390,853 matches
-
tip de meridional tuciuriu, vorbăreț și cordial, și de directorul B.C.U., profesorul universitar de franceză, criticul literar și prietenul meu Al. Călinescu (Nu pot rezista ispitei de a adăuga la aceste calificări și pe aceea pe care i-a acordat-o recent, cu gentilețe, ministrul Culturii, totodată parlamentar și mare apropitar de Iași: "intelectual ratat"). I-am avut ca parteneri de discuție, și la Centrul Francez și la Bibliotecă pe Al. Zub, Adrian Cioroianu și, firește, Mircea Vasilescu și Al.
Iașii în francofonie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16308_a_17633]
-
cere jertfe. A realiza tot ce ți-ai propus e banal, e mediocru. A te irealiza prin masivitatea, prin dramatismul neîmplinirii, poate fi sublim. De la un timp constați că neîmplinirile te definesc în mai mare măsură decît împlinirile, că ele acordă ființei desenul său cel mai caracteristic. Nu vreau să intru în preciziuni biografice, însă nădăjduiesc a nu jigni pe nimeni vorbind despre neîmplinirile mele, care au căpătat caracterul unui drum anume, mi-au "sistematizat" existența. Desigur, le pot atribui unui
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
Schema, mecanismul visului: Nucleus reticularis pontis caudalis declanșează visul. Locus coeruleus, responsabil al visului. Raphé structura nervoasă "responsabilă cu adormirea", pragul visului. Orologiul intern. Cei ce nu ascultă de orologiul lor intern, riscă insomnia. Fiecare are timpul lui de culcare acordat cu starea ereditară a organismului său. Cînd visezi, totul se petrece "ca și cum creierul ar fi complet izolat de restul corpului." În perioada "somnului paradoxal", activitatea cerebrală este atât de intensă, încât se produce o atonie, o amorțeală totală a corpului
"Somnul paradoxal" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16338_a_17663]
-
se va bucura fără rest de un umor inteligent, imprevizibil, de cea mai bună calitate. Și se va mai bucura de un fapt destul de rar în lumea intelectuală contemporană: un mare scriitor care ține să-și amuze lectorii, care le acordă toată atenția, care nu se pierde în straturile rarefiate ale delirului eseistic academic. Umberto Eco, Minunea sfîntului Baudolino, traducere de Sorin Mărculescu, Humanitas, 2000, 184 p., f.p.
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
departe... Structura elementară a genului polițist, mai ales a romanului anglo-saxon, pe linia acelui "Whodunit" "cine a fost făptașul", respectată de autorul romanului de față întrutotul (cum de altfel Thomas Prinz și mărturisește în interviul pe care mi l-a acordat), este agrementată printr-o serie de elemente spațio-temporale oarecum "exotice". Vom vedea imediat și de ce. Acțiunea se petrece la vreme de iarnă grea, în București, într-un interval strict delimitat, între 2 februarie și 14 februarie 1997. Decorurile alternează: Hotelul
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
ezită declarat să scotocească. Să fi fost oare prea multă traumă în viața lui? Capitolul despre război, cel mai lung din întreaga carte, sprijină oarecum ipoteza. Dar Kermode e un ins prea onest și sever cu sine însuși ca să-și acorde certificat de victimă doar pe baza tragediei colective a războiului. Mai plauzibilă, și totodată mai importantă mi se pare o altă explicație, sugerată chiar de autor. T.S. Eliot spune undeva - și Kermode îl citează - că nu putem desluși o ordine
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
recunoaștere poate însemna refuzul de a-ți structura evocativ amintirile, de a le aranja într-o ordine a importanței. E mai important accidentul avionului canadian decît culoarea frunzelor din acea dimineață de noiembrie? Refuzînd să ierarhizeze, povestitorul refuză și să acorde judecăți de valoare, chiar și atunci cînd poate părea scandalos că nu o face. Dacă nici măcar autobiograful nu poate comunica adevărul unei vieți, așa cum a fost ea trăită, la ce bun să-ți înregistrezi memoriile? În fiecare act de rememorare
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
care s-a implicat în atâtea anchete, care a activat direct în mișcarea feministă, se înfățișează ca o ființă blândă, calmă și echilibrată, cu un chip feminin și delicat, mereu atentă și îndatoritoare cu cei din jur, chiar sfioasă. A acordat cu docilitate mai multe interviuri, răspunzând cu răbdare și măsură la orice întrebare, dar cu mare atenție și responsabilitate pentru fiecare cuvânt rostit. În România numele tău stârnește curiozitate. De unde vine numele Dacia? Are vreo legătură cu dacii? După câte
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
totuși, de ce tac intelectualii (și mai ales scriitorii) clujeni atunci când îi descoși în legătură cu Funar? Am aflat zilele trecute de ce - și nu cred că e o legendă: pentru că Funar e extrem de generos cu intelectualii și cu artiștii! Clujul e municipalitatea care acordă cele mai consistente subvenții și avantaje publicațiilor culturale, galeriilor de artă, muzeelor, teatrelor și altor instituții specifice. Cu instinctul lui de politician frust dar nu prost, Funar a intuit pe cine trebuie să flateze și pe cine să anihileze. Dacă
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]
-
și opera. http://www.youtube.com/watch?v=mUm oL57QNU&feature=related Acum, la doi ani de la moarte, poetul Cezar Ivănescu (pe care l-am cunoscut la Iași în 1980 și am rămas în relații de prietenie până la final), mi-a acordat un interviu imaginar pe care-l redau în continuare: Lucreția Berzintu: Dragă Cezar Ivănescu, relatează-ne, te rog, cum a început conflictul cu Mircea Dinescu? Cezar Ivănescu: Mircea Dinescu a intrat în literatură ca un discipol al meu, chiar titlul
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
ani să fie găsit potrivit - de către un regim care a făcut atâta caz de tineri și tinerețe - ideal pentru a administra una din marile instituții culturale ale României! Dl. Săraru beneficiază, probabil, de "indulgențele papale" pe care Florin Călinescu le acordă cu o încăpățânare, admirabilă în felul ei, "foștilor". Declarând ritos că pe domnia sa nu-l mai interesează ce-a făcut cutare sau cutare demnitar în vremea comunismului, popularul moderator construiește o judecată pe cât de șocantă, pe atât de găunoasă: marea
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
le-a marcat destinul. Numeroasele desene, fotografii și facsimile sporesc interesul cărții lui Craig Brandon. Proliferarea unui asemenea gen de literatură în S.U.A., în care viața reală concurează ficțiunea, confirmă ceea ce spunea Dreiser însuși într-un interviu din anul 1927, acordat ziarului New York Times: "Realismul nu este literatură, acesta este viață".
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
făcut unele observații în legătură cu spațiul acordat fiecărui scriitor. G. Călinescu ne-a obișnuit cu practica proporționării comentariului în funcție de valoarea scriitorului comentat. în dicționar se încalcă frecvent acest principiu. Aurel Sasu are o explicație, care nu este însă convingătoare: "Criteriul spațiului acordat fiecărui autor n-a fost aplicat rigid: acolo unde productivitatea a întrecut importanța operei, caracterul (și) informativ al lucrării ne-a obligat să înregistrăm întregul fișier documentar și să acceptăm, în consecință, numărul de pagini impuse de volumul informației." în
ROMANUL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16405_a_17730]
-
BOR este, în fond, doar un concentrat al aspirațiilor poporului însuși. Am auzit de atâtea ori despre călugări ce purtau microfoane sub sutană și de episcopi pe umerii cărora ruginiseră stelele securității încât trebuie să fii tare naiv să mai acorzi vreun credit acestei organizații cvasi-militare. De altfel, activitatea ei vizează prea frecvent manipularea populației în scopuri nu tocmai creștinești. Știam câte ceva despre felul în care securitatea lui Ceaușescu se folosea de înalte fețe bisericești pentru a influența exilul românesc. Știam
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
în acest caz că subtitlul stilist a putut lăsa necorectat un pasaj precum cel reprodus mai sus, cu toată grosolănia evidentă de gîndire și de exprimare? Ne vine greu să lăsăm întreaga răspundere caracterului oral al textului. Cioran a mai acordat interviuri, dar niciodată n-a fost trădat în acest fel de cuvinte. Mărturisesc că insistența Cronicarului asupra acestei laturi vine dintr-o dorință foarte adîncă: ar prefera să nu fie valabil textul decît să trebuiască a-i accepta conținutul și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16400_a_17725]
-
bagheta d-lui Năstase, dar simultan și sub aceeași boltă. Corul opoziției numită democratică, la polul opus celeilalte vizând dictatura, va suna temperat, cum însuși tonul acestei opoziții după ce a fost bătută la fund de către electorat. Cât le privește, sindicatele acordă noului guvern un termen de grație. Și, oricum, iarna este blândă... Va fi greu actualei Puteri să guverneze mai prost decât cea precedentă, dar nu și imposibil. Este o chestiune de mobilizare. Noua echipă se vădește ambițioasă și se bucură
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
își pune întrebarea dacă nu cumva Nistorescu însuși nu tînjește după publicitatea care a început să curgă la alții după schimbarea puterii. După opinia Cronicarului, Nistorescu ar fi făcut mai bine dacă ar fi denunțat sistemul prin care li se acordă publicitate mediilor de presă, decît dacă ar fi lansat un mesaj către Palatul Victoria că se simte nedreptățit că ziarului condus de el nu i se mai acordă acea publicitate plătită care să-l ajute să trăiască. Poate că, într-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16421_a_17746]
-
făcut mai bine dacă ar fi denunțat sistemul prin care li se acordă publicitate mediilor de presă, decît dacă ar fi lansat un mesaj către Palatul Victoria că se simte nedreptățit că ziarului condus de el nu i se mai acordă acea publicitate plătită care să-l ajute să trăiască. Poate că, într-o zi, vom afla multe despre atitudinea pro sau contra puterii a unor medii de presă după ce vom ști cîtă publicitate au primit la un moment dat.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16421_a_17746]
-
a țării. "Nu mă interesează sub ce stindard lupt" - afirmația aceasta i se impută de către cler în condițiile în care trădarea venea chiar din interior, dintr-o cutumă a politicii balcanice. Cum ține să explice și regele Ungariei, care-i acordă sprijin mai întîi necondiționat, ca apoi - în urma unei mîrșave înscenări puse la cale de propriul socru și soldată cu ani de temniță - să-i pretindă să se însoare cu fiica sa și să se convertească la catolicism, pornind campania împotriva
DRACULA revine! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16438_a_17763]
-
verosimilității, imperios necesar pentru orice fabulație oricît de fantezistă, cît și aura poetică de basm care fascinează neobosit publicul de orice vîrstă, din orice epocă... Fără să abuzeze de stereotipiile superproducțiilor și fără risipă de efecte speciale, se filmează armonios acordînd atenție deopotrivă și firului ierbii și freamătului din priviri, tumultului unei piețe și picturalității tablourilor de gen, citînd iconografia romantismului gothic prin scenografia lui Cristi Niculescu. Imaginarul colectiv scurtcircuitează memoria protagonistului, chinuit de propriile amintiri, dar și de bizareriile scornite
DRACULA revine! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16438_a_17763]
-
prin subtile observații sprijinite pe citate. * În același număr, se omagiază memoria poetului italian Attillio Bertolucci, dispărut la aproape 90 de ani în vara trecută. Pagina de poeme - în original și în tălmăcirea lui George Popescu, un interviu, în italiană, acordat de poet (nu ni se spune în ce an și de unde e reprodus), precum și evocarea-necrolog a lui Mario Luzi (mai bine cunoscut la noi) sînt de interes nu doar pe Director la muncă de jos Directorul pentru România al Băncii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
scrierile și în întreaga lor activitate. Pe lângă viață sfântă, ei s-au distins și prin propovăduirea învățăturilor bisericești primite de la Mântuitorul și de la Sfinții Apostoli. Pentru ca să poată fi numit cineva Părinte bisericesc, trebuie să avem încredințarea că Biserica i-a acordat în mod expres acest titlu. Organul prin care vorbește Biserica este Sinodul Ecumenic. Prin urmare, Părinții bisericești sunt numai acele persoane, pe care le-a decretat vreun Sinod Ecumenic de Părinți bisericești. Prin deducțiune, se mai consideră drept Părinți bisericești
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
bisericești, ceilalți Părinți bisericești, decretați de Sfintele Sinoade. De aici urmează că Părinți bisericești sau Sfinți Părinți nu se mai numesc începând cu secolul al VIII-lea, fiindcă din acest secol nu s-au mai ținut Sinoade Ecumenice, care să acorde acest titlu. Nu avem deci Sfinți Părinți sau Părinți bisericești decât în primele opt secole. Prin urmare, titlul de Părinte bisericesc sau de Părinte al Bisericii, numai Biserica îl poate da cuiva, chiar dacă numele de părinte îl putem acorda fiecărui
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
să acorde acest titlu. Nu avem deci Sfinți Părinți sau Părinți bisericești decât în primele opt secole. Prin urmare, titlul de Părinte bisericesc sau de Părinte al Bisericii, numai Biserica îl poate da cuiva, chiar dacă numele de părinte îl putem acorda fiecărui cleric, dar numai de părinte al nostru. În antichitate, cei vechi dădeau acest titlu omagial învățătorilor lor, ca celor ce au contribuit la nașterea personalității lor sufletești, aceasta fiind o formă a celor vechi de a-și manifesta gratitudinea
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
mai precis până la anul 787, dată la care a avut loc cel de-al șaptelea Sinod ecumenic de la Niceea. În general, teologii romano-catolici susțin că, într-adevăr, aceste condiții sunt pertinente pentru ca un autor să poată fi considerat Părinte, însă, acordă același apelativ și unor autori care nu au îndeplinit decât parțial primele trei condiții. Astfel, autori precum Tertulian, Origen, Eusebiu al Cezareei etc. au fost trecuți și ei în lista Părinților. S-a luat în calcul contribuția importantă pe care
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]