9,323 matches
-
locuri și chiar evenimente deosebite la care ați luat parte. V-am spus imediat telefonic părerea și impresiile de moment asupra volumului ce ați binevoit a-mi trimite. Acum, la ceva timp după, caut să revin la ceea ce am spus, accentuând asupra sentimentelor ce au dat naștere creației dvs. poetice. Chiar titlul volumului - în mod fericit ales - subliniază faptul că omul, creator de bunuri materiale și mai ales spirituale - este însoțit, îmboldit, stimulat de dragostea față de tot ce e frumos în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
lumii. Dar există și alte ipoteze. Cum ar fi? — Ar putea fi manevra unei facțiuni rebele. Securitatea e atât de bine pusă la punct în Israel în acest moment, încât nu pot duce la bun sfârșit vreo atrocitate teroristă aici... Accentuă subtil cuvântul „teroristă“, special pentru Miller... Deci uciderea unuia din oamenii lor, mai ales a unui palestinian nevinovat și respectat cum era Nour, e următoarea lor opțiune. Creează disensiuni în rândul palestinienilor și-i poate determina pe israelieni să renunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
el să-și păstreze încrederea, să rămână un adept al negocierilor. L-a asigurat că dacă cei din Hamas o iau razna, există anumite măsuri pe care Statele Unite le pot adopta pentru a-i aduce pe calea cea dreaptă. A accentuat ideea că Washingtonul e pe deplin convins de seriozitatea Israelului, care susține că un ținut palestinian poate fi al lor în câteva zile. I-a spus că el are o responsabilitate istorică și, fără să vrea, în momentul acela a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
chiar de președinte: lucraseră toți la el de atâta vreme, încât Yariv îi recunoscu imediat scrisul aplecat și dezordonat. Președintele rezumase punctele asupra cărora căzuseră de acord și divergențele care mai existau. Yariv trebuia să recunoască, făcuse o treabă excelentă, accentuându-le inteligent pe primele și expunându-le pe celelalte atât de concis, încât fuseseră de-ajuns doar câteva cuvinte. Yariv respiră adânc, gândindu-se că acele scurte jumătăți de frază - unele din ele descriind discuțiile pe marginea unor fâșii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
grijă, își puse halatul de pluș și se duse din nou în camera de gimnastică. Domnișoara Trixie stătea în capul oaselor pe divan. Obrazul îi fusese șters de cremă. Gura îi era mânjită cu ruj portocaliu. Ochii ei miopi erau accentuați cu fard de pleoape. Doamna Levy aranja o perucă neagră frumos coafată peste părul rărit al bătrânei. Ce naiba îmi mai faci acum? o întrebă domnișoara Trixie pe binefăcătoarea ei. Am să mă răzbun și pentru asta! — Nu-ți vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care ar trebui să călăuzească viitorul globalizării. Dacă globalizarea se concentrează să determine ca puterile multinaționale mai bogate și dezvoltate să devină mai puternice, pierzând din vedere imaginea de ansamblu descrisă mai sus - nevoia de a diminua sărăcia, de a accentua democrația și de a împărtăși prosperitatea globală - vom înăbuși șansa oricărui individ de a avea un viitor prosper. Astăzi sunt mai mult de patru miliarde de oameni săraci pe planetă. Aceasta este piața disponibilă pentru a absorbi produsele noastre sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
L-am întrebat pe unul dintre membrii comandoului de ce ne grăbeam atât de tare. Acesta era genul de căpitan cu o disciplină de fier, din regimentul Monty Python,cu o imensă mustață îngrijită, care scotea în evidență zâmbetul ironic care accentua starea de urgență. Îmi indică geamul prin care se putea vedea o ridicătură undeva în depărtare. „Vedeți culmea aceea?” mă întrebă el. „Da, o văd, dar ce înseamnă de fapt ceea ce văd acolo?” „Ei bine, trebuie să știți că acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
exersat Încât ajunsese să nu mai pară nici fals, nici prostesc. Sunteți pacienta care avea programare la ora trei? Recepționera părea să aibă mari dificultăți În pronunțarea literei r și, ca pentru a compensa acea lipsă, se chinuia foarte mult accentuând sunetul, ridicând vocea și adăugând un zâmbet În plus de fiecare dată când limba i se poticnea În litera nefastă. Pentru a o scuti de efort, Zeliha Încuviință imediat din cap, poate chiar cu prea multă Însuflețire. — Și pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înainte să-ți termini visul, o să te trezim și o să te duci acasă. După asta, n-o să mai ții minte nimic. Când plângea În felul ăsta, toate trăsăturile lui Zeliha deveneau dintr-odată mai pronunțate, iar obrajii i se scobeau accentuând una din caracteristicile ei cele mai impresionante: nasul! Nasul acela foarte acvilin pe care ea, la fel ca și surorile ei, Îl moștenise de la tatăl lor; Însă al ei era mai ascuțit la vârf și avea nările mai alungite. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
am dormit atât de mult, s-a bâlbâit Armanoush Într-o engleză vorbită cu Încetinitorul. — Sigur, trupul tău avea nevoie de somn. E un zbor lung, a spus mătușa Zeliha. Deși avea un accent potrivit, Însă evident, și tendința să accentueze silabele greșite, părea destul de În largul ei vorbind În engleză. Nu ți-e foame? Sper c-o să-ți placă mâncarea turcească. Capabilă să recunoscă cuvântul mâncare În orice limbă posibilă, mătușa Banu a dat fuga În bucătărie să aducă supa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un glas tremurător a citit tare primele versuri: Copilul plânge-n somn fără să știe de ce, Un suspin de dor Înăbușit și totuși nesfârșit Ce nu poate fi mângâiat Astfel tânjesc după tine,... — E o poezie, l-a Întrerupt sergentul, accentuând ultimul cuvânt cu o intonație ce aducea a dezamăgire. — Da, a Încuviințat din cap Hovhannes Stamboulian, deși nu era sigur dacă ăsta era un lucru bun sau rău. Însă lucirea pe care a zărit-o În ochii sergentului nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Bruxelles la Începutul anilor ‘50. Tocmai Împlinisem unsprezece ani, aniversarea mea fusese sărbătorită În casa pe care părinții o Închiriau În perioada vacanței mari la poalele muntelui Lure, o casă În care nu era lumină electrică - lumina lămpilor cu petrol accentua latura teatrală a vieții de familie și dădea un relief dramatic celei mai neînsemnate Întîlniri pe un culoar - și apoi, la sfîrșitul lui august, am făcut acea lungă călătorie cu trenul spre Belgia, cu o oprire de o noapte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
depărtarea și distanțele nopții mi-a adus un fel de melancolie ce venea de fapt din interior, ca un fel de durere în surdină ce devenea din ce în ce mai acută. Și m-am gîndit că distanța și timpul nu fac decît să accentueze lipsa cuiva, absența și întrebările rămase fără răspuns se ascut ca lama unui cuțit, cu fiecare an nedumerirea de a nu primi răspuns devine din ce în ce mai profundă, în loc să se șteargă se adîncește și se transformă în tristețe, în amărăciune, în durere
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Așa e tot ceea ce este. A fi... asta înseamnă. * Adeseori mă întreb ce fel de mecanism este acesta care determină distanța sau apropierea dintre oameni? Ce ne îndepărtează, ce ne apropie unii de alții, ce mînă nevăzută sau fire insesizabile accentuează sau diminuează distanța sau căldura apropierii, ce ne face să simțim atracție sau necesitatea de a ne îndepărta? Uite de exemplu elektra (îi voi spune așa sau hai s-o alint spunîndu-i macky), în comunicarea cu ea tot nu am
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
șase Actorul Aerul cu gheață îi îmbujoră obrajii, fiindcă Porfiri îl simțea doar pe față, restul corpului fiindu-i înfofolit în piele de nurcă, iar shuba lungă până la glezne îi exagera rotunjimile, dându-i apariția unui clopot mare de blană, accentuat de ushanka imensă de pe cap. Împrejurimile și spațiile deschise ale St. Petersburgului erau liniștite și albe, iar clădirile, atât impozantele edificii din piatră cât și șandramlele din lemn făcute de mântuială între ele, îi apăreau stranii. Trântite în întinderea înzăpezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
subiect. — Păi, atunci ar trebui să stăm de vorbă, spuse David. — Minunat! În cazul ăsta, te invit miercuri la deschiderea ART L.A., În Centrul Civic din Santa Monica, să discuți cu Charlie, zise Desert Rose cu o atitudine foarte profesionistă, accentuând plină de respect numele lui Charlie. — Cine e Charlie? Întrebă el curios. — Charlie e partenerul meu. Producem filme Împreună. Acum suntem În discuții pentru un proiect de lungmetraj foarte important. Ideea ta e foarte interesantă! Sunt sigură că i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
apoi se aplecă să-și Împacheteze hainele. Când termină, Își luă geanta, se apropie de ea, mult, stânjenitor de mult, și o privi În ochi. Ce naiba voia? — Trebuie să-mi cer scuze pentru prietena ta, spuse În cele din urmă, accentuând rece cuvântul „ta“. Nu mi-a plăcut că te-a făcut să te simți prost mai devreme, În mașină. A fost extrem de stânjenitor s-o aud bârfind despre viața ta personală. Nu ar fi trebuit să facă asta. Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fi deschise publicului de dimineață până la miezul noptii. Nu vrei să mergem la un hotel? sugeră Kitty În grabă. Știu eu unele drăguțe pe Ocean Avenue, la câtiva pași de plajă. — Eu am venit aici să muncesc, răspunse Desert Rose, accentuând cuvântul „muncesc“. Vreau să fiu alături de Charlie, să-l ajut. Și nu mai am nici un ban, știi doar c-am fost jefuită. — Dar... Kitty se uită la ea, Încercând să spună ceva. — Nu vreau să plătești tu, bine? De ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
părea un labirint de oameni și Încăperi, dar Matthew nu era de găsit. Probabil plecase. Întârziaseră destul. Dezamăgită, se așeză alături de Desert Rose și de ceilalți din grup, la o masă de lângă piscină. — Nu ți-ai găsit prietenul, zise Charlie, accentuând ironic cuvântul „prietenul“, când o văzu Întorcându-se cu mâna goală. Mai e un bar mare, Înăuntru. De fapt, acela e barul principal. Kitty se duse la barul principal și scrută mulțimea, până când ochii ei și ai lui Matthew se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Rose și Îi puse mâna deasupra capului. Din cauza tratamentului aplicat și a faptului că era nevoită să stea Într-o mașină Încuiată Împreună cu doi polițiști, stomacul ei se revoltă și mai abitir. Sperase să-i treacă greața, dar aceasta se accentua cu fiecare clipă. Când mai aveau foarte puțin până la secția de pe West 54th Street, Desert Rose murmură că se simțea rău. — Puteți opri, vă rog, cred că o să vomit. Mi-a fost foarte rău de când m-am Întors din L.A.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Algor. Când se dusese să-i ducă mâncarea i se păruse deja că animalul avea această culoare, sau, cum nu lipsesc cei care o afirmă, absența ei, însă era noapte, iar dacă noaptea pisicile albe sunt gri, același lucru, dar accentuând tușa tenebroasă, se poate spune despre un câine văzut pentru prima dată sub un dud negru pe când o burniță nocturnă dizolva linia de separare între ființe și lucruri, apropiind ființele de lucrurile în care, mai devreme sau mai târziu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se îndepărtă. Ieși după câteva minute pe ușa pe unde intrase, îi făcu un semn lui Cipriano Algor să se apropie, nu va fi nevoie să amintim din nou că, în asemenea situații, picioarele au irezistibila tendință de a-și accentua tremurul dinainte, iar după ce-i făcu loc să treacă, se întoarse la ocupațiile lui. Șeful ținea propunerea în mâna dreaptă, desenele erau aliniate pe birou, în fața lui, ca niște cărți de pasiență. Îi făcu semn lui Cipriano Algor să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a început să-mi pună întrebări ca unui bolnav. — Nu vă supărați, vă rog, l-am întrerupt politicos, dar hotărât să nu mă las confundat cu bătrânii din azil. Eu nu mă aflu aici pentru tratament. Sunt sculptor (și am accentuat cuvântul „sculptor”). Și încă nu sunt sigur ca voi rămâne aici. Aristide nu păru însă deloc impresionat de vorbele mele. A ridicat din umeri. Mă rog, dar eu trebuie să-mi fac meseria. Ați avut febră de când ați venit aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pietricele plate, care săreau ca un țipar, sau se scălda. Avea un corp dizgrațios din pricina pielii albe, un alb veșted și parcă umed, ca acela de pe burta peștilor, bolnăvicios și neatins de soare. Umerii strâmți, căzuți, și picioarele prea subțiri accentuau această impresie. Intra în mare cu multe precauții, bălăcindu-se la margine, chicotind și fugind înapoi de cum îi ajungea apa la genunchi, după care, căpătând curaj, avansa, înfrunta chiar câteva valuri, scoțând de fiecare dată țipete scurte, de plăcere amestecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cultural-artistice. Pe de altă parte, înclinăm să credem că exagerările lui Nordau erau bine intenționate, autorul având un remarcabil control al obiectivității concepțiilor sale, dar că voit, prin exagerarea manifestărilor defectuase, a dorit să scoată în evidență pericolelele ce pot accentua și grăbi degenerare artei, declinul culturii și, inevitabil, al societății, al umanității. Cu toate acestea, analizând chiar și în manieră superficială manifestările cultural-artistice actuale, infestate de fenomenul anticultural kitsch, nu putem a ne abține să nu îi dăm dreptate. 2
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]