5,887 matches
-
vestea că și la Lespezi s-a pus foc.” (L.Rebreanu, 464), „Aglaia îl știa de când sosise la groapă cu omul de măsura loturile.” (E. Barbu, Groapa, 13), „E o noapte de parcă umblă sfinții pe cer.” (G.Bogza, 192) • pronume (adjective) relative, precedate sau nu de prepoziții; forma cazuală a pronumelui relativ și prezența prepoziției depind de - funcția sintactică a pronumelui în interiorul atributivei: „Mă simt legat de vietatea care a murit La ceas oprit de lege și de datini.” (N. Labiș
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
P., 76) Identitatea atributului de identificare este accentuată de prezența articolului demonstrativ: „Ca toamna cea târzie e viața mea și cad Iluzii ca și frunze pe undele de vad.” (M. Eminescu, IV, 432) Este atribut de identificare atributul realizat prin adjective pronominale, indiferent de articularea sau nearticularea substantivului. De altfel, când sunt determinate de unele adjective pronominale (alt, același, care, orice etc.) substantivul este totdeauna nearticulat: „Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-același vad, Se pare cum că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
târzie e viața mea și cad Iluzii ca și frunze pe undele de vad.” (M. Eminescu, IV, 432) Este atribut de identificare atributul realizat prin adjective pronominale, indiferent de articularea sau nearticularea substantivului. De altfel, când sunt determinate de unele adjective pronominale (alt, același, care, orice etc.) substantivul este totdeauna nearticulat: „Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-același vad, Se pare cum că-i altă toamnă, Ci-n veci aceleași frunze cad.” (M. Eminescu, I, 204) iar când
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
orice etc.) substantivul este totdeauna nearticulat: „Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-același vad, Se pare cum că-i altă toamnă, Ci-n veci aceleași frunze cad.” (M. Eminescu, I, 204) iar când atributul se realizează prin adjectivul pronominal tot, substantivul e totdeauna articulat: „Toate turmele pământului au aureole sfinte / peste capetele lor.” (L. Blaga, 96) Când regentul este nearticulat sau articulat cu articol nehotărât (cu excepția situațiilor de mai sus), funcția se realizează ca atribut calificativ: „E-o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că se desprinde, că mi se ridica de pe suflet și de pe inima mea care, ușurată ca de sub lanțurile zgomotoase ale unei grele închisori, începe să bată în voie...” (C. Hogaș, 240) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu; se realizează prin: • adjective: „Nicu, fricos, nu mai așteptă glasul mămicăi și se retrase grabnic după portiță.” (L. Rebreanu, 290) • substantiv: „Eu, cu vârsta mea, sunt sau nu sunt contemporan cu un tânăr?” (G.Călinescu, C.O., 290) • forme verbal-nominale (participiu): „Cucoșul, supărat de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cine sunt.” (M. Preda, Delirul, 148) Aceste variante semantice corespund, mai ales la nivel propozițional, modalităților deosebite, de realizare concretă a funcției de complement predicativ. Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" Complementul predicativ nominaltc "Complementul predicativ nominal" a. simplu; se realizează prin: • adjective: „Nici un marinar și nici un aviator nu crede că se mai întoarce viu.” (T.Arghezi, IX, 86), • substantiv: Numai ce-l văd pe Tasache al meu intrând în ogradă și ducând de dârlogi un soi de dihanie, pe care cu un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și curioși.” (O. Paler, Viața..., 60), „... Boierii țării te-au ales ca să urmezi răposatului în domnie...” (Al. Odobescu, 6), „Numai că Marmoroșblanc prea se arăta ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit.” (M. Preda, M. Sg., I, 7) • pronume (adjective) relative: „Refuzăm lucrurile drept ce sunt și le tratăm ca generalități.” (C. Noica, 122) • adverbe relative: „După ce se mântuie clăcușoara asta, lumea ne lasă în cât ne-a găsit și se împrăștie huiduindu-ne.” (I. Creangă, 72), „Dar deodat’un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
modificarea formei, pentru a se acorda în gen și număr cu un termen regent nominal, complementul predicativ urmează unui verb predicativ, care i se impune ca regent. În enunțul: „Tâmpla bate liniștită, ca o umbră viorie”. (M. Eminescu, I, 79), adjectivul liniștită, acordat în gen și număr cu substantivul tâmpla, regentul său nominal se situează, în plan sintagmatic imediat după verbul bate, regentul său verbal. Prin flexiune (cerută de realizarea prin adjectiv) se opune circumstanțialului modal: „Răsare luna liniștit și tremurând
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
liniștită, ca o umbră viorie”. (M. Eminescu, I, 79), adjectivul liniștită, acordat în gen și număr cu substantivul tâmpla, regentul său nominal se situează, în plan sintagmatic imediat după verbul bate, regentul său verbal. Prin flexiune (cerută de realizarea prin adjectiv) se opune circumstanțialului modal: „Răsare luna liniștit și tremurând din apă.” (M. Eminescu, I, 179), iar prin poziție, atributului: „S-apar-o zână liniștită / Cu ochi mari, cu umeri goi.” (M. Eminescu, I, 228) și atributului circumstanțial: Gabriela, acum liniștită, l-a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
însușirea (acțiunea) exprimată prin complementul predicativ este simultană cu acțiunea verbului: Mihaela s-a întors obosită acasă. Articularea Rolul hotărâtor în marcarea identității distinctive, în planul expresiei, a complementului predicativ îl are gradul de determinare prin articol a substantivului sau adjectivului. Realizând funcția de complement predicativ, substantivul nu primește articol hotărât, nici când este juxtapus verbului, nici când este precedat de prepoziția ca: „După doi ani s-a întors doctor.” Se distinge, prin aceasta, de subiect: „După doi ani s-a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Observații: Substantivul-complement predicativ poate primi articol hotărât dacă este determinat de un atribut: „Și iată cum în sfânta zi de Duminica mare mă trezii stăpânul în regulă al unei iepe mici și slabe...” (C. Hogaș, 144) Când se realizează prin adjectiv, poziția postverbală, coordonată cu desfășurarea flexiunii sale în baza acordului cu un termen nominal (pronominal) (subiect sau complement), se constituie în marcă distinctivă a complementului predicativ. Adesea, însă, adjectivul ocupă o poziție în imediata vecinătate a substantivului, asemeni atributului. Cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
iepe mici și slabe...” (C. Hogaș, 144) Când se realizează prin adjectiv, poziția postverbală, coordonată cu desfășurarea flexiunii sale în baza acordului cu un termen nominal (pronominal) (subiect sau complement), se constituie în marcă distinctivă a complementului predicativ. Adesea, însă, adjectivul ocupă o poziție în imediata vecinătate a substantivului, asemeni atributului. Cu funcția de complement predicativ, adjectivul nu preia articolul hotărât de la substantivul pe care îl precede: „De la gârlă-n pâlcuri dese / Zgomotoși copiii vin.” (G. Coșbuc, 99) și nu acceptă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
desfășurarea flexiunii sale în baza acordului cu un termen nominal (pronominal) (subiect sau complement), se constituie în marcă distinctivă a complementului predicativ. Adesea, însă, adjectivul ocupă o poziție în imediata vecinătate a substantivului, asemeni atributului. Cu funcția de complement predicativ, adjectivul nu preia articolul hotărât de la substantivul pe care îl precede: „De la gârlă-n pâlcuri dese / Zgomotoși copiii vin.” (G. Coșbuc, 99) și nu acceptă articol demonstrativ: „Unii plini de plăcere pentru a lor viață, Trec zilele voioase și orele surâd
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-a, Sintetica, București, 1877, T. Cipariu înscria apoziția (apositul) la subordonarea atributivă, dar în același timp o diferenția de atribut pe baza caracterului ei explicativ: „Apositul (appositum, epiqeton) se numește substantivul, cu sau fără dependență (subl. ns.) (uneori și un adjectiv), carele se adauge ca explicațiune (s.n. ) la alt substantiv...” (p. 26), „... atributul e distintiv, iar apositul esplicativ... (s.n)” (p. 27). Pentru H. Tiktin, Gramatica română, 1945, apoziția determină un substantiv, „fără însă a atârna de la dânsul.” (p. 182). În
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
toată firea, ascultându-l pe Orfeu?” (M. Eliade, 515), termenul secund poetului preia funcția de complement indirect de la termenul-bază, lui, în relație directă de dependență cu infinitivul rezista iar termenul mistreț este nume predicativ, asemeni pronumelui personal el, întărit de adjectivul de întărire însuși, participând astfel la construirea predicatului împreună cu verbul copulativ rămâne. În modul acesta, prin intermediul termenului-bază, termenul secund este purtătorul tuturor funcțiilor sintactice, cu dezvoltare infrapropozițională sau propozițională 60: • predicat; termenul secund funcționează ca predicat verbal: „Și o pus
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexico-gramaticale cu sens autonom: • substantiv (comun sau propriu): „Vine Mișu, profesorul, știi, Mișu al nostru, care dă meditație la băieți...” (I.L. Caragiale, II, 320), „Nepieritorul nostru istoric, Nicolae Bălcescu, schiță mai întâi, la 1845, această interesantă biografie.” (Al.Odobescu, 126) • adjectiv: „În ceea ce e esențial, fundamental în viață, vremea este inamica noastră cea mare.” (G. Ibrăileanu, Adela, 167) • pronume (termenul-bază se poate realiza și prin adjective pronominale): „Ne ținem după ei, după ai noștri”. (M. Eliade, 389), „Aceasta îl supără în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nostru istoric, Nicolae Bălcescu, schiță mai întâi, la 1845, această interesantă biografie.” (Al.Odobescu, 126) • adjectiv: „În ceea ce e esențial, fundamental în viață, vremea este inamica noastră cea mare.” (G. Ibrăileanu, Adela, 167) • pronume (termenul-bază se poate realiza și prin adjective pronominale): „Ne ținem după ei, după ai noștri”. (M. Eliade, 389), „Aceasta îl supără în fond pe tânăr, că lucrurile nu erau ele însele, ci orice altceva.” (C. Noica, Povestiri, 120), „Ceea ce unora li s-ar părea de o grotescă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o asemenea grădină de vară (...) îl va regăsi pe el, pe ursitul ei, poetul, pe Adrian?” (M. Eliade, 502) Dacă se realizează substantival, termenul secund al relației de apoziție se situează uneori în cazul genitiv, deși termenul-bază, exprimat printr-un adjectiv, calificativ sau pronominal, stă în nominativ sau acuzativ: „Partidul nostru, al liberalilor, s-a hotărât să sfârșească cu hoția, să întroneze cinstea și libertatea.” (E. Barbu, 401), „Și omul a făcut o mare descoperire, a îndoielii și a întrebării.” (T.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
statua Dianei de la Luvru...” (Al. Odobescu, 173) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" Sub aspect structural, enunțul de bază poate fi un enunț sintactic, o frază sau o propoziție. Enunțul incident poate avea orice natură și orice dezvoltare: • unități lexicale (substantive sau adjective substantivizate, pronume, în vocativ, adjective în nominativ, adverbe sau locuțiuni adverbiale, interjecții). Substantivele în vocativ pot fi însoțite de interjecții, adjective sau substantive exprimând diferite raporturi sociale, cu care nu intră în relație sintactică: „- Știi, Stoico, de ce te-am adus
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Odobescu, 173) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" Sub aspect structural, enunțul de bază poate fi un enunț sintactic, o frază sau o propoziție. Enunțul incident poate avea orice natură și orice dezvoltare: • unități lexicale (substantive sau adjective substantivizate, pronume, în vocativ, adjective în nominativ, adverbe sau locuțiuni adverbiale, interjecții). Substantivele în vocativ pot fi însoțite de interjecții, adjective sau substantive exprimând diferite raporturi sociale, cu care nu intră în relație sintactică: „- Știi, Stoico, de ce te-am adus aici? - Ascult, Măria-ta.” (Al.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactic, o frază sau o propoziție. Enunțul incident poate avea orice natură și orice dezvoltare: • unități lexicale (substantive sau adjective substantivizate, pronume, în vocativ, adjective în nominativ, adverbe sau locuțiuni adverbiale, interjecții). Substantivele în vocativ pot fi însoțite de interjecții, adjective sau substantive exprimând diferite raporturi sociale, cu care nu intră în relație sintactică: „- Știi, Stoico, de ce te-am adus aici? - Ascult, Măria-ta.” (Al. Odobescu, 14), „Ne ducem, dar gândește-te, stimabile, că suntem membrii aceluiași partid...” (I.L. Caragiale, I
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin adverbe (în concepția gramaticii curente, „adverbe predicative”), predicat nominal, cu numele predicativ exprimat prin pronume, adverbe (inclusiv „adverbele predicative” - în sensul gramaticii curente). 3. Anulează distincția artificială între nume predicativ și propoziție predicativă; și numele predicativ, realizat printr-un adjectiv, de exemplu, sau substantiv și propoziția predicativă, sau mai exact „numele” realizat printr-o propoziție participă în aceeași măsură, împreună cu un verb copulativ, la realizarea planului global al predicației. „Ea este cum o știi.”/„ Ea este generoasă.” 4. Prin structura
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de fapt, participii (reale sau aparente) ale unor verbe de conjugarea a IV-a, care se formează (sau se pot forma) de la numeralele cardinale. 1.2. Comportamentul numeralului multiplicativ (vezi și Stan, în acest volum, p. ) este acela al unui adjectiv calificativ, cu patru forme flexionare, acesta preluând nu numai informația de caz si de gen, dar și informația de număr de la substantivul pe care îl determină. Un alt aspect al comportamentului adjectival al numeralului multiplicativ este preluarea articolului, în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]
-
raport de coordonare copulativă, ele exprimă o creștere cantitativă neprecisă, aproximativă: Noi ne plătim întreit, înzecit datoriile, iar țările care ne sunt datoare mereu își micșorează datoria față de noi (www.cdep.ro), creștere care poate fi exprimată sinonimic și prin adjectivul neologic de proveniență franceză multiplu, utilizat adverbial. 1.6. După cum se remarcă în GALR I: 314, "numeralul multiplicativ se raportează la verb (a (se) îndoi, a dubla, a tripla) și, prin medierea verbului, la substantiv (îndoirea, îndoiala, îndoitul sârmei, dublarea
[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]
-
grija lumească să o lepădăm., www.resurse-ortodoxe.com), - distanțat față de verb, intercalat între constituenții care urmează verbului: În comunitatea credincioșilor, se exprimă acum convingerea că închipuiește pe Heruvimi și asemenea lor aduce Sfintei Treimi întreit sfântă cântare." www.stnicholaschurch.net). Adjectivul numeral multiplicativ poate fi atât antepus centrului lexical: Conștiința îndeplinește în suflet un întreit rol (www.ierodiaconvisarion.ro), cât și postpus acestuia: Cu aceste cuvinte El ne aduce un folos întreit (www.ioanguradeaur.ro). Înregistrările online arată că, deși apare
[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]