4,216 matches
-
neagră!” Descrierile se succed apoi, enumerativ, ca o avalanșă. Uneori se strecoară ca un fior liric, poate de nuanță simbolistă: „ Prin eucalipți cu flori roșii zboară În stoluri păunii verzi. În munți, cocoșii sălbatici se-ngână În cântece, și-n țipetele lor se zburătăcesc ca iluziile din cugetul oamenilor”. Ca orice călător modern, D-na Oltea nu crede orice și oricum. De multe ori se delimitează, luând În derâdere naivitatea multora. Astfel, din misterioasa căciulă ce i-ar fi aparținut lui
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
femeile și copiii. În total, în cele patru magazii, au fost îngrămădiți peste 5000 de oameni. S-au făcut apoi creneluri în pereții magaziilor, prin care s-au introdus gurile mitralierelor și s-a început să se tragă din plin. Țipetele sfâșietoare au acoperit detunăturile gloanțelor de mitraliere. Deoarece s-a observat că gloanțele nu pot răzbate până la ultimii oameni, s-au astupat crenelurile și ieșirile magaziilor, s-au umplut cu paie podurile, s-au stropit pereții și acoperișurile cu benzină
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
femeile și copiii. În total, în cele patru magazii, au fost îngrămădiți peste 5000 de oameni. S-au făcut apoi creneluri în pereții magaziilor, prin care s-au introdus gurile mitralierelor și s-a început să se tragă din plin. Țipetele sfâșietoare au acoperit detunăturile gloanțelor de mitraliere. Deoarece s-a observat că gloanțele nu pot răzbate până la ultimii oameni, s-au astupat crenelurile și ieșirile magaziilor, s-au umplut cu paie podurile, s-au stropit pereții și acoperișurile cu benzină
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
definitive și salvatoare: „Unde-mi este gazeta? (nervos) că dacă o fi să fie revuluție, trebuie să spuie la «Ultime știri». Unde mi-e gazeta? (Merge la masă, ia gazeta, Își aruncă ochii pe pagina a treia și dă un Țipăt.) A! EFIMIȚA: Ei! LEONIDA(pierdut): Nu e revuluție, domnule, e reacțiune; ascultă (Citește tremurând.)...”. Mița, din spaimă de gelozie - după cum crede Iordache -, amenință că va face „un scandal... cum n-a mai fost până acuma În Universul.”, ceea ce Înseamnă că
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
din chiar momentul În care Întâmplarea le aduce față În față, glasul fiecăreia marchează disprețul nemăsurat pentru rivală, intensitatea de tonalitate punctează gradat tensiunea interioară: „MIȚA: A! (aparte) O femeie! dama de verde! (tare) A! În sfârșit! DIDINA (dând un Țipăt de surprindere, se Întoarce): A! (aparte) O femeie! e republicana! MIȚA (fierbând): V-ați speriat? Pardon! Mă recomand! Mița Baston. DIDINA (cu contenență): Mersi! și eu Didina Mazu. MIȚA (jocul crescendo): Ce cauți aici, madamo? DIDINA (cu un ton mai
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
poet am Întotdeauna inspirațiuni! - m-ascunz În butoi! Pașii inamicilor s-apropie În fuga mare, mulți inși trec iute pe lângă butoiul meu Înjurându-mă; eu, ca june cu educațiune, mă fac că n-auz... Toți se depărtează... Auz un zgomot, Țipete de femei, În fine o Împușcătură. Zgomotul apoi cu Încetul se stinge, totul rămâne Într-un silențiu lugubru, numai În depărtare se aude orologiul de la Stabiliment bătând unsprezece și douăzeci... oră fatală pentru mine! - Ies binișor din butoiul meu, mă
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
ale corturilor vânzătorilor de obiecte religioase, zbârnâitul de bondar al generatoarelor de curent electric, permanenta mișcare a pelerinilor, baletul necontenit al televiziunilor, toate se desfășoară sub ochii mei ce nu încetează să fie uimiți, ca într-o piesă de teatru. Țipete vesele de copii colorează fundalul sonor, iar un jandarm depășit de situație încearcă să impună un minim de ordine pe un culoar de acces. Peste tot, luminile lumânărilor aprinse de către pelerini ; noaptea, sărbătoarea de la Iași are un alt chip, un
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mătușa mea. Că atâția bătrâni au fost omorâți de copiii lor sau de rude, vecini, doctori care n-au văzut altă ieșire. Alte cazuri? Lângă noi au stat niște oameni tot foarte de treabă. Într-o zi am auzit niște țipete: au intrat niște ucraineni, i-au bătut tare și unuia i-a fost fatal - a avut hemoragie și a murit. Au venit doctori, că erau o mulțime de doctori, dar dacă nu poți să faci nimic... Ne-am temut foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În alimentația publică, era șeful complexului de restaurant și hotel „Transilvania” la Oradea. Am ajuns acolo, desigur ne-am Îmbrățișat, am plâns și: „Unde-i mama?” - „Mama-i acasă”. I-am dat un telefon și atâta am zis: „Mama!” - un țipăt și a venit repede. Așa ne-am Întâlnit. A fost ceva de neuitat. Ne-am regăsit și a fost pur și simplu o minune, că la Oradea, de unde am fost deportați aproape 30.000 de evrei, 10% s-au Întors
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cuvânt de condamnare nici măcar Împotriva utilizării camerelor de gazare, prin care crima a putut să ajungă la scară industrială. - Când și cum a avut loc eliberarea dumneavoastră? - În noaptea de 31 martie spre 1 aprilie am fost treziți din somn. Țipete, urlete, SS-iști cu câini. „Scularea, Încolonarea. Los, los, schnell!” Am crezut că e un banc prost, o păcăleală de 1 aprilie. În scurt timp Însă ne-am dat seama că s-a produs ceva serios, mai ales când ni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai știu unde erau. Însă era o pivniță unde erau chemați diverși oameni ca să spună unde au ascuns bijuteriile și aurul. Pe noi jandarmii ne luau, foarte frumos, să mergem la plimbare. Și ne duceau să auzim aceste răcnete și țipete - adică: „Vezi, vezi, tot ce aveți vă rog să spuneți”. Eu aveam niște cercei... Și ieșeau, bineînțeles, tumefiați, bătuți... - Erau bătuți, În general, capii de familie? DAVIDOVICI: Da. Ce să ne bată pe noi? Acolo Încă nu. - De unde știau cine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era lagăr de centru: ori te duci la muncă de acolo, ori te lichidează. M-am uitat: era lumină. Erau mai multe lagăre. La un moment dat Încep să se audă zgomote, o hărmălaie de nedescris: deschideau vagoanele și erau țipete, dar țipete infernale - „Heraus, heraus, heraus”, adică „Afară, afară”, ne trăgeau de mâini, ne trânteau, era ceva... Cine făcea acest zgomot? Era așa-zisul grup de comando, În haine vărgate, tot deținuți - era denumit „Canada”. Asta am aflat ulterior. Destul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de centru: ori te duci la muncă de acolo, ori te lichidează. M-am uitat: era lumină. Erau mai multe lagăre. La un moment dat Încep să se audă zgomote, o hărmălaie de nedescris: deschideau vagoanele și erau țipete, dar țipete infernale - „Heraus, heraus, heraus”, adică „Afară, afară”, ne trăgeau de mâini, ne trânteau, era ceva... Cine făcea acest zgomot? Era așa-zisul grup de comando, În haine vărgate, tot deținuți - era denumit „Canada”. Asta am aflat ulterior. Destul de vânjoși, tineri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că voiau să completeze numărul celor care fugiseră. Cum am fugit eu, desigur că or mai fi fost și alții, din alte barăci. Și fug. Mă ascund acolo, dar, fiind mic, mă scoate și mă duce În baraca selectaților, seara. Țipete, urlete, dă-i cu piciorul, dar mă țineam bine..., doi ciraci dintr-ăștia. Oricum, n-are importanță, tot mă duceau ei. Și mai stau, cum e mâine. Seara eram sigur că sunt terminat. Nu eram credincios din fire și era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu jandarmi cu pene de cocoș peste tot... Dacă cineva vorbea, pac, Îi dădea În cap. Și, din când În când, venea cineva din sala de ascultare, care era lângă hangar, Îl ridica pe unul și Îl ducea. Auzeam strigăte, țipete, ore Întregi. Eu am stat o zi: m-au dus ziua, Înainte de masă, și am stat toată noaptea - a doua zi m-au luat: „Spune, toată viața ta o știm”, zicea un consilier (era un titlu al lor, consilier juridic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de pian și să începi chiar să auzi părți din ea, aroma unei pâini aburinde, gustul ei și combinația acesteia cu parfumul proaspăt al florilor și frunzelor din parcul unde e situată banca pe care ai putea sta înconjurat de țipătul de plăcere al porumbeilor cu care împarți pâinea. Vizualizarea nu e un vis de zi, nu e o meditație și mintea nu trebuie să se îndepărteze de lucrul focalizat. Pentru că am amintit de meditație 205 ea constituie a patra formă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
izbi în curând", atingerea pare a fi înlăuntrul eului și mai puțin înafară, cu umbre și lumini. Referindu-se la fonetica terestră în raport cu nervul divin citim "Diferite sunt învelișurile / iarba pentru pământ/ apa pentru pești/ blana și pielea pentru carne,/ țipătul pentru frică,/ literele pentru cuvânt,/ și, la urmă, peste tot aerul". Pielea, organ al simțului tactil poate deveni, dulcea de ea, o amforă (Epica Magna), trupul putând deveni pentru iubita care-l îmbracă o respirare, dragostea putând fi înfășurată în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
izbi în curând, atingerea pare a fi înlăuntrul eului și mai puțin înafară, cu umbre și lumini. Referindu-se la fonetica terestră în raport cu nervul divin citim Diferite sunt învelișurile / iarba pentru pământ/ apa pentru pești/ blana și pielea pentru carne,/ țipătul pentru frică,/ literele pentru cuvânt,/ și, la urmă, peste tot aerul. Pielea, organ al simțului tactil poate deveni, dulcea de ea, o amforă (Epica Magna), trupul putând deveni pentru iubita care-l îmbracă o respirare, dragostea putând fi înfășurată în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Așa că omul are un atelier vizibil, care este corpul său, și unul invizibil, care este imaginația sa1042. Alchimie și ritual noetic Iubirea te-a pus în mișcare ca pe un ceas de aur. Moașa te-a plesnit peste tălpi și țipătul tău crud S-a retras printre elemente 1043. Empedocle, Heraclit și Aristotel explică structurile celeste și pământene prin cele patru elemente a căror transmutare nu poate fi realizată într-un registru profan. Astfel Cuvântul coborât printre noi ia forma celor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
I purpuri, sânge, râsul unei frumoase guri Cuprinsă de mânie, sau de căință beată; U cicluri, frământare a verzilor talazuri, Adâncă pace-a turmei ce paște pe islazuri Ți-a urmelor săpate pe frunți de alchimie; O trâmbiță supremă cu țipătul ciudat, Tăceri pe care Îngeri și Aștri le străbat Omega, rază-n Ochii Săi, pururi viorie!1068. Interpretat în moduri diferite de-a lungul timpului, sonetul autorului relevă simbolismul exprimat programatic de marele inițiat în sensul hermeneuticii abordate de noi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
intestinale. Cu greutate, gardienii i-au dus la infirmerie; prin clisme cu sare amară și alte metode de provocat voma au putut fi salvați. Noaptea spre sâmbătă eram încă sub tensiune nervoasă. Din celula lui Sile și Luca se auzeau țipete, înjurături și bușituri; răsuna Zarca. Ce se întâmplase? Am aflat din gura lui Luca după 23 August 1944. Presupunând că tragedia Răstignirii Domnului Iisus pentru păcatele lumii ar putea provoca în sufletul lui Sile recunoașterea greșelii și pocăința sinceră, a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în dormitorul alăturat, unde numai ei aveau paturile. Dimineața am luat legătura cu fetele când le duceam ciuberele cu mâncare - căci noi făceam acest lucru. Ne-au confirmat că doi dintre ai noștri au încercat să siluiască două fete. La țipetele lor s-au trezit toate și au alergat la fața locului. Dar cei doi fugiseră. După ce s-a servit terciul de dimineață, șeful nostru de lagăr a anunțat adunarea deținuților pe platou. „Astă noapte cineva a intrat în secția fetelor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
strâmbe, cocoșate, cu capetele căzute într-o parte, cu mâinile ințepenite, atârnând ca aripile rupte, cu genunchii ghemuiți ca într-o căzătură de gheață. Părea o cameră de tortură în infern, unde fiecare păcătos își trăiește în chip singular supliciul. Țipătul sfâșietor sau urletul de groază al unuia dintre ei, retrăind coșmarul anchetei, trezea în spasme toată această lume a durerii, amorțită în inconștiența somnului. Atunci începea forfoteala, la și de la tinetă, într un fel de procesiune a promiscuității, devenită condiție
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
amenințătoare și a spus: "Ferice de părinții care v-au dat naștere!" Dr. Angelescu a încercat să-i facă pe studenți să judece rațional. În cele din urmă (ca și Iorga puțin mai înainte) vocea i-a fost înecată de țipete și reacții necontrolate. Iorga nu și-a mai ținut cursurile la universitate. A revenit abia în iunie pentru examene 124. Începînd din decembrie 1922, universitățile din România celebrau în fiecare an (în decembrie) o așa-zisă "Vacanță Națională Studențească" în
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
beznă vie pe care o iubesc și o urăsc. Cât de mult îmi plăcea să frâng tăcerile expectative prin zgomot, zgomot ca structură, zgomot-culoare. (Odată am regizat o piesă polițistă ce debuta cu o lungă tăcere, după care urma un țipăt. Țipătul acela a devenit celebru.) Și totuși, sau poate tocmai din această pricină, nu mă omor după muzică. Zgomot, da, muzică, nu. Admir drama muzicală, complexă și esențialmente tăcută a baletului, dar opera îmi repugnă. Clement îmi spunea că asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]