7,946 matches
-
strigă din urmă: — Atenție, să nu vă vadă nimeni! Din pragul ușii, Toranius îl liniștește: — Fii fără grijă, ne strecurăm prin spate. Stăpânul casei este în continuare agitat și neliniștit. Dacă se întâlnesc cu Vipsania și toanta se apucă să țipe ca din gaură de șarpe de față cu invitații? Revine spre neguțătorul de sclavi și-l prinde de manta. Urcați mai întâi la etajul al doilea și coborâți pe cealaltă scară, cea de lângă apartamentele liberților. Vânzătorul se îndepărtează. Asinius Gallus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zeama. Plescăie mulțumit. Parcă ar fi lapte. Se șterge cu dosul palmei peste gură și întreabă, molfăind încă. — Ia zi! De unde a început acuzația asta stupidă de magie? Mai mușcă o dată. — Că doar nu te-ai dus în for să țipi în gura mare despre ce facem noi! rostește cu umor. Scribonius Libo apucă elegant șervetul de lângă el și se șterge tacticos pe mâini înainte de a răspunde: — Totul a pornit de la un fost sclav de-al tatălui meu... Refuză politicos para
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
au trimis viu din arenă. — Iar dacă n-ar fi ridicat degetul? șoptește emoționat călă rețul. — Dacă l-ar fi întors, nu i-ar mai fi rămas amărâtului decât să-și întindă gâtul ca să-l ucid. Cu o furie neașteptată, țipă: — Să fie avertisment pentru toți! Învinsul nu trebuie iertat nici odată! Băiatul se face mic de groază. Pusio întoarce mirat ochii că tre Rufus. — I-a ucis a doua zi fratele în luptă, murmură acesta. Călărețul se schimbă la față
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
călărețul înainte să se lovească de el. Din spatele lui Rufus, cască și el intrigat ochii la personajul insolit, înveșmântat în togă cu bandă de purpură, care stă cu bra țele deschise între doi adversari. Am zis arme boante, cretinule! tocmai țipă isteric spre cel rămas în picioare, un găligan numai mușchi, gol de parcă abia ar fi ieșit din pântecele mamei. Numai o cârpă în jurul șalelor, o jambieră la gamba dreaptă și o mânecă metalică pe brațul stâng îi acoperă cât de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fruntea voit încrețită, ca semn al preocupării sale. Oftează înciudat. Chiar, ce i-a venit să pornească o asemenea discuție? Îi vine să-și dea singur palme. Cată mânios către călăreț. „Tu m-ai scos din minți“, ar vrea să țipe la el, „și m-ai întârziat cu vorbăria ta fără sfârșit. Ce-oi vrea de la mine?“ Nervozitatea din interior crește sub un calm aparent. Ce dorește principele? L-a ales întâmplător pentru cine știe ce misiune, sau...? Încearcă zadarnic să se liniștească
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a unui sacrificiu public după vreun eveniment important nu poate fi îndeplinită fără ea. Iar astăzi trebuie cinstită în ochii oamenilor și ai zeilor victoria asupra pannonilor și dalmaților. Constată brusc că l-au pierdut pe Plautius Silvanus. — Unde e? țipă la Paterculus. — Ce? urlă acesta la rândul său. În jurul lor e o gălăgie de nedescris. Flautiștii sună din surlele lor. Mai târziu o să-i asiste pe sacrificatori în timpul ceremoniei, dar pentru moment fac un vacarm asurzitor pentru a acoperi orice
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cap și să servească poporul roman. Asta e scuza ta generală, se posomorăște Tiberius. Cu toții suntem datori să renunțăm la viața noastră personală și să ne lăsăm conduși de tine către un Viitor de Aur incert. — Putea să devină avocat, țipă principele isterizat, sau senator... Gesticulează violent: — Chiar și guvernator de provincie... Se oprește scurt și scuipă disprețuitor la picioarele flaminului. Un gest care nu-l caracterizează. — A preferat în schimb să fie un versificator mărunt. Se strâmbă: — Un poetaș la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
își ține aripile desfăcute, gata parcă să-și ia zborul. Însă nu toate vestalele au reușit să se așeze pe perne, și prin ferestrele cu perdeluțe suspendate la colțuri se vede cum câteva cad unele peste altele. O voce ascuțită țipă dinăuntru la vizitiu să se oprească. Se aude chiar un crâmpei de înjurătură de care nu s-ar rușina nici o precupeață. În timp ce carul se îndepărtează, ochii lui Nero zăbovesc înde lung asupra ornamentelor de la spate: fulgerul lui Jupiter, păunul Iunonei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Și dac’ar fi tremurat numai el, ce ți-ar fi fost? Dar toata suflarea și făptura de prin prejur îi țineau hangul...”), efecte creionate cu ajutorul personificărilor și hiperbolelor („..vântul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, pietrele țipau, vreascurile țiuiau, și chiar lemnele de pe foc pocneau de ger”). Caracterizarea directă surprinde portretul fizic al personajului, ce relevă impresia de grotesc, și creează totodată un efect comic prin utilizarea augmentativelor, diminutivelor cu rol de augmentare, formelor populare și hiperbolelor
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
bărbat n-ar fi, cu o tipă extraordinară ca Sam pe urmele lor? Dar apoi se plictisesc. Unde mai e provocarea? Unde mai e fiorul urmăririi? Și în mod inevitabil, încep să invoce scuze, iar Sam face ce face mereu. Țipă și urlă la ei prin telefon, îi face nenorociți, ca pe toți nenorociții cu care a ieșit vreodată. Sfârșește prin a le spune că-i credea altfel, ca și cum vina îi va aduce cumva înapoi, iar la sfârșit trântește telefonul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Geraldine. Paul e una din puținele persoane de aici pe care eu chiar le plac. Nu că l-aș cunoaște prea bine, dar e mereu calm și mereu își face timp să mă întrebe ce mai fac, chiar când oamenii țipă la el să termine grafica paginilor, să fie titlurile puse la locul lor, iar imaginile introduse în computerul lui Apple Mac. Paul este omul care desenează mereu felicitări de adio atunci când oricine de la Kilburn Herald e destul norocos și pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că m-aș putea îmbolnăvi. Nu. Sunt în formă și sănătoasă, n-am nevoie să fumez. Când vocea din difuzoare spune că a început îmbarcarea pentru zborul meu, țopăi până la terminalul pentru plecări, încercând să-mi controlez dorința de a țipa de entuziasm și bucurie. Unsprezece ore sunt ale naibii de lungi dacă le petreci pe avion, dar unsprezece ore pot trece incredibil de repede când ești Jemima Jones și n-ai mai zburat niciodată. Unsprezece ore pot trece incredibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
am murit și am ajuns în rai: mașina asta nu e mașină, e sex pe patru roți. ― Hei, drăguță, strigă doi tipi care opresc lângă mine. Unde mergi? ― La cumpărături, le strig eu zâmbind larg. ― Putem să venim și noi? țipă unul, ducându-și mâna la inimă, ca să-mi arate că e îndrăgostit. ― Îmi pare rău, strig eu, dar e loc numai pentru mine și sacoșele mele. ― Te iubim, țipă ei, dar eu apăs accelerația până la capăt și mă îndepărtez. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cumpărături, le strig eu zâmbind larg. ― Putem să venim și noi? țipă unul, ducându-și mâna la inimă, ca să-mi arate că e îndrăgostit. ― Îmi pare rău, strig eu, dar e loc numai pentru mine și sacoșele mele. ― Te iubim, țipă ei, dar eu apăs accelerația până la capăt și mă îndepărtez. Poate tocmai ca să-mi demonstreze că s-au îndrăgostit de mine la prima vedere, băieții încearcă să mă urmărească. Mașina asta este însă mult prea rapidă pentru ei, și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mine credem că ești fantastic! A exclamat femeia repede, scotocind prin geantă, de unde a scos un stilou și o bucată de hârtie ruptă și mâzgălită. Sincer, a continuat ea. Ne luminezi casa în fiecare seară. Nu-i așa, Jean? a țipat ea, uitându-se spre prietena ei, care arăta de parcă ar fi încercat să-și facă un pic de curaj să se apropie. Te deranjează? l-a întrebat ea și i-a oferit stiloul și hârtia, la care Ben s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
arată ridicol. O parte din mine zice bravo ei, dar pe de altă parte, mă întreb dacă ea se uită bine în oglindă și chiar își spune „Da! Arăt bine“ înainte să iasă. Apoi mă uit în dreapta și aproape că țip de entuziasm. În sfârșit, în sfârșit, văd ce așteptam să văd de când am ajuns aici: o celebritate în realitate. Și nu vreuna bătrână, ci pe însuși George Clooney, bărbatul la care obișnuiam să visez - când nu aveam fantezii cu Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
toți. Capitolul douăzeci și patru ― Scuze, JJ, spune Cindy, revenind pe fir, dar mi-e teamă că Brad e într-o întâlnire acum, și nu poate fi deranjat. Dar rămâi pe linie, că-ți fac legătura la Jenny. Înainte să apuc să țip că nu, sunt pusă pe așteptare și nu pot să închid telefonul, pentru că ar fi copilăresc. Oricum, de ce să nu poată fi Brad deranjat? De când e el prea ocupat ca să vorbească cu mine? Sunt aici de patru săptămâni și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
îngrozitoare. Încerc din răsputeri să-l îndes pe Ben în străfundul minții mele, încerc să continui să-mi amintesc cât de norocoasă sunt să am un bărbat ca Brad. Intrăm un pic în ocean și ne bălăcim ca doi copii, țipând și strigând și stropindu-ne unul pe altul. După ce ne giugiulim în nisip, cu strigăte de încurajare venite de la un grup de băieți care stau lângă un casetofon de ghetou, ne continuăm plimbarea, până ce dăm de Shutters on the Beach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se spună doar că persoana respectivă vorbește pe altă linie, iar apelul său va fi preluat curând. Ceea ce se se întâmplă. ― Mama dracului, ridică naibii telefonul! zbiară el, și cei care roiesc prin jurul biroului lui îl privesc cu îngrijorare. Rahat! țipă el, luându-și cheile de la mașină și fugind pe ușă afară. ― Brad? spune Jenny, care trebuia să aibă o discuție cu el despre noile strategii de publicitate. Brad? Care e problema? Se ridică, evident îngrijorată, și-și pune mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
îmi frec stomacul ca să încerc să dispersez durerea provocată de atâta mâncare, și mă blestem pentru că port o bluză albă și scurtă în loc să am pe mine o bluză voluminoasă care să-mi ascundă păcatele. ― Lauren? ― Am fost atât de îngrijorată! țipă Lauren în telefon. Nu-mi spune nimic acum, numai mișcă-ți fundul încoace. ― O, mersi, mersi, mersi. ― Nu fi fraieră, spune Lauren. Pentru ce sunt prietenele? Ben s-a plimbat prin Santa Monica pentru multă vreme - lui i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
anunțe personificându-l cum poate ea mai bine pe Johnny Carson: ― De la...Ben WILLIAMS. Rămân cu gura căscată. ― Și nu e doar atât. ESTE ÎN LOS ANGELES! Și nu e doar atât: STĂ LA SHUTTERS ON THE BEACH! ― Știam eu, țip eu. Știam, la naiba, știam. I-aș recunoaște oriunde tunsoarea și spatele. Este aici, e chiar aici. Dă-mi telefonul! ACUM! La drept vorbind, tremurul, s-a înrăutățit, dar Ben e aici! Ben al meu! Dragostea mea! Aștept să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
albi. Îmi înfășor o curea de crocodil în jurul mijlocului și-mi scutur capul în toate părțile ca să-i confer părului imaginea aia atrăgătoare și ciufulită, ca și cum de-abia m-aș fi dat jos din pat. ― Mă văd cu Ben! tot țip eu spre Lauren, care pare să fi preluat și ea ceva din entuziasmul meu, pentru că acum sare în sus și-n jos pe pat și bate din palme. Te-a mai văzut așa? spune deodată Lauren, în timp ce eu îmi aplic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-i răspunde cu vocea-i vuindă La plînsu-i de dor. Pe câmp se văd două ființe ușoare Săltînde pe-un cal, Pe care le-ncinge de flutură-n boare Subțire voal; {EminescuOpI 4} Ca Eol ce sboară prin valuri și țipă, Fugarul ușor Nechiază, s-aruncă de spintecă-n pripă Al negurei flor, O dalbă fecioară adoarme pe sânul De-un june frumos, Astfel cum dormită oftarea, suspinul, În cântul duios; Iar talia-i naltă, gingașă, subțire Se mlădie-n vânt
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în nunta de iubire, În unire Naște-am zorii de rubin; De-aș fi, mândră, râușorul Care dorul Și-l confie câmpului, Ți-aș spăla c-o sărutare, Murmurare, Crinii albi ai sînului! ". Ca Eol ce sboară prin valuri și țipă, Fugarul ușor Nechiază, s-aruncă de spintecă-n pripă Al negurei flor; Vergina îl strânge pe-amantu-i mai tare La sînu-i de crin, Și fața-și ascunde l-a lui sărutare În păr ebenin. Iar eco își râde de blândele plângeri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-mpletește Pe fruntea cea umbrită de bucle de argint. Ca visul e cântarea ce-o-ntoană Eol dulce, Când silfele vin jalnic prin lilii să se culce, Să doarmă somn de îngeri pe sânul alb de flori; Sublim însă e cântul când țipă și ia-n goană Talazurile negre ce turbă, se răstoarnă, Și spumegă ca furii și urlă-ngrozitor. Astfel îți e cântarea, bătrâne Heliade, Cum curge profeția unei Ieremiade, Cum se răzbun-un vifor sburînd din nor în nor. Ruga-m
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]