12,339 matches
-
luni... — Ia mai termină cu hainele tale idioate ! spune Lissy. Emma e foarte supărată. A fost complet și total trădată și umilită de bărbatul care ea credea c-o iubește. — Ei, ce să vezi ? Surprize-suprize, sper să nu leșin de șoc, răspunde Jemima tăios. Dacă mă Întrebai pe mine, Îți spuneam de la Început că așa o să se Întîmple ! Ba chiar ți-am spus ! Să nu-i spui niciodată unui bărbat totul despre tine, pentru că asta nu-ți va aduce decît necazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Închid telefonul, mă năpustesc În casă și trag firul din priză. Apoi, cu mîini tremurătoare, scot mobilul din geantă și, exact În clipa În care Începe să sune, Îl opresc. CÎnd ies din nou În balcon, Încă mai tremur de șoc. Nu-mi vine să cred că totul s-a terminat În felul ăsta. Într-o singură zi, superba mea poveste de dragoste s-a prefăcut În scrum. — Ești OK ? zice Lissy Îngrijorată. — Cred că da. Mă las să cad Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a intrat În cafenea. În timp ce vine spre masa noastră, simt un val puternic de emoție. Ăsta e bărbatul de care credeam că sînt Îndrăgostită. Ăsta e bărbatul care s-a folosit de mine la modul ăla absolut incalificabil. Acum că șocul inițial s-a mai estompat, sentimentele de durere și de umilință amenință să mă copleșească din nou și să mă facă iar piftie. Dar n-am să le las. Am să fiu puternică și demnă. — Nu-l băgați În seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se Învîrte și face salturi. Dumnezeule, oricine-ar fi, se mișcă incredibil. Clipesc chinuită, cu lumina puternică În ochi, Încercînd să văd mai bine dansatorul. Nu-mi dau seama dacă e un bărbat, o femeie sau... O, Doamne. E Lissy. Șocul mă lipește efectiv de scaun. Din minte mi-a dispărut absolut tot restul. Nu-mi pot lua ochii de la Lissy. Habar n-am avut că e În stare de așa ceva. Habar n-am avut ! Da, bine, am făcut Împreună balet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe obraji. Nu-mi vine să cred că am dat greș Într-o manieră atît de catastrofală. Nu-mi vine să cred că Jack chiar crede că eu... că el chiar crede că aș... Îmi revine În minte, din nou, șocul pe care i l-am citit pe chip. Retrăiesc acel sentiment cumplit de neajutorare și de om prins Într-o capcană fără ieșire, mai exact, toată acea disperare de a vorbi, de a mă explica. Dacă aș putea lua totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se adâncește tot mai mult în sine.): Da, da... E foarte bine că mi-ați spus... E atât de bine... HAMALUL: Nu vrem să fim vinovați... de o eventuală... Nu? (Către CASIER.) Cred că avea dreptul să știe... CASIERUL (Realizând șocul pe care l-au produs asupra CĂLĂTORULUI.): Domnule, de fapt... noi... Nu trebuie să o luați de bună... Știți, când e vorba de nori... Sunt atât de imprevizibili... Fericit că a găsit formula.) Natura e imprevizibilă, domnule! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-l pe Dumnezeu alături. Este acea parte din orice om care găsește atrăgătoare tot felul de hidoșenii. Este acea parte dintr-un imbecil, am încheiat eu, care pedepsește, defăimează și pornește bucuros un război. Dacă vorbele mele, înjosirea, băutura sau șocul operator l-au făcut pe O’Hare să vomeze, nu știu. Dar de vomat a vomat. De la etajul al patrulea a împroșcat până jos casa scării cu un jet de vomă. — Pun’-te și curăță! i-am zis. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
micile neajunsuri provocate de pixelarea încheieturilor sau de mirosul sintetic de cauciuc al firelor de păr; femei frumoase și modificabile îl mângâiară, îi vorbiră, îl ațâțară și se împreunară cu el într-un chip așa firesc, încât Samuel suferi un șoc când aparatul virtual se dezactivă și el se trezi în spațiul rece al navei. O voce metalică îl anunță că simularea s-a încheiat. Era cazul să se reîntoarcă la datorie. Bobițe minuscule de sudoare i se desprindeau de pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
prerogative comunicaționale și vorbesc mai mult decât Y sau X. - Dacă eu sunt de vină pentru... - Nu, nu ești tu de vină. De altfel e de mirare că nu s-a declanșat mai înainte. Mă temeam să nu intru în șoc în momentul în care te-am auzind coborând scările. Dar nu s-a întâmplat așa. - Și... pot să știu exact ce anume a cauzat șocul? - Un surplus informațional. Oricum, am stocat datele respective în inconștient și mi-am blocat accesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de mirare că nu s-a declanșat mai înainte. Mă temeam să nu intru în șoc în momentul în care te-am auzind coborând scările. Dar nu s-a întâmplat așa. - Și... pot să știu exact ce anume a cauzat șocul? - Un surplus informațional. Oricum, am stocat datele respective în inconștient și mi-am blocat accesul rațional la ele. Pot intui despre ce anume a fost vorba, însă nu pot preciza. Te rog să nu-mi precizezi. Trecuse o oră de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se găsea ser antivenin. Deodată, mă izbi amintirea aparatului de filmat. Îl mai aveam în mână și continua să ruleze. Nu mai puteam fugi, așa că m-am oprit. - Așteptați-mă, așteptați-mă... am strigat, fără să primesc vreun răspuns. Din cauza șocului, ochii mi se împăienjeniseră de lacrimi și nu mai distingeam imaginea ghidului. Am dus aparatul la ochi și am făcut zoom. Ierburile înalte îl ascunseseră, nu mai era nicăieri pe ecran. Și chiar când eram gata să izbucnesc în plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la un moment dat. Nu știu de ce, dar simțeam că asta ar fi făcut-o să redevină suspicioasă în ceea ce mă privea. Capitolul șaptetc "Capitolul șapte" Linoleumul de pe coridor și vopseaua jegoasă care se cojea de pe pereți erau un adevărat șoc cultural după cuibușorul confortabil al lui Margery. Reflectând la cât de repede ne obișnuim cu confortul burghez, am pornit-o în jos pe scări ca să mă obișnuiesc din nou cu nivelul de trai al proletariatului. Lurch asculta iar caseta mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Ce ți-am zis eu? (Să vezi ca mușcat-o vreun șobolan de picior, adăugă el către noi). Fato, mișcă-ți fundu’ înapoi! Fața lui Marie apăru în deschizătura trapei, cu trăsăturile-i delicate și mobile, împietrite pe oase din cauza șocului. Mirosul de țevi și de rugină se ridică deasupra ei. Dacă ar fi fost un parfum, ar fi fost descris ca având accente inițiale bogate, dulci și accente secundare de mlaștină. Pentru prima dată înțelegeam semnificația deplină a cuvântului „miasmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
acum tu de ce nu te întorci? Părea că a rămas locului de groază. Nu putea să fie vorba de amețeală, doar văzusem ce spectacol dăduse pe mobil - lucru care elimina din discuție cea mai neplăcută explicație pentru starea ei de șoc. Bănuiam că Marie știe destul de bine cam ce era acolo jos. Bez îndepărtă lumina lanternei de Marie. Abia dacă reușea să creeze o lucire slabă pe suprafața apei, care părea la fel de neagră și de groasă ca țițeiul. Dar, după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tot sângele din obraji și acum avea o față pământie și bolnăvicioasă. Făcui semn cu capul către scări. —Mergem? Sări imediat în picioare. Pe scări, ne întâlnirăm cu Philip Cantley, care cobora, cu Ben după el, amândoi aproape paralizați din cauza șocului și a uimirii. Urmă același tipar pe care-l observasem deja, în condiții de tensiune extremă, bărbații aveau tendința să devină inerți, în timp ce femeile fie devin inuman de practice, fie se prăbușesc cu totul. Evident, Marie făcea parte din a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
va suna. După ceea, am sunat la spital și mi-am croit drum printre obișnuita serie de voci tensionate și ocupate, până dădui de una care-mi spuse că, practic, Marie nu avea nimic, dar că era sub sedative din cauza șocului. Urma să rămână la spital peste noapte, ca să fie ținută sub observație. —Mă duc ìo s-o iau mâine, zise Sally auzind așa ceva. Sună telefonul. Sally sări speriat și aproape că-l scăpă din mână încercând să răspundă. —Era MM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
rog, nu intrați în panică, dar ar trebui să știți că ieri a fost găsit un cadavru în canalul de la subsol. Din păcate, s-a întâmplat ca Marie să dea peste el și, prin urmare, ea este în stare de șoc. Totuși, ar trebui să reia repetițiile începând de mâine, după ce apucă să-și revină. Făcu o pauză. Mare fu uimirea tuturor, chiar mai mare decât dacă MM i-ar fi ciuruit pe rând cu mitraliera pe toți cei de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pușcă pe dedesubt, după cum mă și așteptam. Îți place ce vezi? întrebă el, pe un ton calm și neutru. Dacă aș fi detectat cea mai mică urmă de șăgălnicie tipică pentru un homosexual, de cochetărie, mi-aș fi revenit de pe urma șocului și i-aș fi răspuns pe măsură, flirtând și eu. Dar nici vorbă de așa ceva, așa că am rămas perplexă, holbându-mă la el, la mușchii subțiri și prelungi pe coapse, la postura umerilor, la tenta ușor aurie pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la Lurch, de pe scări. Capul și umerii lui Lurch apărură la capătul de jos al scărilor. —Ești bine, Sam? Care e treaba? —Du-te după MM și spune-i că Philip Cantley e mort, iar Violet e în stare de șoc pentru că ea l-a lăsat, bine? Hugo sună la poliție și toată lumea ar trebui să stea calmă. A, și poți s-o trimiți aici pe Sophie? Era o sarcină grea pentru umerii unui adolescent. Lurch căscă ochii și rămase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
starea ei semi-catatonică; din câte știam eu, oamenii care fac caz de cele mai mici lucruri sunt, cel mai adesea, cei mai tari și calculați în momentele de criză majoră. Mă întrebam cât din reacția lui Violet trebuia pus pe seama șocului și cât era disimulare, ca să câștige timp. Oricum, tot ce zicea Violet era literă de lege pentru Sophie. Îi luase mânuța lui Violet într-a ei, ca s-o liniștească, și-i tot dădea, cu gingășie, un zuluf la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am dat imediat colțul pe hol, am coborât câteva trepte îmbrăcate în pluș roșu, cu balustradă aurie, și am ieșit pe ușa de trecere de la capăt într-un culoar cu pereții de piatră, luminat de becuri simple așezate la înălțime. Șocul diferenței dintre spatele scenei și fațadă era la fel de puternic ca întotdeauna. Am trecut pe lângă asistenta directorului de scenă care era la post în culise și care nu avea astâmpăr, asemenea unui leu în cușcă, trăgând cu mișcări scurte și nervoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
stridentă și mai agitată ca de obicei. Dincolo de masă, puțin mai la stânga, se afla Steve, țipând aproape pe mutește la mașinistul care mânuia cablul Tabithei. Victima lui stătea pe loc, cu mâinile încă prinse în jurul cablului, albă ca varul din cauza șocului. Părea că nu-l aude pe Steve mai deloc, pentru că el era extrem de dezlănțuit, cu mâinile în șolduri, așa cum stătea când era exasperat din cale afară. Burta lui cea mare îi atârna peste cureaua-suport pentru unelte ca un marsupiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cred s-au și pus pe treabă. —Ai simțit că era ceva în neregulă cu cablul? Cum naiba să simt că era ceva în neregulă cu cablul? Bărbatul se răsuci, încruntat și plin de furie. Era clar că înțepenise din cauza șocului și abia acum începea să-și revină. Îmi închipuiam că țipând la Steve, chiar și pe șoptite, îi aducea o binevenită ușurare de tensiunea care crescuse treptat cât timp trăsese degeaba de cablul Tabithei. —Tu chiar crezi c-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lucrează în zona de servicii nu ar fi fost în stare de așa ceva, zise Bez. Nu s-ar băga niciodată să umble la cabluri. Nu, băieți? Băieții dădură din cap. Tipul care se urcase pe schelă, uitat, pe moment, din cauza șocului veștii, coborî pe scara din spatele meu ca un pompier, ajutându-se doar de mâinile, protejate de mănuși groase, pentru a aluneca pe barele verticale ale scării de fier. — Deci le-ai zis, Steve? zise acesta, privindu-i pe cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cum încheieturile degetelor lui Violet se albeau în timp ce aceasta se ținea strâns de tot de mânuța lui Sophie. Mi-a pus mâna la gură, deci n-am putut să țip. La început nici nu mi-a dat prin cap, din cauza șocului. La urma urmelor eram la o petrecere! O clipă am rămas paralizată. Nu-mi venea să cred ce se întâmpla. După care, am crezut că e o glumă, dar nu mă slăbea deloc. Am început să mă zbat, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]