35,844 matches
-
căutat, un bărbat nebărbierit, cu o față osoasă și sprâncene stufoase, în șopronul alăturat, la "vii". "Salut, bre, nea Tăsică!" " Hai, să trăiești, Petrică!", se salutară cei doi. Nea Tăsică era femeie de serviciu la biserică. În virtutea acestei funcții, tocmai aduna resturile de lumânări, precum și ceara topită, pe care o râșcâia necăjit de pe tăblia metalică plină de orificii, cu ajutorul unui soi de șpaclu primitiv, moștenit probabil încă din timpul primei vârste a fierului Hallstatt, pentru cunoscători. Explică sursa amărăciunii sale: "I-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
principal al problemei care, de fapt, nu era câtuși de puțin vreo nouă găselniță a acestui secol, se ocupa, cu multă osârdie, popa Davidescu. La săptămână cântărea resturile de lumânări și se uita lung la omul-femeie-de-serviciu: "Tăsică, Tăsică, s-au adunat cam puținele, tată!". Astea e toate, părinte!", se dezvinovățea împricinatul în fața privirilor acuzatoare ale preotului paroh. "Mă, băiatule, toate-toate?", insista cu subînțeles popa. "Toate-toate, părinte! Să-nlemnesc!" "Ai grijă, Tăsică, tată, să nu spui vorbă mincinoasă, că tare greu atârnă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pierdut bonu'!", se mai întâmplă să-i vezi și pe meseriași pe la magazine. Mica discuție se încheie scurt, părintele arătându-i că și asta e o faptă bună și nu va fi uitată, contabilizându-se, alături de celelalte asemenea, în comoara adunată în ceruri de domnul Petrică. Domnul Petrică ar fi vrut totuși să aibă garanția răsplatei încă de acum și de aici, de pe pământ, iar pentru aceasta folosi un limbaj uimitor de meșteșugit și de persuasiv. Parohul se uită la ceas
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o nuanță stacojie de o intensitate aproape electrică. În orice caz, realizarea hair-stilistei era una de mare excepție, arhitectura barocă a coafurii având un straniu iz de construcție ce omagiază arta culinară. Pe capul onorabilei profesoare păreau să se fi adunat, într-o devălmășie abrașă, tot felul de cârnăciori, sărmăluțe și clătite de un purpuriu fluorescent. Se auzi un ciocănit discret. Doamna Săvulescu privi iritată înspre intrare, șoptind: "Asta sigur e Milena. Numai moaca asta stă ca fraiera în fața ușii așteptând
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
asta?", întrebă siderat bărbatul. "Da, gândacii!", spuse apăsat femeia. "Și cum scriau, dragă? Tu vezi vreo urmă de literă pe perete?" " Da' ce-ți închipui, că scriau cu pixu'?" "Da' cu ce?" "Cu corpurile lor. Cum făceau pe vremuri oamenii adunați la spectacolele alea omagiale pentru Ceaușescu. Ce? Ai uitat?" "N-am uitat. Dar ești un om rațional, cum poți să crezi că gândacii ar ajunge la o asemenea performanță, ba mai mult, purtând un război personal cu tine?" "Nu știu ce le-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în cap. Până să vină o ambulanță, o ținuseră în secretariat, legată cu două perechi de halate și cu un prosop în gură. Anton, care fusese chemat pentru ca s-o țină, se alesese cu două mușcături. Toată lumea din facultate se adunase ca la bâlci. Suflet sensibil cum sunt, m-au încercat câteva regrete, întrebându-mă dacă nu cumva am exagerat. Mi-au trecut rapid când Milena coborî din amfiteatru la secretariat, gândindu-se că poate o să reușească ea s-o mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ești așa dă tare-n gură..." "Chem poliția!", răcni aproape plângând de nervi și neputință Relu. "Cheam-o, bărbate! Da' pân' atunci, mai aruncă niște lovele, mâncați-aș ciocu' tău dă guțan!", se amuzară bruneții. Ochi în mulțime câțiva tineri care adunau cu sârg bani. Unul dintre ei, foarte înalt, își folosea această însușire prinzând bancnotele chiar din aer, pe deasupra altor doritori. Domnul director îi strigă: "Pe tine te știu, pe tine te știu!". Într-o clipă fetele își ridicară eșarfele și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în niciun fel. Chestia cu scrisul pe pereți li se părea ceva extrem de atractiv și ingenios, dar jocul ăsta nobil de cărți îi isteriza de-a dreptul sau îi condamna la grele depresii. Nu puteau să priceapă nicicum de ce se adună patru indivizi să-l joace, însă numai trei participă până la finalul donei, iar cel de-al patrulea face doar oficiul de a întoarce cărțile pe spate. Se străduiseră să învețe că valetul e mai mic decât dama, dama-i mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
abandonaseră lucrul la piesă, dar și pentru că îi amintea de clipe fericite când, odată cu descoperirea personajului Mihai de Giulești, o descoperise și pe Iozefina. Nu mai suporta adresarea ironică, mai ales în aceste condiții când, găsită cu Valy, Iozefina își adună ostentativ desuurile, fără să le ascundă definitiv, dând în același timp, senzația că pe sub fusta destul de lărguță, de mohair, ar fi goală pușcă și când fețele amândurora ascundeau ceva, și în același timp voiau să afișeze că nu ascundeau nimica
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
suna, zicea el, așa, ca ceva aruncat mai mult în scârbă, de imperialiști în țările lor, rosti acest cuvânt periculos, dar oricum, existent în limba română. De ce aș minți? - continuă Gerard - Ceea ce trebuie să știți cu toții, dacă tot ne-am adunat aici, este faptul că eu o iubesc pe Iozefina tot atât de mult cât mă iubește și ea pe mine. V-o spun cu toată sinceritatea. Dar să știi, stimată doamnă, că, chiar dacă mă crezi puțin cam fraier și prea modest ca
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu soldați, prizonieri de război. Erau in jur de 900 de deținuți. Pentru soldați condițiile din lagăr erau mult mai aspre, mult mai neomenești...Îi vedeam cum se târau în păduricea din apropiere, ținându-se de o sanie, pentru a aduna câteva lemne să-și facă un picuț de foc, ca să se încălzească. În majoritatea cazurilor, când veneau înapoi, deasupra lemnelor se aflau câteva corpuri înghețate care, din fericire, nu mai aveau dureri și suferințe...Îi vedeam în lagărul de muncă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
suferințe...Îi vedeam în lagărul de muncă încărcând vagoane de 80 tone cu lut special (foarte greu de încărcat, fiind greu și foarte alunecos) Erau așa de slăbiți, încât abia se puteau ține pe picioare...O colegă de-a noastră aduna, din rația foarte mică de pâine pe care o primea, tot câte puțin și seara se târa în lagărul soldaților și împărțea pâinea cu ei. Santinela, care păzea lagărul soldaților, observând, a raportat-o. Când s-a întors în lagărul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
orizont ca să înece soarele. Venea la ea o femeie nevoiașă, văduvă, cu mulți copii, care din fericire, locuia chiar în curtea lor, în vechile lor acareturi, într-o fostă bucătărie de vară unde, cu zeci de ani în urmă, se aduna toată familia, încă mai trăiau părinții lui Karin pe-atunci, mai mult vara și toamna când serbau finalul recoltatului sau când tescuiau strugurii. Acolo statul îi dăduse femeii un mic spațiu unde să-și crească cât de cât, copiii. Venea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ce pierde. Ce-o să-mi ia? Caii de la bicicletă? Asta-i vorba voastră. Dar e grozavă foc vorba asta: să-mi ia caii de la bicicletă! O spun deschis: nu-mi mai pasă de nimica, așa cum nu-mi păsa, (indirect !) când adunam ostentativ, vecinii și, obosită crunt cum eram, după o zi de muncă (la început, până să fiu promovată în funcție, am lucrat la așezarea cărămizilor crude sau arse în bancuri, la uscat), mă așezam elegant pe scaunul de lângă pian și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pentru mine. Fac un ceai? Nu mai avu cine să-i răspundă. Până să se întoarcă Gerard de la dulapul unde își atârnă haina, Karin - tante adormi dusă. Gerard încercă să sugativeze cu un burete, apa de pe obiecte, de pe mobilă, să adune covorul și să-l suspende cumva, cu chin, cu vai, pe scaune, ca să nu se mucegăiască parchetul. La vreo două săptămâni, Karin tante îl așteapta pe Pruncu' cu peretele de deasupra patului, uns cu fecale, într-o putoare de nedescris
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un nivel scăzut, cine folosește forța interioară la maxim face o diferență clară în viața lui și a altora. Cum spuneam mai devreme, banii i-am terminat, sănătatea nu o recuperasem așa că am plecat din nou în Italia să mai adun ceva energie (bani). În a doua tură de Italia am încercat să-mi recuperez sănătatea mergând la spitalele de acolo. Credeam că sunt mai buni. Îmi pierdusem încrederea în doctorii din România, pentru că nu eram bine. În Italia era cam
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
un lucru pe care eu îl doresc sau îl anticip, ci pur și simplu așa se întâmplă, pentru că nivelul meu de gândire va atrage acela și tip de gândire. {tiți cum se spune în popor, “cei ce se aseamănă, se adună”. Acesta este un principiu universal de echilibru și nu este inventat de nimeni, este pur și simplu ceva natural, de aceea nu renunțăm la mască, pentru că asta înseamnă să ne expunem neprotejați și nu am mai fi în concordanță cu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
-i felinarul din poarta Crâșmei din drum. Îi semn că trebuie să ne grăbim, că se răcește mâncarea. Cu ultimele puteri, au ajuns în poarta Crâșmei din drum. Lumina felinarului din parul porții scotea la iveală semnele oboselii de peste zi, adunată pe chipul cărăușilor... Costache crâșmarul a stat cu urechea la pândă și când a auzit scârțâit de care și vorbă a ieșit cu grabă în curte. O dat Dumnezeu și ați ajuns. Apoi e deajuns o zi de roboteală din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
treabă! Hliboceanu s-a întors aproape militărește și a strigat: Mitruță! Ia vino tu la tata! Care-i porunca? Treci pe la fiecare și vezi cum au aranjat boii. Ai grijă ca toate să fie la locul lor. Pe urmă ne adunăm să mergem la masă. E limpede? Mai clar nici că se poate... Moș Dumitru, împreună cu Pâcu, a intrat în crâșmă. Bun găsit, cinstită gazdă! - i s-a adresat Pâcu mai mult Măriuței, care tocmai așeza niște străchini pe masă. Bun
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a zăbovit cu ochii asupra lor multă vreme, îndrăcind anume jocul... Hliboceanu o apropia și o depărta de el ca pe un fulg... Iar ea era sprintenă ca o rândunică! Și râdeau unul la altul cu toată lumina din ceruri adunată în ochi și pe chip! Costache se prefăcea a nu vedea acestea și își căuta de lucru pe lângă hornoaică... În cele din urmă, Pâcu a frânt firul cântecului... Hliboceanu, ca și cum nu și-ar fi dat seama de aceasta, a mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
poate Hliboceanu, au uitat că povestitorul trebuie să aibă stuchit la torcătoare că altfel se rupe firul. Am uitat, Pâcule, uita-m-ar boalele. M-o furat povestea ta și pace - a răspuns Costache de lângă hornoaică. Ei, dacă te-ai adunat, fă bine și chicură ceva udătură în ulcica asta uscată ca toaca. Râzând, Costache și-a făcut datoria pe deplin și nu numai față de Pâcu. Toți au gustat din ulcele în tăcere, semn că așteptau ca Pâcu să-și reia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fi bine să faci stânga-mprejur și să te agăți de un țoi cu rachiu. Și nu uita să treci la catastif...” „Apoi multe oi uita eu, da’ să te trec la catastif nici vorbă. Vezi numai că se cam adună crăițarii”. „Am rămas eu cândva dator? Ai?” „N-am spus asta, dar acum s-o cam lungit șirul socotelilor. Fii pe pace, și hai mai iute, că mi s-o cam uscat gâtlejul.” Se înțelege că crâșmarul i-o îndeplinit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să scoată catastiful... Îl ținea la îndemână pehlivanul, fiindcă știa că Toader va veni să-i ceară socoteală. „Uite aici! Vezi? Aista-i scrisul bunicului Ion... Ce scrie aici? Vasile Căpitanu. Și mai departe, uite ce șir de socoteli. Am adunat și o ieșit vreo patruzeci și ceva de leuți. Moș Vasile avea obiceiul să bea sâmbăta și câteodată în ajun de sărbătoare. Iaca: sâmbătă aprilie, nouăzeci și opt de bănuți. Pe urmă, pe aprilie, un leu întreg... Și tot așa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să nu te stâlcesc în bătaie, Pâcule! Mâine să-mi spui ce ai hotărât! Noaptea îi un bun sfătuitor.” Cu aceste vorbe, o plecat de lângă mine, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Eu am rămas locului, încercând să-mi adun mințile, că prea erau răvășite. „De cele ce știe Dumitru sunt lămurit” - mi-am zis eu, pipăindu-mi falca. „Dar ce știe Costache și ce știu ceilalți cărăuși?” - m-am întrebat eu...În noaptea aceea n-am pus geană pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
au pornit la drum, Dumitru s-o apropiat de mine... Mă fura cu coada ochiului, dar fără dușmănie. Ba mi s-o părut că zâmbește pe sub mustață. După câțiva pași făcuți împreună, m-o întrebat aproape râzând: „Ei! Ți-ai adunat mințile, Pâcule, ori...?” L-am privit mai atent și mi-am dat seama că Dumitru nu șăguia deloc, pentru că ochii scoteau scântei. Atunci mi-am dat seama că aș face o mare greșeală de nu i-oi asculta sfatul spus
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]