6,858 matches
-
cel care ne împinge să scriem. Don Quijote a fost cel care a pus în mișcare pana lui Cervantes. Și sărmanul meu homuncul, Augusto Pérez al meu - așa l-am creștinat sau botezat - a fost cel care a-nceput să se agite în rărunchii minții mele, cerându-mi existență fictivă. Și s-a declanșat o luptă. Acolo, în romanul meu, povestesc cum sărmanul și purul personaj a aflat în cele din urmă că nu era decât o ființă fictivă, o născocire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
i-a scris-o din Grenchen Judithei sale, la 1 mai 1835: „Dacă scobor în inima mea găsesc acolo cenușă și o vatră stinsă. Vulcanul și-a consumat incendiul și nu mai rămân decât căldura și lava care i se agită la suprafață, și după ce totul va fi înghețat și lucrurile se vor fi împlinit, nu va mai rămâne nimic - o amintire indefinibilă ca despre ceva ce-ar fi putut fi și n-a fost -, amintirea mijloacelor ce ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
plescăit din limbă prefăcându-se îngrozite: —Tu nu știi nimic? Prima a vorbit o femeie mică cu părul alb și rar, așezată în spatele meu, la rând. —Mănâncă lapte și carne. Deci e eretic. Și-a ridicat ochii apoși spre tavan, agitând spre cer un pumn mic, ca de copil. Numărul de pe brațul ei a lucit în lumina de deasupra. — Așa că pedepsește-l cumva. Nu ai pedepsit destul, pedepsește-l acum pentru asta! Femeile din spatele maldărelor de mâncare și-au coborât privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mână și se ridicară într-o secundă. Alergară spre mine. David le urma, legănându-se pe piciorușele lui stângace, ca un omuleț cherchelit. Toți trei se agățaseră de mine și încercau să vadă ce e în cutie, țipau și se agitau. Madeleine auzi zgomotele și veni din bucătărie, la timp ca să vadă pisica ieșind din cutie. Ce e asta? întrebă ea. —A ce arată? Pisica nu cercetă toată camera cum fac majoritatea pisicilor în anumite locuri, ci o traversă rapid. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dar, înainte de a apăsa soneria, un alt sunet sparse tăcerea. Fiul meu plângea în semn de protest. Am urcat câte două trepte odată și am năvălit în cameră. Fiul meu stătea pe spate în pătuț, mâinile și picioarele i se agitau în aer, pieptul îi părea cuprins de un mic cutremur, gura era deschisă pentru a da glas supărării lui. —Sst, am șoptit spre pătuț. Sst. Dar el continuă să plângă. Cu toții știau poveștile. Mama care punea o mână peste gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cu explicații și morale. În cele din urmă Fima fu cuprins de disperare și țipă că de fapt n-are nevoie de nici un zugrav și că Baruch ar trebui să Înceteze dracului odată să-și bage nasul În viața lui, agitându-se, zugrăvind, pețind. Poate că ai uitat, tată, dar din Întâmplare am cincizeci și patru de ani. Când termină, tatăl său Îi răspunse placid: —Bine, dragul meu. Foarte bine. Probabil că am greșit. Am păcătuit, am depășit măsura. În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
hârtia, subțirică de parcă era făcută din chibrituri, aflată Încă În stare de șoc și incapabilă să se țină pe picioare, mai mult târând-o spre sala de recuperare. Parcă vrând să ispășească păcatele Întregului sex masculin, Fima Începu să se agite, grăbindu-se să aducă o pătură de lână, un pahar de sifon rece În care pusese o felie de lămâie, batiste de hârtie și o aspirină. Mai târziu Îi chemă un taxi. La patru și jumătate aveau o pauză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
au tresărit la tonul neobișnuit de ridicat al vocii mele. Mark și cu mine ne-am plimbat între bucătărie și sufragerie încercând să nu ne atingem. Și nu a fost deloc așa ușor cum poate părea, cu Lynn și Harry agitându-se în mijlocul sufrageriei, cu Lisa apărând pe neașteptate în bucătărie și lumânările care amenințau să se răstoarne la cea mai mică mișcare. Tot ce lipsea ca să fie o cursă cu obstacole în toată regula era povestea cu dusul oului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
bucătărie și lumânările care amenințau să se răstoarne la cea mai mică mișcare. Tot ce lipsea ca să fie o cursă cu obstacole în toată regula era povestea cu dusul oului în lingură. Trebuie că a fost epuizant să ne urmărească agitându-ne înainte și înapoi ca niște boxeri care boxează în gol și, sincer, cred că inima lui Harry ar fi fost mai puțin solicitată dacă l-ar fi privit pe Mark ținându-mi capul sub lama ghilotinei decât să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pornire. —Las-o pe mâna mea. O să-i explic eu cum stă treaba! Lisa închise ochii oripilată. Am hotărât că, după asta, mă pot considera răzbunată. Când m-am întors sus, și Maria, și Danny erau îmbrăcați complet și se agitau căutând pahare curate și vin bun de băut. A fost prima ocazie pe care am avut-o să mă uit bine la primul bărbat care a avut un impact asupra vieții Mariei. Numai că nu era un bărbat. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mea de râpă. Cam asta se alesese de dorința mea ca nimic să nu se schimbe. Filmarea a fost un succes. Ed păruse deosebit de încântat să mă vadă, deși i-am fost recunoscătoare că nu m-a pupat. Eram încă agitată după înfruntarea cu Mark. Arăți minunat, spuse Ed cu căldură. M-am uitat la hainele mele. Uitasem că mă îmbrăcasem special pentru Mark și am roșit la gândul că Ed a crezut că am făcut acest efort pentru el. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nou-nouț. —OK, Jen. Fotograful va fi aici într-o oră, iar până atunci părul și machiajul trebuie să fie aproape gata. S-a plasat în centrul agitației și a început să strige. — Toată lumea are listele? Foi de hârtie au fost agitate de asistenți nezâmbitori. Și atunci de ce stați degeaba și pierdeți timpul? M-am simțit împinsă de mâini invizibile pe un scaun unde au apărut nenumărate chipuri uitându-se la capul meu din diferite unghiuri. Părul mi-a fost prins sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fi atât de calmă și înțelegătoare dacă ai fi în locul meu, am izbucnit eu. Lisa îmi zâmbi cu condescendență. —Sincer, Jen, cu toate problemele pe care le avem eu și Kieran acum, nu cred că mi-aș permite să mă agit prea tare în legătură cu niște lucruri care s-au întâmplat acum douăzeci de ani. M-am înfuriat pe ea. — Atunci nu „te vei agita prea tare“ când îți voi spune că nu numai Mark a avut o aventură cu Tally la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
problemele pe care le avem eu și Kieran acum, nu cred că mi-aș permite să mă agit prea tare în legătură cu niște lucruri care s-au întâmplat acum douăzeci de ani. M-am înfuriat pe ea. — Atunci nu „te vei agita prea tare“ când îți voi spune că nu numai Mark a avut o aventură cu Tally la Bristol. Și Kieran a avut una în timp ce era cu tine. Am aflat doar ieri, așa că tu măcar nu trebuie să-ți faci griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
s-ar fi întâmplat. Pote nu voi mai fi așa de treabă de-acum înainte. Uite unde ajungi. Am ajutat-o pe Lynn să strângă totul. Am înțeles de ce-i plăcea atât de mult să facă curat și să se agite prin casă. În momentul în care doi oameni se așază într-o cameră fără un video sau o tablă de joc, nu au altă alternativă decât să vorbească. Și, sinceră să fiu, de când m-am despărțit de Mark și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu prăjituri. Sunt un taximetrist londonez. Asta mă face indestructibil. E doar un virus neînsemnat, atâta tot. Într-o zi-două mă pun pe picioare. Dar s-a lăsat să cadă la loc în fotoliu și m-a lăsat să mă agit în jurul lui. I-am adus niște supă și am găsit o tavă pe care s-o poată folosi. Se vedea că îi venea greu să mănânce. — Ți-am luat și niște Guiness să te pună pe picioare. Așa mai vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Te-a dat soțul afară din casă? M-am încruntat la el în glumă. Nu schimba subiectul. Sâmbătă ți-am lăsat toate numerele mele de telefon și ți-am spus să mă suni dacă te simți rău. —Sunt bine. Se agită ei pentru un fleac. Am luat fișa medicală de la capul patului știind cum s-o interpretez, după ce Harry fusese în spital. —Asta nu mi se pare tocmai un fleac, Alfie. Acelea sunt informații confidențiale, domnișoară, mă certă el. —Ha! Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pentru bătrânețe”. „Fiindcă, să vezi - mai grăi Zaharia - mâna îmi tremură pe rândeaua care merge pișălău și blana coșciugului a început să iasă șuie...” Ferdinand Sinidis se ridică încovoiat din fotoliu, ca să prepare al doilea rând de cafele. Se plimbă agitat prin cameră, ignorându-mi prezența, cu gândul dus departe. Botișorul său de știucă tremura ca târtița și brazdele adâncite ale obrajilor abrupți tăiau de astă dată două paranteze negre, care porneau de sub ochi, în jurul gurii. Preocuparea de a mă deforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Nou. Aceasta va apărea În The Times, În dimineața următoare. Până atunci, informația este confidențială, iar ea a decis să nu Îi spună nici măcar dlui James noutatea până nu se poate vorbi despre ea În mod oficial, ca să nu Îl agite prea tare. Un vechi prieten al lui, scriitorul Edmund Gosse, care știe despre distincție, a cerut privilegiul de a-i da vestea cea bună dlui James și urmează să vină În vizită a doua zi dis-de-dimineață În acest scop. — Scuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să Îi facă o scurtă vizită lui „Carino Kikaccio mio“ Înainte de a se Întoarce “În acest loc plăcut și relaxant, față de care am o tandrețe asemănătoare cu ceea ce simți tu pentru Whitby“. Și adăugă: „Regret sincer să aud că ești agitat și că nu te simți bine, dar vom schimba lucrurile; așteaptă numai să pun mâna pe tine. M-am Întrebat cum mai stai cu teatrul și trebuie să Îmi povestești tot“. Presată de pregătirile pentru turneul american, Ellen Terry reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aceeași statură. Pe mine, martorul clănțănitului său din dinți dictat de frică, m-a tratat cu autoritate: „Ce stai, soldat. Adunarea. Adună-i pe toți oamenii apți de luptă, imediat. Reocupăm poziția. Mișcă-mișcă! Gata de contraatac...“ Îl văd îndepărtându-se agitat peste corpuri zdrențuite, peste morți, peste oameni care încă trăiau. Zbiară, dă din brațe, e caraghios, nu mai e un erou de carte ilustrată, așa că vreau să-i fiu recunoscător retroactiv, fiindcă apariția lui în mijlocul unității făcute zob - doar două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
militară se oprise la gradul de fruntaș, era străină urechii mele. El spunea „olecuță“ în loc de „nițel“. Verzei îi zicea „Kapuster“ și vorbea la fel de tărăgănat ca îndrăgitul actor de film Hans Moser, de îndată ce se afla la tablă dând explicații și, pe deasupra, agitându-și grăitor mâinile. Acum s-ar fi putut presupune că avea să fie destul de sadic încât să ne chinuie pe noi, elevii flămânzi, tratându-ne, de pildă, cu vită în sos de hrean cu smântână, bulete de știucă, frigărui, orez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
maestrului. Cu ambele mâini ridicate în aerul nemișcat, el ne-a arătat cum, după fierbere, trebuie desprinse carnea răcită de pe oase, râtul de pe zgârciuri, gelatina de pe urechile deosebit de productive în această privință și de pe piele, căci mâinile lui nu se agitau niciodată prin aer fără un scop precis. El manipula maxilarul inferior, extrăgea cu lingura creierul din craniu, golea orbitele, ne atrăgea atenția asupra limbii desprinse de beregată, ridica falca eliberată de pătura de grăsime - o bucată consistentă - și începea, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
după o schemă și era ca un blestem. Din fiecare pană de curent rezulta aceeași configurație. Mie mi-a fost greu să mă situez statornic de partea unuia dintre grupuri. Ca ins fără un punct de vedere ferm, care era agitat în toate direcțiile, aș fi putut fi atribuit când unui grup, când celuilalt. Mecanicul de pe locomotiva mea electrică, un bărbat cu un handicap ușor, care, miner fiind, avusese un accident în timpul unei explozii și făcea parte dintre social-democrați, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și când trebuia să sară în vagonet; pe de altă parte, la suprafață, maistrul de sector și tatăl prietenos al celor trei fiice reușea să-mi traducă fraze din Manifestul comunist în realitatea săracă în calorii de după război. Amândoi mă agitau cu succes variabil. Ca bun ascultător, probabil că le-am stimulat zelul. Totuși, atunci când astăzi, în vremuri de dominație absolută a capitalului și în deplină proprietate a neputinței mele acumulate, îl chem încoace pe băiatul de la cuple de odinioară, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]