11,041 matches
-
de a nu se mai lăsa copleșit de preocupări materiale meschine sau de supărări și de atacurile celor din jur. Arici Deoarece este plin de țepi și se face ghem la cel mai mic semnal de alarmă, ariciul simbolizează atitudinea agresivă sau defensivă. Cele două comportamente sunt strâns legate între ele. Subiectul, la fel ca ariciul, poate fi atât de temător, încât devine ostil și antipatic. Agresivitatea este așadar o formă de protecție, dar o formă prost adaptată, care dăunează socializării
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și secretul, dat fiind că se ascunde în crăpături și pietre; - energia spirituală, exprimată în simbolul hindus kundalini; - sexualitatea, ce rămâne interpretarea cea mai curentă, mai ales în psihanaliză; - tentația, periculozitatea pulsiunilor, din cauza diavolului cu care este strâns asociat; - cuvintele agresive și răutăcioase: faimoasa limbă de viperă; medicina, vindecarea, ca simbol al a farmaciilor, inspirată de caduceu, bățul sacru în jurul căruia se încrucișează doi șerpi. Dată fiind pluralitatea sensurilor, e bine să ținem cont și de celelalte elemente ale scenariului oniric
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
pușca sau pistolul reprezintă amenințarea ce planează asupra lui. Este supus unor presiuni, este redus la neputință (vezi Agresiune). În schimb, dacă el este cel care ține revolverul, visul evocă faptul că alegerile ori atitudinile sale pot fi interpretate ca agresive de către cei din jur. Ceea ce nu înseamnă că trebuie să-și revizuiască atitudinea, ci mai degrabă că este obligat să-și asume deciziile, chiar dacă (și mai ales dacă) ele coincid cu ceea ce alții așteaptă de la el. Pușca are și o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
la schimbare. Coș, paner Pentru că forma lor închipuie matricea, pântecul mamei, coșul și panerul evocă noțiunile de fecunditate, de naștere și de creație. Sunt asimilate cu leagănul în care se odihnește nou-născutul și pot dezvălui o dorință sau un comportament agresiv. Totuși, ca toate recipientele, semnificația lor depinde, în mare parte, de elementele care le umplu. Goale, sunt mărturia unei lipse materiale ori afective. Pline, ilustrează satisfacția și sațietatea. Asociate mai ales cu pâinea, hrană sacră, indică preferința pentru ceea ce este
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
neutră, la fel ca alegerea motivului sau a formei. La nivel psihologic, în afară de funcțiile citate înainte, tatuajul, piercingul și scarificarea fac parte din riturile de mutilare sau de automutilare. Pot uneori îmbrăca o formă patologică și pot fi expresia pulsiunilor agresive asupra propriei persoane. Falus, penis În afară de semnificația pur sexuală (vezi Sexualitate), falusul simbolizează puterea, forța masculină, creația. El reprezintă, din timpuri imemoriale, obiect de cult, iar reprezentările sale sunt numeroase, fie într-o formă brută, fie în expresii alegorice (stâlp
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ar fi, depinde de cine este actor și cine este victima actului distructiv: - a suporta distrugerea înseamnă a trăi cu frica că se năruie tot ce ai realizat, a trăi cu teama de eșec; - a fi agentul distrugerii dezvăluie pulsiunile agresive care se întorc împotriva persoanei sau împotriva celorlalți. Cel ce visează are sentimente negative (ostilitate, ură, violență), pe care le refulează probabil în realitate și cărora le dă curs doar în vis. Degradarea clădirilor este o alegorie a deziluziilor, a
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sus, vom observa că toate sinonimele discursului definesc o trăsătură esențială: emisie verbală adresată unei persoane sau mulțimi concrete. Tocmai acest lucru îndreptățește pe unii teoreticieni (Ducrot, 1984) să considere că orice discurs este argumentativ, de vreme ce este capabil să modifice - agresiv sau nu, declarat sau indirect - opinia, starea de spirit, valorile interlocutorului. Având un emițător și un receptor în carne și oase, plus un mesaj concret și lizibil, bazat pe un cod nemetaforic (neliterar), putem spune că: „...discursul este un eveniment
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
scump pe lume. Te simți frustrat și nedreptățit. Mergând pe stradă, totul ți se pare urât, mizer, respingător. Nu vezi decât gunoaie, oameni încruntați și goliți de sentimente, oameni îmbrăcați în haine ieftine și ponosite, pensionari resemnați și tineri mizerabili, agresivi și inculți. Te așezi meditativ și posac pe o bancă, strecurând printre gene câteva lacrimi, în indiferența oamenilor care trec pe lângă tine, când, deodată, cineva se oprește în dreptul tău și te întreabă ce ai pățit, dacă te poate ajuta cu
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de fapt, structura de mai sus: conflict - argumentele unora - argumentele altora - faptele - părerea specialiștilor - cine are dreptate. Sau: situație - cauze - soluții posibile - soluții preconizate. Interviul. Nu are un plan anume. Se ține cont, totuși, de câteva exigențe: să nu începi agresiv sau cu o întrebare prea puternică, să nu schimbi brutal unghiul de abordare în timpul întrevederii, să urmărești un anume crescendo în discuție, să spargi răspunsurile monobloc prin mici intervenții. Genurile de comentariu. Aproape toate textele de comentariu încep de la un
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
un text în stilul indirect liber, incorporând afirmațiile fragmentare în propriul discurs. Câteva sfaturi: Nu uitați că ziaristul are nevoie de câteva calități esențiale pentru un bun interviu: gândire rapidă, politețe și empatie, formulare clară a întrebării etc. Nu începeți agresiv. Puneți la început o întrebare ușoară, de control. Pregătiți în prealabil mai multe întrebări, chiar dacă unele dintre ele vor fi inutilizabile. Faceți o predocumentare serioasă asupra personalității intervievatului: operă, biografie, sensibilități, teme preferate etc. Din capul locului, formulați clar subiectul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
urmare, să ne oprim la un singur subiect (de pildă, delictele penale comise sub influența băuturii), să-l ilustrăm cu un fapt de viață dramatic, abia apoi trecând la investigația propriu-zisă: aflarea cauzelor, stabilirea vinovăției firmelor producătoare de alcool, publicitatea agresivă, lipsa unui cadru legal care să protejeze minorii etc. Altfel spus, înainte de a porni munca de investigație, ziaristul trebuie să acopere două exigențe esențiale: definirea corectă și riguroasă a câmpului tematic și alegerea unui bun unghi de atac. 6.6
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cele mai mari surprize, pe care ziaristul trebuie să le înfrunte cu tact și înțelepciune, urmând, printre altele, regulile unui bun interviu. Fără a mai aminti aceste reguli (numite într-un capitol anterior), insistăm doar pe câteva sfaturi: Nu începeți agresiv, dur, ostil, acuzator. Duritatea tonului poate fi înlocuită prin insistență și prin întrebări punctuale. Un răspuns evaziv sau prea general poate trăda indirect recunoașterea vinovăției. Fiți buni psihologi. Învățați să citiți oamenii, să simțiți când cineva minte sau are ceva
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
orice se poate demonstra: că nu scrii coroziv și percutant ca Pamfil Șeicaru, că stilul tău e vetust, că Geo Bogza a publicat un text mult mai interesant despre subiectul abordat de tine etc. Fără a dramatiza și evitând tonul agresiv, tânărul poate cere șefului să-și motiveze nepublicarea articolului: „Arătați-mi unde nu e bine. Cum trebuia să fac? Vreau ca altă dată să nu mai greșesc”. Uneori este posibil ca reproșurile șefului să fie întemeiate și discuția, în final
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
să scrie, să se supună feluritelor constrângeri stilistice și tematice proprii ziarului la care lucrează, dar fără a-și pierde prospețimea și personalitatea inconfundabilă a scrisului său. În jurnalism nu poți fi decât ceea ce scrii: dinamic, sobru, inteligent, sentimental, ironic, agresiv, căutând neliniștit adevărul și având mereu conștiința a ceea ce faci. Restul e poveste, un simplu mit care bântuie nepermis de lejer mentalul nostru colectiv: „Presa, câinele de pază al societății”. Clauza de conștiință Aflat în Franța, am fost uimit să
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
În orice caz, această instabilitate legislativă îl afectează pe ziarist mai mult decât s-ar crede. În lipsa unor prevederi clare, meseria de jurnalist devine o adevărată ruletă rusească, o joacă plină de riscuri mortale: procese, amenințări, interdicții din cele mai agresive. Pe lângă faptul că nu este prea limpede ce înseamnă dreptul la imagine, dreptul la intimitate, calomnia sau minciuna, ziaristul nici nu-și cunoaște drepturile. Vom evita cu bună știință să ne exprimăm părerea despre necesitatea unei legi a presei (fie
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Sensul religios al termenului, așa cum s-a tehnicizat cu timpul, este exact „a rosti cuvinte ofensatoare la adresa zeilor sau la adresa unor realități sacre”. În Noul Testament fac obiect de blasfemie: Dumnezeu, Cristos, Sfântul Duh, Biserica, Îngerii. La origine, termenul presupune „lovirea agresivă”: „a lovi cu forța cuvântului pe cineva”, a păcătui prin vorbire. Lovitură fonică și semantică! Ulterior sensul acesta se dilată: o realitate legată de sfera sacrului devine obiect de blasfemie nu neapărat prin virulența cuvintelor, ci și prin aceea a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
zveltă și tristă ca o apă sublunară.” Sigur, în lirica de început se regăsesc toate stereotipiile verbale și imagistice specifice vârstei (aproape infantile), dar și climatului literar, matricelor formative ale anilor postbelici din Transilvania. Se practica atunci un neosămănătorism aproape agresiv, Lucian Blaga fiind (alături de câțiva, puțini) doar o excepție. Mai apoi, însă, cizelând cu migală versul, dar, mai ales, conferindu-i o dramatică încărcătură emoțională prin presentimentul iminentei morți, B. reușește să transmită, prin câteva dintre ultimele sale poezii, fiorul
BOLDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285803_a_287132]
-
Susține necesitatea emancipării sociale și economice a țărănimii, dar, în același timp, se înclină în fața proprietății. Respectă familia și, de asemenea, religia, a căror desființare o ceruse înainte. După un timp, ajunge să combată socialismul, adoptând, nu fără un ton agresiv, atitudini naționaliste. Mai consecvent este ideologul în convingerile lui literare. Sedus de concepția romantică a mesianismului poeziei și poetului, se declară adeptul unei literaturi angajate, îndeplinind o nobilă misiune socială. Pe urmele lui Giambattista Vico, el socotește poezia, pe care
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
gazetei de propagandă românească „Die Kriegswoche”. După înfăptuirea Unirii, se întoarce în Brașov, lucrând ca notar, procuror delegat, traducător. Își susține, în 1921, doctoratul în drept la Cluj. Scriitorul Heinrich Mann îi prefațează broșura Deutschlands Wiedergeburt (1923) - polemici vizând intențiile agresive ale grupării „Renașterea germană”. Jurnalist foarte activ, B.-L. e unul dintre animatorii vieții culturale brașovene. Susține modelul ardelenesc în opera de regenerare morală a țării, scoate revistele tradiționaliste „Ritmuri” (1929-1930) și „Prometeu” (1934-1939); din 1920 până în 1937 e redactorul
BRAN-LEMENY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
prieteni, Cunoștință veche) sunt satirizate cu forță prostia, necinstea, infatuarea, imixtiunea deplasată, viețuirea automată, iresponsabilă. În micile târguri, lipsa de ocupații utile, imitarea caricaturală a obiceiurilor și modelor din marile orașe, ecoul disproporționat al unor insignifiante întâmplări, morala îngustă și agresivă, curiozitatea avidă, bârfa, conflictele de orgolii ilare constituie fundalul evoluției unor personaje reprezentative (Balul prefecturii, Provinciale, Carré de dame). În general, B. pare a decupa „pe viu” numeroase scene, din dorința de a arăta adevărata față a lumii, afirmându-și
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
culturale și politice, semnate și cu pseudonimele Glaucon, Mefisto și, uneori, Al. Șerban, Const. Paul, Cronicarul Dâmboviței (ultimele, folosite și de P. Locusteanu). Unele texte pe teme sociale, concepute ca schițe sau scenete, denunță parazitismul, lipsa de patriotism, aroganța, prostia agresivă. Simpatia, simțul datoriei față de clasele active constituie principalul sens al ideologiei sale. Obiectivitatea politică, sinceritatea caracterizează întreaga sa publicistică, inserată și în „Viitorul”, „Semnalul”, „Adevărul”, „Convorbiri literare”, „Cele trei Crișuri” ș.a. Volumul Sub mască (1916, semnat Mefisto) conține versuri apărute
BANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285609_a_286938]
-
levantină și Timișoara cosmopolită, cu nostalgii central-europene - de tensiunea înfruntării unor personaje cu soluții existențiale diferite: tatăl, care a optat pentru retragerea din lume, contemplată cu detașare, dar și cu melancolie, și fiul, mânat de dorința de putere, angajat în agresivul tumult cotidian. SCRIERI: Casa Ursei Mari, Cluj-Napoca, 1978; Reciful, Timișoara, 1979; Sărbătorile, București, 1981; Zigguratul, București, 1982; Muflonul, I-II, Timișoara, 1986-1989; Casa de pânză, Timișoara, 1995; Demonul discret, Timișoara, 1996; Noaptea strigoilor (Martorul), Timișoara, 1996; Picătura de cucută, Iași
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
de tip Augustin Buzura, D. R. Popescu). Câțiva intelectuali de provincie (un arheolog tracoman, un june prozator imberb, o cochetă, un intelectual problematizant, un dentist lubric, profitor și ratat, un gazetar politruc, plus bufonul de rigoare al „Curții”, semianalfabet și agresiv) formează în 1986 un soi de cenaclu botezat Colocviile 79, unde se citesc în grup Niște țărani de Dinu Săraru și Pumnul și palma de Dumitru Popescu. Șarja e suculentă, autorul are ochi gogolian și aplecare spre fantasticul cotidian de
BARBU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285627_a_286956]
-
Druică poartă capul lui Antipa. Dar trupul lui Antipa? S-o fi topit în căldura mare.” Un alt factor de dezordine și spaimă este sexualitatea. Iminența ei stârnește în Antipa „vârtej, teamă, rușine, triumf”, adică, altfel spus, tot haos. Erosul agresiv este reprezentat de Silvia Racliș. Cu gura ei „lacomă”, „crudă”, „neîndurătoare”, în care proliferează „dinți tăioși care se înmulțesc și îi acoperă fața”, Silvia Racliș își arată natura malefică. Ea este devoratoare ca femela păianjenului, împerecherea cu ea este primejdioasă
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
care este tot eu, dar o clătinare, uite, o adiere face să-mi scape sensul, apare, se scufundă, nu este.” Haosul agitat de moartea intempestivă anunțată - și, în sens performativ, înfăptuită - de Antipa este înlocuit de o confuzie moleșită. Din agresiv, cum e în cealaltă postură, personajul ajunge „un leneș care-și suge unghiile toată iarna”, un individ comparat pe drept cuvânt de prietenii săi cu Oblomov. În funcție de situarea într-un plan sau în celălalt, erosul, întruchipat de această dată de
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]