7,862 matches
-
de Paște...nu știu cum s-a făcut, că tot așa m-am găsit cu Deny. Și atunci mi-a citit ceva frumos și senin, de am plecat ca o amforă la Înviere...și chiar am lăsat să mă umple bucuria, până în adâncul inimii. Cât de frumos poate fi, Doamne, când Te simt cum lucrezi în oamenii din preajma mea! Ce taină și ce misiune i-ai dat și lui Deny...că apare doar în momente de acest fel? De ce reușește în mine ceea ce
CAND GRIJA TA MA-NVALUIE... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 56 din 25 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348982_a_350311]
-
a filozofiilor existențiale în condițiile europenizări noastre și al fenomenului de globalizare. Metafora ca ritm al gândirii poetice, metafora ca mod de exprimare a vibrațiilor eului sunt liantul spre vibrarea sufletului întru Cuvânt. Al. Florin Țene face o retrospectivă în adâncul istoriei literare, descoperind o lume fabuloasă, a cuvintelor, pe care ne-o dăruiește și nouă. O carte a Înțelepciunii, scrisă la Maturitate. Menuț MAXIMINIAN Bistrița 15 februarie 2011 Referință Bibliografică: MEDITATIE, SPIRIT, INTELIGENȚĂ, CUVÂNT / Menuț Maximinian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
MEDITATIE, SPIRIT, INTELIGENŢĂ, CUVÂNT de MENUŢ MAXIMINIAN în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348988_a_350317]
-
Nu am întâlnit niciodată un om care s-a schimbat radical sub influența altui om. Sunt convinsă că unii s-au schimbat după ce s-au căsătorit, despărțit, botezat sau pocait.Dar eu nu de aceste schimbari vorbesc. Cred că în adâncuri ești același om care ai fost întotdeauna, nu contează câte tăvăluguri au trecut peste tine, nu contează prin câte școli sau instituții ai trecut.Ca ai ieșit mai cizelat, măi educat sau mai nenorocit? Poate ! Dar în esență ești acelasi
UN GRAM DE COMPROMIS de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346756_a_348085]
-
sau să urcăm, ci trebuie să ne străduim să coborâm sau să urcăm noi la greutatea ei, și povara ne va fi ușoară. De multe ori mă cațăr pe muntele neputinței mele și mă uit în jos, pentru a aduce adâncul prăpastiei la mine. De multe ori simt cum muntele începe să coboare odată cu mine. De ce să nu gândesc că nu gura mea coboară să sorbă din lingură putere, ci că de fapt duc puterea vieții la gura ființei mele. De ce
OPREŞTE-TE DIN DRUMUL NOPŢII! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346745_a_348074]
-
să-mi reproșez ceva, Mă cuprinde sfânta liniștire, Care este viața mea. Am învins tot ce a fost greu, Cu popasuri foarte scurte, Mergând încet spre apogeu, Am urcat pe trepte rupte. PLEC ÎN TIMP Plec în timp, Într-un adânc de timp, Care a fost cândva, Când mama mă legăna. Mi-a rămas doar unda, Trimisă șăgalnic, De ochii ei vioi, Deveniți triști Mai apoi, Înainte de a pleca. Dormi liniștită mamă, Te păstrez curată, Neîntinată icoană. Referință Bibliografică: Spre apogeu
SPRE APOGEU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346775_a_348104]
-
spuse: ,,De azi te vei numi Lacul Sărat iar sufletul meu te va chema mereu pentru că ești o parte din el și oricine te va întreba cum te-ai născut să-i depeni toată povestea, să nu ascunzi nimic în adâncul tău! Tu ești oglindirea durerii mele din acest moment, martorul trecerii mele peste aceste meleaguri, punctul cel mai înalt al suferinței ce-o simt, mirajul din mijlocul zăpezii, visul meu de iubire transformat în lacrimi, palma nemiloasă cu care m-
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
desprindem de vâltoarea unui prezent ce sapă adânc în noi și dragostea de tot ce-i frumos și bun ne stăpânește viețile scurgându-se agale spre fântânile nepieritoarei iubiri, dăm frâu liber amintirilor, căutându-ne pe noi înșine ancorați în adâncul și farmecul lor." Meșteșugită din materialul rezistent al originalului nea Mitică, "neobosit în dezvăluirea celor mai strașnice momente din viața lui din exil, nu-și revărsase nici pe departe sacul plin cu amintiri.", proza lui Octavian Curpaș, cum chiar autorul
GRĂDINILE SUSPENDATE ALE EXILULUI ROMÂNESC de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346776_a_348105]
-
Pe rând, s-au ridicat și au început să danseze cel mai fascinant dans din viața mea. Siluete în noapte, luminate din când în când de focul care izbucnea brusc, ca apoi, tot brusc parcă, se topea, se retrăgea în adâncul pământului. Era un dans al nopții cu flăcările. De câte ori se apropiau siluetele, focul parcă învia apoi lăsa doar Luna și stele să lumineze. Doar o privire, și m-am ridicat cu brațele deschise spre flăcările care au izbucnit cu forță
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
de miresmele lor îmbătătoare, a înnoptat pe malul lacului din care își adăpa mioarele. Era o noapte cu lună plină, și Dochia a adormit pe un pat de flori, surâzând în somn. Pe la miezul nopții, când fata dormea dusă, din adâncul muntelui s-a ridicat un nor de ceață care a acoperit lumina lunii, și a învăluit într-o tandră îmbrățișare, trupul fecioarei adormite ... A doua zi, când a deschis ochii, soarele era la amiază. Trezită ca dintr-un somn lung
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346835_a_348164]
-
Îți mai citesc iar cartea- Zilelor poeme...E-un Mărțișor din soare, Iubirea ta - vioară! E ziua sărbătoare! Domnul Constantin Stroe a citit un poem despre „Întâiul vestitor”. „E martie, întâiul vestitor Cu muguri de slove-n poezie Lăcrimând în adâncul dor Atâta și-atâta bucurie...” A urmat poeta-epigramist Elis Râpeanu care ne-a recitat o poezie despre dragoste și câteva epigrame, dânsa le-a recitat pe de rost, nu am reținut versurile, dar am admirat-o pentru fiecare în parte
DRAGOBETELE LA ROMÂNI ŞI MĂRŢIŞORUL- FOTOREPOERTAJ DE LA LIGA SCRIITORILOR DIN BUCUREŞTI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346847_a_348176]
-
cine mai poate Să mă dezăpezească ? M-au copleșit pădurile Stejarii cei falnici A u împietrit în sufletul meu M ă mai bucură doar păpădia Cea binecuv întată cu delicatețe De Zeu! Oceanele și mările m-au atras Î n adîncurile lor prăpăstioase M-au părăsit și cîmpiile Cu parfumurile lor simandicoase, Ș i totutși eu iubesc florile, iubesc iarba, Ș i pe sfioasele căprioare le iubesc Ș i abia mai respir de atîta frumuseșe Presărată peste sufletul meu pămîntesc! C
DEFINITII POEME de CRISTINA LILA în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346852_a_348181]
-
cu atenție!”// Mai întâi și se va arăta sub forma unui chip...// Scăldat într-o lumină pură, binevoitoare. Ochii vor fi numai zâmbete, ascunzând cu grijă // Marea Trădare” ( Clipa de glorie). Poezia este o stare, o flacără ce izbucnește din adâncurile sufletești, nu cunoaște reguli... revărsându-se în albia imaginarului fără opreliști... Poetul intervine, îngrădește, îndiguiește doar atât cât expresia poetică să capete limpezime și profunzime. Poeta Valentina Becart, neobosită căutătoare de expresii inedite... contemplă în zilele însorite „zorii scăldându-se
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
șantaj, schingiuire, condamnări fără drept de apel, lipsiri de drepturi civile a fost atât de aberantă, încât ne-a amuțit, pe unii pentru vecie. Aurel Covaci, devenit în 1962 soțul meu, mi-a propus să nu vorbim, să îngropăm în adâncul nostru această cutremurătoare taină. „Pasărea cu clonț de rubin" Familia poetului a știut adevărul de la început. Răpus pe patul de la Spitalul de Urgență, el le-a mărturisit tatălui său și câtorva prieteni apropiați că a fost împins între vagoanele tramvaiului
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
ca în tragediile antice, domină și ne copleșesc. Aurel Covaci le cunoștea cel mai bine, i-a citit primul epitafurile despre care, cu nesăbuință, regretatul Laurențiu Ulici mi-a spus: „Poetul și-a regizat singur moartea". „E un ștreang în adâncul genunii Ce mă spânzură invers spre cer" Voi încerca acum să deslușesc semnificația „nopților de coșmar", adică a trăirilor din poeziile scrise sau dictate lui Aurel Covaci, câte s-au mai păstrat, din cele două nopți esențiale: Noaptea Sfântului Andrei
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
poezie, fără titlu, scrisă și compusă de Nicolae Labiș, pe care Covaci o aprobă doar prin iscălitură, este o mărturie totală despre suferință. Aici apare imaginea surprinzătoare a poetului sugrumat cu propria-i fașă de prunc, atârnat cu capul spre adâncul genunii și cu picioarele invers, spre cer: Mă doare tot: visul, cuvântul, somnul, viața și vântul. Mă doare cel pe care îl iubesc. Bogat și sărac. Mă doare haina, mă doare cămașa, Mă doare scutecul, mă doare fașa, Fașa aceasta
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
și vântul. Mă doare cel pe care îl iubesc. Bogat și sărac. Mă doare haina, mă doare cămașa, Mă doare scutecul, mă doare fașa, Fașa aceasta a fost prima funie Ce m-a sugrumat, dar acum E un ștreang în adâncul genunii Ce mă spânzură invers spre cer. "Pasărea cu clonț de rubin" - manuscris „Iată, acesta este omul care a văzut Adevărul" Semnificația acestei obsedante imagini am dezlegat-o abia după descoperirea celui de-al doilea set de poezii dictate, iscălite
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
românesc sunt aruncate în lume pentru binele altor țări. Dar dincolo de toate acestea, asemenea oameni mi-au hrănit sufletul cu faptele lor. Atingerea cu viața lor te face mai bogat sufletește. Sunt oameni buni care niciodată n-au ieșit din adâncul convingerilor lor, oameni cu puternic crez lăuntric, cu caractere puternice, care își poartă valorile morale cu simplitate și aleasă modestie. Elena BUICĂ Pickering, Toronto aprilie 2014 Referință Bibliografică: ESENȚE DE DESTIN ROMÂNESC: FRAȚII IACOB ȘI FLORIN OPREA / Elena Buică : Confluențe
FRAŢII IACOB ŞI FLORIN OPREA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346885_a_348214]
-
la termenul predestinat de judecata lui Dumnezeu pentru îndeplinirea rostului ce-i este impus. Acest termen acordat omului conține - prin prevederea dumnezeiască - tot ce este folositor omului; deci moartea este de folos omului. Sfântul Antonie cel Mare, vrând să pătrundă adâncurile scopurilor providenței, adresa într-o zi lui Dumnezeu următoarea rugăciune: "Doamne, pentru ce unii mor de tineri, pe când alții ajung la cea mai adâncă bătrânețe ?". Și Dumnezeu i-a răspuns: "Antonie, vezi numai de tine! Aceasta este judecata lui Dumnezeu
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
-
lui arhangheli, venin din săbii storc Și săbii încruntate înfing peste cuprins Precum gladiatorii din lupte când se-ntorc... Atâta nor de duhuri îmbracă orizontul Că pare-acum pământul un colț din iad desprins. Făcu un semn străjerul, și fiara din adâncuri Legată timp de-o vreme, își năpusti afrontul Lovind în sfinți și-n îngeri ca oarecând Orfeu, Purtând în mâini, nu săbii, ci fulgere și ger. Apocalipsa pare de-acum spre apogeu Și să-i reziste parcă, nu-i nimeni
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
deget un inel/ Și timpul și-a pierdut măsura” ( Poemul unei linii curbe) Îmi plac la fel de mult și meditațiile poetei pe marginea condiției umane în Israel sub amenințarea terorismului și a războiului. Ele evidențiază nu numai sensibilitatea autoarei, ci și adâncul ei umanism, prin care poezia se ridică deasupra ideologiilor în numele cărora au loc atâtea crime: „ Au murit destui întru Alah slăvitul,/ Au murit destui în numele crucii/ Și-n numele tău, sfânt Dumnezeu/”( Mor copiii) Poezia poate fi, așadar, nu numai
POEZIE: NELINIŞTE ŞI MÂNGĂIERE de RĂZVAN VONCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/346964_a_348293]
-
pentru că se mutau în fiecare an spre partea cultivată cu porumb. Când știuleții ajungeau cu boabele la faza de dezvoltare, „în lapte”, erau hrana de toate...nopțile, a bursucilor. Oamenii organizau pânde și-i mai împuținau, dar veneau alții din adâncul pădurii și înlocuiau pierderile. Deveniseră aceste viețuitoare stricăcioase, o adevărată pacoste. Când porumbul era aproape de coacere, ajuns la faza „în ținte”, cum spuneam noi, bursucilor li se mai asociau și câțiva mistreți pentru ca devastarea recoltei de la capetele pământurilor dinspre pădure
DE MIHAI BAICU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346940_a_348269]
-
cădeau. Calea Laptelui, această puzderie de stele risipite în pulberea de lumină, încingea cerul ca un brâu cu paiete strălucitoare. Din când în când, câte un fâlfâit de aripi de liliac ne făcea să ciulim urechile. Câte un huhurez din adâncul pădurii, trimitea până la noi huhu-itul lui nocturn, chemându-și poate soața, sau speriind vreun jder care îl adulmeca. Și cum stăteam așa, vedem deodată, acolo unde vârfurile copacilor din pădurea Hraina împungeau cerul în arcul orizontului, luna ieșind de după deal
DE MIHAI BAICU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346940_a_348269]
-
deschisă, îi aud gândurile... Dane, ai mai scris? - da. se încruntă. din buzunar scoate un șervețel. citește... îi mângâi mâna, în ritmul dictat de poezie. după un an, verbele din poezia lui dau fugii alt sens... coboară și urcă în adâncul pământului. la final răsuflu, după ce am respirat cuvintele. Referință Bibliografică: patul de spital / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 507, Anul II, 21 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PATUL DE SPITAL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346970_a_348299]
-
în istoria mântuirii, descoperindu-se, în mod definitiv în Iisus Hristos, cuvântul întrupat. Umblând pe pământ, Fiul lui Dumnezeu a căutat locul în care să așeze „piatra din capul unghiului” și l-a găsit, nu în altă parte, ci în adâncul ființei Apostolilor Săi, peste care pogoară Sfântul Duh în ziua Cincizecimii sau a Rusaliilor. Mai tare decât orice piatră sau granit este Adevărul, fiind piatra pe care nu o poate roade dintele timpului sau măseaua vremii, căci pe ea Iisus
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346859_a_348188]
-
familii și popoare. Fiind vorba despre popoarele creștine, această rană de moarte le pune la încercare toate structurile lor de obște, tot ce aparține etnogenezei lor. (Cf. Pr. Prof. Univ. dr. Ilie Moldovan). Este boala ce-și înfige rădăcinile până în adâncurile și profunzimile tainice ale ființei lor, acolo unde adevărul suprem, provocat și generat de Duhul lui Dumnezeu, menține încă aproape vie comuniunea dintre fiii aceluiași neam. (Cf. Pr. Prof. Univ. Dr. Ilie Moldovan). Oare acest fenomen să se numească globalizare
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346859_a_348188]