. Fisurile au apărut, pe pereți, în creier, peste tot. Mi s-a întunecat privirea, n-am mai simțit atingerea mâinilor. Am mai apucat să văd cărămida din spatele tencuielii: sângerie, plesnită, vascularizată. Contururile s-au estompat, senzațiile întâi au încetinit, apoi au fost accelerate până la a se confunda între ele. Săream din imagine, cu tot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o specie de aparenta, scria, "cu care spiritul se joacă fără să se lase amăgit". Prin mijlocirea acesteia, "nu se pretinde să se însele spiritul, ci să i se prezinte adevărul într-o formă învesmântata în aparent care nu îi întuneca esență, ci i-o pune în fața ochilor înfrumusețata"207. Chiar termenul idee estetică trimite la un mod de cunoaștere a cărui diferența se manifestă în specificitatea lui operativă. Discursul teoretic se bazează pe concept, care este produsul unei abstractizări, si
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
fost martorul lacrimilor și gemetelor nocturne ale acestui mare om; iar așa ceva, cu excepția mea, n-a mai văzut nimeni! Spre sfârșit, ce-i drept, nu mai plângea, nu mai vărsa lacrimi, ci doar gemea din când în când; dar se întuneca parcă din ce în ce mai mult la față. Parcă veșnicia îl umbrea deja cu aripa ei de beznă. Uneori, noaptea, ne petreceam ore întregi singuri, tăcând; mamelucul Roustan sforăia în camera de alături; grozav de adânc mai dormea omul ăsta. „În schimb, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu mine! mi-a spus el în ziua retragerii. Dar aș dori să fac ceva pentru tine.“ Urca deja în șa. „Scrieți ceva, ca amintire, în albumul surioarei mele“, i-am spus eu, cu sfială, deoarece era foarte indispus și întunecat la față. El s-a întors, a cerut o pană, a luat albumul. „Câți ani are sora ta?“ m-a întrebat el cu pana în mână. „Trei ani“, i-am răspuns. „Petite fille alors.“* Și a scris în album: „Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu și mai mult, prin arșița chinuitoare; acum nu se clinti nici un colț de perdea; ferestrele nu se deschideau, storurile albe erau nemișcate. Se opri definitiv la ideea că mai înainte i se năzărise, că, după cum se vedea, ferestrele erau întunecate și nespălate de mult, încât cu greu ar fi putut zări ceva, chiar dacă într-adevăr cineva ar fi aruncat o privire prin sticlă. Bucurându-se de această idee, plecă din nou spre Izmailovski Polk, la văduva învățătorului. Acolo era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
e bine...“ Desigur, având asemenea convingere, ar fi trebuit să-l aștepte pe Rogojin la hotel, în cameră; dar prințul parcă nu putu suporta această nouă idee, sări în picioare, înșfăcă pălăria și o luă la fugă. În coridor se întunecase aproape de tot. „Ce-ar fi dacă ar ieși din colțul acela și m-ar opri lângă scară?“ se întrebă el, apropiindu-se de locul știut. Dar nu ieși nimeni. Coborî pe sub arcul porții, ajunse pe trotuar, se miră de mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o intrare la fiecare din cele două capete; draperia despărțea cabinetul de iatacul în care se afla patul lui Rogojin. Draperia grea era coborâtă și intrările închise. Dar în cameră era foarte întuneric; nopțile „albe“ ale Petersburgului începuseră să se întunece și, dacă n-ar fi fost lună plină pe cer, ar fost greu de deslușit ceva în camerele acestea cu storurile coborâte. Ce-i drept, încă mai puteau fi deslușite, deși foarte vag, fețele. A lui Rogojin, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un rol în viața publică nu mai poate juca. Noi înșine am fi tăcut despre această faptă, am fi uitat, căci asemenea lucruri se uită, dar nu se iartă niciodată, când n-am vedea pe aceste personaje băgîndu-se înainte și întunecînd momentele cele mai luminoase ale vieții poporului nostru. În loc de a se ascunde, ei din contra pozează în lumina electrică a unor zile mari pentru ca să se vază creț cu creț toate zbârciturile negrului și criminalului monstru. Ce e în adevăr Simeon
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
se poate retrage de la putere și altele la cari nimeni nu s-a putut gândi vreodată. Rugăm pe cititorii noștri să citească acel articol: vor vedea un om care caută să ascunză adevărul și înșiră verzi și uscate numai ca să întunece cestiunea ce pretinde a lumina. Și mai întîi declară că nu știe nici el nimica! Se poate aceasta? D-nii Rosetti și Brătianu de aproape 40 ani lucrează împreună; au format, precum se zice, un singur suflet în două trupuri până
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pe deplin format, incapabil de schimbare, ca să contracteze apucăturile unui geniu național mai greoi decât e al lui, de a-i impune limbi ce nu e în stare nici a le vorbi, nici a le pătrunde pe deplin, de-a-i întuneca deșteptăciunea și claritatea spiritului lui cu calapoadele ab[s]trase ale unor limbi străine și de-a nu-l lăsa să ajungă în bună pace la dezvoltarea pentru care l-a menit Dumnezeu. Așadar și 'ntr-o parte și-n alta
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mare și dificilă investiție socială, menită să asigure prezentul și viitorul națiunii și umanității. Dacă se dorește o perspectivă națiunii și umanității aceste trei instituții vor trebui susținute cu toată convingerea și tăria. Pentru că ceea ce În fapt se observă astăzi, Întunecă oarecum orizontul acestora, prin amploarea pe care o iau unele tendințe orientate parcă Înadins să submineze statutul verificat În timp al acestor instituții. Noile reglementări În ceea ce privește statutul familiei (chipurile În ideia respectării drepturilor fundamentale ale persoanei) sunt uneori de-a
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
clădiri de birouri pentru mulți utilizatori, dar pot avea cerințe de bază care depășesc cerințele clădirilor comerciale din punct de vedere al managementului proprietăților imobiliare. De exemplu, infrastructura acestor clădiri necesită mașini și echipamente electrice deosebite. Cerințele standard includ camere Întunecate pentru radiografii, materiale scumpe sau reglementate din punct de vedere al comercializării, condiții speciale pentru manipularea containerelor cu substanțe chimice periculoase, și alte nevoi foarte specializate de planificare internă. Așa cum proprietățile rezidențiale au restricții privind animalele de companie, la fel
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
trupul meu, ca să secer de mai multe ori pe atâta !ă”161. Continuând, mucenicul adaugă : „«Cum voi tăgădui, dar, pe Dumnezeu meu, Căruia m‑am Închinat din copilăria mea ? Nu se va cutremura oare cerul de sus ? Nu se vor Întuneca oare din pricina mea stelele ? Mă va mai ține, oare, pământul ? Nu vă amăgiți ! Dumnezeu nu se lasă batjocorit ! (Galateni 6, 7). După gura noastră ne judecă Dumnezeu (Luca 19, 22) ; din cuvintele noastre ne Îndrep‑ tățește și din cuvintele noastre
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
nostru. Orice Încercare și mâhnire s‑o răbdați cu bucurie ! Învierea este precedată de răstignire”253. La rândul său, Sfântul Vasile cel Mare face apel și la un para‑ lelism pentru a releva faptul că celui râvnitor nu i se Întunecă bucuria din pricina suferinței : „La concursurile atletice, celor ce s‑au obișnuit cu ostenelile În locurile de exerciții, nu le pasă de durerea pricinuită de răni, ci, disprețuind oboselile de o clipă, se pornesc cu furie asupra adversarilor lor, cu dorința
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ci, disprețuind oboselile de o clipă, se pornesc cu furie asupra adversarilor lor, cu dorința de a fi proclamați Învingători. Tot așa și cel râvnitor ; chiar dacă ar veni peste el un necaz din cele mai mari, bucuria nu i se Întunecă, pentru că «suferința aduce răbdare ; răbdarea Încercare ; Încercarea nădejde ; iar nădejdea Răbdarea suferinței și sporirea duhovnicească 207 nu rușineazăă (Romani 5, 3‑5)254”. Îndelunga‑răbdare este „mare și puternică, are putere tare și neclintită și e răspân‑ dită pe mare
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
avântul de care sunt impregnate toate rugă‑ ciunile sale, atât de profund gândite, trăite și cu măiestrie și sensibilitate formulate. „O, Adevăr, lumină a inimii mele, nu Întunericul meu să‑mi vorbească ! Am lunecat la acest Întuneric și m‑am Întunecat, dar și de acolo Te‑am iubit. «Rătăcit‑am ca o oaie pierdută ; caută pe robul Tău, că porun‑ cile Tale nu le‑am uitată (Psalmul 118, 176 ; Iona 2, 8 ; Isaia 30, 21 ; Iezechiel 3, 12). Rătăcit‑am și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Ulise. În Brățara nopților ele nu sunt mai puțin prezente, precum în cel dintâi panou al textului, unde, alături de interjecția amintită, semnele deschiderii ochiului spre peisajele schimbătoare se adaugă întru sporirea sugestiei fundamentale: „În ochii noștri apele cresc și se întunecă”, „Iată un șarpe se târăște peste pleoapele noastre”, „Dar iată aici în poemul acesta eu vă sărut gleznele sângerate”, „ploaia își desface cozile de păun în privire”, „diamantul inimii taie ferestrele nevăzutului”, „Privește: în părul ceasului deznădejdea n-a rupt
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de moarte. Scrierea fascinează memoria spre a o ucide, spre a o arunca în moarte, în somn (Lethe). Grafemul nu-i adevărul, nu-i memorie vie. În viziunea lui Platon, adevărul (alétheia) e repetiție pură a ideii (eidos), pe când rememorarea întunecă idea în Lethe. Altfel zis, e o repetiție moartă, tautologică, rea. Dumnezeu face patul (ca eidos), pe când tâmplarul e demiurgul patului, iar pictorul patului execută fantasma, o copie a copiei, un simulacru. Simulacrul, deci, nu repetă patul, căci autorul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]