12,690 matches
-
fiind răspândiți pe întreg teritoriul. Rutenii constituiau cca 22,8% și locuiau preponderent în ținutul Cernăuți și în unele sate din ocolul Berhomet, iar în zona dintre Prut și Nistru formau majoritatea. În partea muntoasă a Bucovinei, în special în ținutul Câmpulung Rusesc, locuiau cca 1.140 de familii (8,3%) de huțani. Din 475 familii evreiești (2%) 276 locuiau la Cernăuți, Suceava și Vijnița. În Bucovina se mai aflau atunci 420 de familii de țigani (3,1%), cele mai multe locuiau în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
creștere a fost mai lentă, iar în altele mai rapidă. Sporul de populație a fost mult mai semnificativ în fostul ocol Berhomet (cca 177,5%) și în zona dintre Prut și Nistru (131,8%) și mai puțin însemnat în fostele ținuturi Câmpulung Moldovenesc (cca 32,6%) și Câmpulung-Rusesc (cca 56%)10. În perioada administrației galițiene (1786-1850), numărul populației totale a Bucovinei s-a mărit de la circa 135.000 la circa 380.000 persoane, adică în timp de 64 de ani populația
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de persoane sau cu 181,5%. Populația Bucovinei s-a mărit între anii 1785-1822 cu 75%, dar în nord-vestul provinciei această creștere a fost mai puțin accentuată (41,2% în zona dintre Prut și Nistru și 34,7% în fostul ținut Câmpulung Rusesc), adică în zona unde românii deja erau minoritari sau fuseseră asimilați. Populația s-a mărit cel mai mult în zona dintre râurile Prut și Siret, unde, inițial, românii fuseseră majoritari, dar treptat multe sate s-au ucrainizat. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Siret, unde, inițial, românii fuseseră majoritari, dar treptat multe sate s-au ucrainizat. Astfel, în perioada respectivă, populația s-a mărit cu 112,4% în satele de pe valea Siretului (fostul ocol Berhomet) și cu 110,3% în localitățile din fostul ținut Cernăuți, situate la sud de râurile Ceremuș și Prut11. Treptat, imigrația și emigrația au început să influențeze mai puțin creșterea populației, care deja depindea mai mult de sporul natural. Urmărind specificul și efectele acestor procese migraționiste, considerăm că în primele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
căror limbă încă în ultimele două decenii ale secolului trecut domina aproape exclusiv în Bucovina, au fost strâmtorați treptat din cauza • Constantin Ungureanu, Bucovina în perioada stăpânirii austriece..., p. 62. • Ibidem, p. 244. înaintării rapide a rutenilor din nordul și vestul ținutului spre sudul și estul ținutului, astfel că mulți români, îndeosebi în zona dintre Prut și Nistru, treptat au fost asimilați de către ruteni“12. Până spre mijlocul secolului XIX nu există date statistice oficiale despre numărul concret al românilor și rutenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
două decenii ale secolului trecut domina aproape exclusiv în Bucovina, au fost strâmtorați treptat din cauza • Constantin Ungureanu, Bucovina în perioada stăpânirii austriece..., p. 62. • Ibidem, p. 244. înaintării rapide a rutenilor din nordul și vestul ținutului spre sudul și estul ținutului, astfel că mulți români, îndeosebi în zona dintre Prut și Nistru, treptat au fost asimilați de către ruteni“12. Până spre mijlocul secolului XIX nu există date statistice oficiale despre numărul concret al românilor și rutenilor în această perioadă. Pentru începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Eminescu. Un rol important în viața publică a Bucovinei l-a deținut „Revista Politică“, publicată la Suceava în martie 1886-aprilie 1891. Sub conducerea lui Modest Grigorcea s-a editat ziarul bisăptămânal „Gazeta Bucovinei“ (mai 1891aprilie 1897). În viața publică a ținutului s-a remarcat și ziarul „Patria“ (iulie 1897-mai 1900), redactat de Valeriu Braniște. Din 1904 până în 1914 s-a publicat revista literară „Junimea Literară“, ai cărei redactori responsabili au fost Ion Nistor, urmat de Gheorghe Tofan. În perioada 1893-1904 s-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
romane la gurile Dunării (București, 1923) și în prelegerile ținute la Cambridge, reunite postum în culegerea Dacia: An Outline of the Early Civilizations of the Carpatho-Danubian Countries (Cambridge, 1928). Pentru savantul român, aportul factorului comercial la difuziunea civilizației romane în ținutul respectiv se circumscria fenomenului mai complex, deschis de greci și celți, de pătrundere aici a elementelor culturale egeo-mediteraneene și vesteuropene și de antrenare a populațiilor din zonă în circuitul economiei mediteraneene 10. Cercetarea științifică din ultimul veac a confirmat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
independenți, fie sub forma asociațiilor de comercianți (corpora, collegia, conventus), respectiv a italicilor în provincii, inclusiv în Italia 51, apoi a gallo-romanilor, a locuitorilor din Germaniae, a britannilor, hispanilor, a celor din provinciile nord-africane și din regiunile dunărene în propriile ținuturi și în alte zone ale Imperiului 52, dar și a „romanilor“ propriu-ziși în statul part, India, China și Barbaricum european 53, apoi a grecilor 54 - în sfârșit, a provincialilor din Syria, Arabia și Aegyptus în Răsărit 55 și a microasiaticilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Syria și Arabia 64. • O altă idee extrem de valoroasă a lui Vasile Pârvan este cea despre dezvoltarea economică suficient de puternică a provinciilor frontaliere, fapt care a stimulat un amplu comerț cu externae gentes: „nu numai faptul că aici /în ținuturile din nordul Imperiului - n.n./ «țările vecine» se aflau pe un stadiu de dezvoltare culturală foarte redus și, deci, nu puteau să se opună concurenței, dar și romanizarea completă a provinciilor din nordul Imperiului va fi contribuit la a • V. Pârvan
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
J. Wilkes, Les provinces danubiennes, în Rome et l’intégration de l’Empire. 44 av. J.-C. - 260 ap. J.-C., 2, p. 262-297. • Iată o bibliografie minimală asupra raporturilor economice dintre Imperiu și Barbaricum și a descoperirilor romane din ținuturile barbare europene: J. Kolendo, Les influences de Rome sur les peuples de l’Europe centrale loin des frontières de l’Empire, în „Klio“, 63, 1981, 2, p. 453-472; P. Donat, Zum römischen Einfluß auf das Siedlungswesen der Germanen im 1
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
alte construcții militare, prin staționarea de trupe și întemeierea de așezări. Cea de-a doua zonă îngloba triburi sau regate având statutul de amici et socii populi Romani, precum cele ale cheruscilor, chattilor, semnonilor, marsylor, hermundurilor, marcomanilor și quazilor, așadar ținuturile din proximitatea provinciilor Germania, Raetia, Noricum, Pannonia, respectiv teritoriile de astăzi ale Olandei, Germaniei până la Wesser, Bohemiei, Austriei Inferioare, Moraviei și Slovaciei sud-vestice. În sfârșit, cea de-a treia zonă cuprindea spațiul de la nordul triburilor și regatelor amintite, dincolo de Carpați
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
epice, L. o prezintă direct. Cuvânt despre Transilvania (1982), carte repede retrasă de pe piață, este o colecție de eseuri tributare doctrinei naționalismului mistic, cu îngroșate note polemice antirevizioniste. Culegerea este structurată în patru părți: Rapsodie transilvană, pledoarie exaltată pentru arhaicitatea ținutului, Meleaguri natale, un soi de imn glorificând influența civilizatoare a socialismului, Patriotismul - o necesitate vitală, un manifest împotriva revizionismului, și Cuvânt despre Transilvania, unde sunt prezentate antitetic Transilvania milenară și Ungaria posesivă. Eseurile sunt mai ales reacții polemice, stârnite de
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
de vehicularea, în politica și presa maghiară, a unor sintagme ca „Ungaria Mare” sau „Transilvania-conglomerat național”, și sunt propuse ca replică la o lucrare a al lui Méliusz Jozsef, Destin și simbol, care insista asupra rolului civilizator al Ungariei în ținuturile românești și asupra hegemoniei teritoriale a acesteia. Accentele mesianice sunt înlocuite aici cu ieșiri disproporționat umorale, iar ideea subiacentă a „misiei” istorice providențiale a neamurilor este schițată în manieră rigidă. În plus, sunt vehiculate multe dintre locurile comune ale politicii
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
GANE, Ienache [Enacachi] (30.XI.1737, Ciumulești, j. Suceava - 16.ÎI.1842, Botoșani), poet. Este cel dintâi născut al banului Ioniță Gane. În existența lui, destul de obscură, spătarul G. a îndeplinit funcțiile de slujbaș la Vistierie (1805-1814), ispravnic al ținutului Român (1821-1827), asesor la Judecătoria Sucevei, iar între 1837 și 1838, președinte al Judecătoriei din Botoșani. Prin mama, Ecaterina, era rudă cu traducătorul Iancu Buznea. Cumnat cu poetul Constantin Stamati, se încuscrește și cu Costache Negruzzi, care o luase de
GANE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287160_a_288489]
-
dintâi), „are nevoie de lumina «Gândirii» cum a avut odinioară nevoie de gândul consolator al «Luceafărului»”. Întocmai ca „Luceafărul” în precedentele două decenii, G. se voia o nouă „Dacia literară”, cu sediul în Ardeal, o agora a scriitorilor din toate ținuturile românești, indiferent de orientare și formație artistică. Unicul criteriu de selecție a manuscriselor oferite spre publicare urma să fie calitatea. Redactorii nu concepeau să scoată o revistă mai puțin interesantă decât cele apărute anterior în Transilvania: „În România cea nouă
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
Structura minciunii, București, 1996; Stanislaw Lem, Întoarcerea din stele. Golem XIV, pref. Cristian Tudor Popescu, București, 1997 (în colaborare cu Mihai Dan Pavelescu și Cristian Tudor Popescu), Eden, București, 1999; Czeslaw Milosz, Gândirea captivă, București, 1999, Europa natală, București, 1999, Ținutul Ulro, București, 2002; Wislawa Szymborska, Sub o singură stea, București, 1999 (în colaborare cu Passionaria Stoicescu), În râul lui Heraclit, București, 2003 (în colaborare cu Passionaria Stoicescu), Clipa. Chwila, București, 2003; K. Wojtyla, Iubire și responsabilitate, București, 1999; A. Szczypiorski
GEAMBASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
va declara el cu mândrie juvenilă în 1921 într-un articol publicat în „Sburătorul”, subliniind în repetate rânduri importanța pe care bogatele-i lecturi o vor avea în alchimia propriei creații literare. Bunicul după tată fusese arendaș al moșiei Fundoaia (ținutul Herța, fostul județ Dorohoi), de la numele căreia scriitorul își va crea mai târziu pseudonimul. Peisajele Moldovei și amintirile copilăriei petrecute acolo vor deveni materia lirică pe care poetul, în prima sa tinerețe, o va filigrana inconfundabil. Astfel, cele două rădăcini
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
ei Înșiși, nu au pricepere. Iată cum aș vrea să citiți textul: mai Întâi, noi surpăm iscodirile minții; apoi, esențial, tot crescând credința voastră, ne vom mări În voi cu prisosință, după măsura noastră; și, bineînțeles, propovăduim Evanghelia și În ținuturile de dincolo de voi, dar fără să ne lăudăm cu măsură străină, În cele de-a gata. Citiți așa: decojiți zidurile cuvintelor În darul de a prooroci mișcarea. În momentul În care vedeți mișcarea textului meu, geografia căutării (pe care mai
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dacă acesta Îl poate acoperi, de aceea am nevoie de o lume, pentru că discursul singur (care e deocamdată forma mea de percepție a timpului) e prea puțin, vrea să domine lumea și nu timpul, dar sunt dus (sunt timp) spre ținuturi nordice și nelocuite (unde nu stă nimeni, unde nimicul nu e Îmblânzit de lume și de discurs), așa că timpul e acum instituire de absență, acel a spune Nu. Și urmează prima agățare (de stâlpul de pod, arcuit peste ape inexistente
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
tot, numai moarte și boală”5, notează M. Zaciu În toamna anului 1987, la doar câteva zile distanță de momentul În care V. Felea scria În jurnalul său: „Moartea face ravagii printre scriitori. ș...ț Parcă am trăi undeva În ținuturi subpământene, prizonieri ai forțelor Întunericului”6, pentru ca, la sfârșitul aceluiași an, să reia: „Undeva, organismul nostru social s-a șubrezit complet și Îngăduie morții să Îl jefuiască”7. Însemnările despre morții din imediata apropiere sunt atât de frecvente În acei
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
atât de bine analizată de către Nicolae Oprea: pe model Păltiniș, ca marcă sintetică generală, câte un Înțelept aici, Într-un sat aflat la marginea fantastă a lumii, unde el construiește o școală de gândire sau chiar o universitate, câte un ținut imaginar dincolo, atemporalizat, Înzestrat cu legile lui specifice și cu ritmul său propriu, de regulă vegetal. Cei din generația ’70 construiesc, astfel, la marginea sistemului, ceea ce Înseamnă totuși că sistemul rămâne referențial pentru ei, este acolo, ca o obsesie la
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
doctorat, a făcut filme, a organizat colocvii, a strâns într-un volum traducerile variantei V. Alecsandri. În principal, el crede că balada își trage „semnele poetice constante” dintr-o „paradigmă ritualică dezvoltată din două culte păgâne anterioare pătrunderii creștinismului în ținuturile locuite de geto-daci”. Poezia lui F. îl amintește organic pe folclorist, fiind una hrănită de mituri și credințe populare. SCRIERI: Răboj, București, 1976; Compunere cu portocale, București, 1982: Vămile cireșului, București, 1983; Mânzul cu stea în frunte, București, 1984; Moara
FILIPCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287001_a_288330]
-
C.N. Mateescu, Balade, pref. N. Iorga, Vălenii de Munte, 1909, 13-28; N. Păsculescu, Literatură populară românească, București, 1910, 188-192; G. Giuglea, G. Vâlsan, De la românii din Serbia, București, 1913, 177-182; Tudor Pamfile, Cântece de țară, București, 1913, 19-24; Ion Diaconu, Ținutul Vrancei, București, 1930, 254-258; C. Sandu- Timoc, Poezii populare de la românii din Valea Timocului, Craiova, 135-150; Al. I. Amzulescu, Cântece bătrânești, București, 1974, 424-430. Repere bibliografice: A. I. Odobescu, Scrieri literare și istorice, II, București, 1887, 499-516; Lazăr Șăineanu, Legenda Meșterului
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
oportun să le folosească și să le examineze atât de deschis; problema nu se mai punea treizeci de ani mai târziu, când donatistul fusese înfrânt și Augustin devenise episcopul cel mai cunoscut din Africa, iar faima lui ajunsese și în afara ținutului său. Bibliografie. Ediții: CChr. Lat 32, 1962 (J. Martin); CSEL 80, 1963 (W.M. Green); text, traducere, introducere și comentariu: M. Simonetti (Fundația Valla, Mondadori, Milano 1994). Introd., trad. și comentariu: L. Alici, Paoline, Milano 1989; BA 11, 1949 (De
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]