4,504 matches
-
ducele de Vendôme se contraziceau frecvent, primul luând adesea decizii militare greșite. Insistențele ducelui de Burgundia ca armata franceză să nu atace, a dus la o nouă joncțiune a trupelor lui Marlborough cu armata lui Eugen, ceea ce a permis armatei aliate să-i învingă pe francezi în bătălia de la Oudenaarde, după care să cucerească orașul Lille. În Italia, austriecii au distrus mai multe orașe, printre care Forlì (1708). Dezastrele de la Oudenaarde și Lille au dus Franța în pragul ruinei. Ludovic al
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
Forlì (1708). Dezastrele de la Oudenaarde și Lille au dus Franța în pragul ruinei. Ludovic al XIV-lea a fost obligat să negocieze; el l-a trimis pe ministrul de externe, marchizul de Torcy, să se întâlnească la Haga cu comandanții aliați. Ludovic a acceptat să cedeze Spania și toate teritoriile sale aliaților, cerând doar să păstreze Neapole (în Italia). El era pregătit să dea și bani pentru a ajuta la înlăturarea lui Filip al V-lea din Spania. Aliații au cerut
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
și le luase McMahon în numele guvernului de la Londra încă din 1915. Prin această împărțire, teritoriul Transiordaniei a fost exclus de britanici din zona în care urma să fie creat „Căminul național evreiesc”. În preambulul mandatului se afirma că principalele puteri aliate au căzut de acord asupra faptului că puterea mandatară era responsabilă pentru punerea în practică a Declarației Balfour din 2 noiembrie 1917, adoptată de guvernele Aliaților. Prin sus-numita declarație, britanicii se angajaseră să susțină fondarea în Palestina a unui cămin
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
asupra faptului că puterea mandatară era responsabilă pentru punerea în practică a Declarației Balfour din 2 noiembrie 1917, adoptată de guvernele Aliaților. Prin sus-numita declarație, britanicii se angajaseră să susțină fondarea în Palestina a unui cămin național pentru evrei. Puterile aliate se angajaseră să se îngrijească de apărarea drepturilor civile și religioase atât a comunităților evreiești cât și a celor neevreiești din Palestina. Obiectivul oficial al instituirii sistemului mandatelor Ligii Națiunilor era administrarea teritoriilor ce aparținuseră defunctului Imperiu Otoman în Orientul Mijlociu
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
și Rusia în eventualitatea partiționării Imperiului Otoman. Comitetul a recomandat creara unui stat turc decentralizat și federal. În același timp, britanicii și francezii au deschis fronturile îndepărtate de la Gallipoli (1915) și Mesopotamia. La Gallipoli, turcii au reușit să respingă forțele aliate franco-engleze (în rândul celor din urmă luptau și corpul australian și neozeelandez, precum și un detașament de evrei palestinieni). În 1916, britanicii și francezii au semnat Acordul Sykes-Picot, prin care au fost desenate frontierele noilor sfere de influență din Orientul Mijlociu. Britanicii
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
de externe din acele timpuri, Arthur Balfour, și președintele american Woodrow Wilson au participat la această întâlnire. Negocierile de pace au început la Paris, au continuat la Londra și au fost definitivate la San Remo, în aprilie 1920. Consiliul Suprem Aliat a acordat mandatele pentru Palestina și Mesopotamia britanicilor, iar cele pentru Siria și Liban Franței. Aceste aranjamente au devenit oficiale odată cu semnarea Tratatului de la Sèvres. La negocierile de pace au participat atât reprezentanții sioniștilor cât și cei ai arabilor. Cele
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
limiteze la supravegherea punerii în aplicare a deciziile Aliaților și puterilor asociate, iar puterile mandatare trebuiau să fie supravegheate, dar nu controlate, de Ligă. Balfour definea mandatele ca o limitare benevolă a drepturilor de administrare a teritoriilor cucerite. Principalele puteri aliate au avut fiecare în parte o contribuție la conceperea termenilor mandatelor , deși unele dintre ele, așa cum au fost Statele Unite, nu declaraseră război Imperiului Otoman și nu aveau să devină membre ale Ligii Națiunilor. Acordul Sykes-Picot din 1916 propusese la vremea
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
era germanofilă. La 14 iulie 1916 un incediu a izbucnit la Palatul regal Tatoi în timp ce Ecaterina și familia sa se aflau acolo. Câteva luni mai târziu, la 1 decembrie 1916, după o încăierare între rezerviștii greci și trupele franco-britanice, flota aliată a bombardat Atena și palatul regal. Nici un membru al familiei regale nu a fost rănit însă regina și copiii au fost obligați să se ascundă în beciurile palatului timp de două ore pentru a se proteja de explozii. După revoluția
Prințesa Ecaterina a Greciei și Danemarcei () [Corola-website/Science/321213_a_322542]
-
a fost bătălia decisivă în Campania din Guadalcanal, în care s-au înfruntat forțele aliate și Armata Imperială Japoneză în zona Insulelor Solomon în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Confruntările aeriene și navale au durat patru zile, între 12 și 15 noiembrie 1942. Pentru Armata Imperială Japoneză angajarea în luptă a avut ca scop
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
al Doilea Război Mondial. Bătălia este cunoscută și sub numele de "A treia și a patra bătălie pentru Insula Savo", "Bătălia din Insulele Solomon" ori "Bătălia de vineri, 13". Japonezii au numit-o "A treia Bătălie A Mării Solomon" (第三次ソロモン海戦). Forțele aliate, formate formate în special din unități ale Statelor Unite ale Americii, au debarcat la Guadalcanal pe 7 august 1942 și au ocupat aerodromul, care mai târziu a devenit Aeroportul Henderson Field. La acel moment armata japoneză construia aerodromul. Înainte de începerea bătăliei eșuaseră deja
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
bătălia care a rezultat, ambele părți au pierdut multe nave de război în două lupte de noapte pe mare extrem de distructive. Statele Unite au reușit să împiedice încercarea japonezilor de a bombarda Henderson Field de pe mare. Atacurile aeriene executate de forțele aliate au scufundat cea mai mare parte a navelor de transport japoneze și au împiedicat astfel infanteria japoneză să debarce, împreună cu echipamentul, la Guadalcanal. Așadar, bătălia a zădărnicit încercarea Japoniei de a scoate forțele aliate din poziția deținută la Guadalcanal și
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
să neutralizeze baza militară japoneză de la Rabaul și sprijinirea Campaniei din Noua Guinee. Japonezii invadaseră Tulagi în mai 1942 și începuseră construirea unui aerodrom la Guadalcanal în iunie 1942. Pe 8 august, la căderea întunericului, cei 11.000 de soldați aliați au asigurat securitatea Insulei Tulagi, a insulelor mai mici din apropiere și a aerodromului pe care japonezii îl construiau la Lunga Point pe Insula Guadalcanal (denumit mai târziu Henderson Field). Avioanele aliate care operau de pe Henderson au fost numite "Cactus
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
la căderea întunericului, cei 11.000 de soldați aliați au asigurat securitatea Insulei Tulagi, a insulelor mai mici din apropiere și a aerodromului pe care japonezii îl construiau la Lunga Point pe Insula Guadalcanal (denumit mai târziu Henderson Field). Avioanele aliate care operau de pe Henderson au fost numite "Cactus Air Force" (CAF) după numele de cod pentru Guadalcanal. Pentru a proteja aerodromul, Marina Statelor Unite ale Americii a stabilit un perimetru de apărare în jurul acestuia. Trupele trimise în ajutor în următoarele două luni au mărit
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
Campania, el se află pe locul așezării antice romane Stabiae. În anul 1654 Castellammare a fost ocupat de trupele franceze aflate sub conducerea prințului Herzog von Guise, tot aici în 1799 câștigă o bătălie generalul francez Jacques MacDonald contra trupelor aliate anglo-napolitane. Docurile construite în 1785 în port au fost folosite în scopuri militare. În prezent amenajările militare din port sunt folosite de concernul Fincantieri. Orașul devine renumit în 2010 când primarul orașului Luigi Bobbio a introdus amendarea consumului de alcool
Castellammare di Stabia () [Corola-website/Science/321275_a_322604]
-
catastrofală. Se pare că Vykintas nu a primit sprijin din partea lui Mindaugas. Puterea personală a lui Vykintas a crescut. Ordinul Livonian a fost la un pas de colaps și a fost forțat să devină o sucursală a Cavalerilor Teutoni. Ordinele aliate s-au concentrat asupra cuceririi Samogiției, deoarece numai acest ținut îi împiedica să-și consolideze teritoriile. Unirea acestor puteri agresive nu ar fi putut trece neobservată în țările lituaniene și ar fi determinat accelerarea procesului de unificare. În 1239 Mindaugas
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
zonă și nici pușcașii marini uciși sau răniți în timp ce intrau sau ieșeau din bază la bordul avioanelor sau elicopterelor. În ce privește pierderile nord-vietnamezilor, au fost numărate 1.602 cadavre, au fost luați șapte prizonieri, și doi inamici s-au alăturat forțelor aliate pe parcursul operațiunii. Serviciile de informații americane au estimat că între 10.000 și 15.000 soldați APV au murit în timpul operațiunii. Aceste estimări au fost, însă, efectuate aproape exclusiv pe baza surselor indirecte de informații: informații de la senzori, observarea exploziilor
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
că a existat o înțelegere între Luciano și guvernul american, vizând implicarea mafiei pentru a facilita operațiunile armate ale aliaților în Italia continentală și în Sicilia. În 1946, după încheierea războiului, Luciano și-a primit recompensă pentru ajutorul dat forțelor aliate: a fost eliberat, cu condiția de a părăsi SUA și a se întoarce pentru totdeauna în Sicilia. S-a întors, așadar, în insula să de origine dar, în ciuda angajamentului luat fața de americani, de a rămâne permanent acolo, nu s-
Lucky Luciano () [Corola-website/Science/320634_a_321963]
-
1918. Alți australieni au servit ca și consilieri alături de Misiunea Militară Britanică pe lângă generalul Rușilor Albi Anton Denikin în sudul Rusiei iar alții pe lângă amiralul Kolchak în Siberia. Mai târziu, aceștia au servit în Mesopotamia ca parte a Dunsterforce, misiunea aliată care era formată din australieni, neozeelandezi, englezi și canadieni, și în Misiunea Malleson, deși aceste misiuni aveau scopul de a preveni accesul turcilor spre Orientul Mijlociu și India și au fost implicate în lupte minore. Deți motivațiile voluntariatului de a lupta
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
9-a. Forțele australiene din Mediterana au luat parte la o serie de campanii pe parcursul anului 1941. În aprilie, Divizia a 6-a alături de alte elemente ale Corpului I și câteva nave de război australiene au făcut parte din armata Aliată care a încercat fără succes să apere Grecia de învazia germană din timpul bătăliei Greciei. La finalul acestei campanii, Divizia a 6-a a fost evacuată în Egipt și Creta. Trupele din Grecia au luptat ulterior în bătălia din Creta
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
începutul anului 1942 în bătălia de la Rabaul, bătălia de la Ambon, bătălia din Timor și în bătălia din Java. Orașul australian Darwin a fost bombardat masiv de japonezi la 19 februarie cu scopul de a preveni transformarea sa într-o bază Aliată. Peste 22.000 de australieni au fost luați prizonieri la începutul anului 1942 și au indurat condiții grele în captivitate. Prizonierii au fost subiectul malnutriției, al lipsei de tratament medical și al brutalității gardienilor. Drept rezultat, 8.296 prizonieri australieni
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
oraș din punct de vedere strategic prin traversarea "Owen Stanley Ranges" și "Milne Bay". Unittățile armatei australiene au învins aceste ofensive în campania din trecătoarea Kokoda și bătălia de la Milne Bay având suportul RAAF și USAAF. Armatele celor două țări Aliate au atacat și capturat apoi bazele japoneze de pe coasta nordică a Papua prin luptele grele din Buna-Gona. S-a mai reușit stoparea tentativei japoneze de capturare a orașului Pau din ianuarie 1943 și au declanșat ofensiva prin Campania Salamaua-Lae din
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
pe 12 noiembrie 1918, urmate de cele britanice a doua zi. Ocupația a avut două etape: ocupația de facto (13 noiembrie 1918 - 20 martie 1920) și cea de jure (20 martie 1920 - până după semnarea Tratatului de la Lausanne). Ultimele trupe aliate au părăsit orașul pe 23 septembrie 1923. Primele trupe ale revoluționarilor turci au intrat în oraș pe 6 octombrie 1923. Trupele aliate și-au împărțit orașul și au organizat o comisie interaliată militară de administrație începând cu primele săptămâni ale
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
20 martie 1920) și cea de jure (20 martie 1920 - până după semnarea Tratatului de la Lausanne). Ultimele trupe aliate au părăsit orașul pe 23 septembrie 1923. Primele trupe ale revoluționarilor turci au intrat în oraș pe 6 octombrie 1923. Trupele aliate și-au împărțit orașul și au organizat o comisie interaliată militară de administrație începând cu primele săptămâni ale lunii decembrie 1918. Ocuparea Constantinopolului de către Aliați a fost pentru prima oară când orașul a fost predat unor forțe străine de la cucerirea
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
pretenții asupra teritoriului otoman. La doar 13 zile după semnarea Armistițiului de la Mudros, o brigadă franceză a intrat în Istanbul (12 noiembrie 1918). A doua zi au intrat în oraș și primele trupe britanice. La începutul lunii decembrie 1918, trupele aliate au stabilit zone de ocupație și au format o administrație militară aliată. Pe 8 septembrie 1919, generalul francez Franchet d' Espèrey a intrat în oraș călare pe un cal alb, încercâd să copieze intrarea în capitala bizantină a sultanului Mehmed
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
Mudros, o brigadă franceză a intrat în Istanbul (12 noiembrie 1918). A doua zi au intrat în oraș și primele trupe britanice. La începutul lunii decembrie 1918, trupele aliate au stabilit zone de ocupație și au format o administrație militară aliată. Pe 8 septembrie 1919, generalul francez Franchet d' Espèrey a intrat în oraș călare pe un cal alb, încercâd să copieze intrarea în capitala bizantină a sultanului Mehmed Cuceritorul din 1453 după Căderea Constantinopolului. Generalul francez a înercat astfel să
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]