5,281 matches
-
referențială, chiar dacă indirectă, „slabă”; metafora poartă informație, cunoaștere, pentru că ea „re-descrie” realitatea. Unii gânditori, precum Nietzsche, Mauthner, consideră că limbajul în totalitate este de natură metaforică, prin el omul nu poate face altceva decât să sugereze o idee, să facă aluzie la o stare de lucruri, dar nicidecum să le cunoască. Asumăm poziția în care limbajul reflectă sau reprezintă lumea reală, chiar dacă într-o formă aproximativă, parțială sau „fuzzy”. În acest sens, putem vorbi de direcția de adecvare a limbajului la
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
exprimă ori o reprezintă.” (P. Ricoeur, 1999:98). În opoziție cu cele afirmate mai sus, un autor italian (Pagliaro) va afirma că „realitatea în complexitatea ei este în esență incomunicabilă. Fapt este că semnul lingvistic este doar o trimitere, o aluzie...” (apud Tullio de Mauro, 1978:197). Spre această idee va tinde și concepția wittgenseiniană în a doua parte a reflecțiilor gânditorului vienez, obiectivată în Cercetări filosofice. Cu toate acestea, adoptăm poziția conform căreia limbajul reprezintă lumea reală, chiar dacă nu într-
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de discurs, limbaj metaforic sau figurat în opoziție cu cel literal. Unii gânditori, precum Nietzsche, Manthner, consideră că limbajul verbal în totalitate este de natură metaforică, prin el omul nu poate face altceva decât să sugereze o idee, să facă aluzie la un obiect sau stare de lucruri, dar nicidecum să le cunoască. Pentru ei distincția literal - nonliteral (metaforic) nu poate fi susținută întrucât însuși literalitatea e de natură metaforică, nu există decât o singură stare a limbajului, cea metaforică. În
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
mai marii cetății. În continuare, în partea de jos a plăcii sunt redate simboluri de tip “tamga” care reprezintă clanurile “mai marilor cetății” care atestă cele scrise de către autor în această placă. Boerovisto este numit “Inima cetății geților”, iar după aluzia la fapte și situații cunoscute în epocă, care au avut loc la întâlnirea dintre Boerovisto și Antoniu, se arată că, deși sfetnicii lui Boerovisto nu au fost de accord ca Deceneu să mai fie în continuare mare preot, Boerovisto s-
Originea antica a numelui Moldovei (Din con?inutul t?bli?elor de la Sinaia) by Ungureanu Viorel () [Corola-publishinghouse/Science/83667_a_84992]
-
negativ această regulă nu mai este valabilă, fiind necesar să se folosească “regula mâinii stângi". De aici și provine denumirea de materiale “de stânga". Ele mai sunt numite și materiale cu undă inversată (“backward wave materials" (BWM), aceasta fiind o aluzie la faptul că energia undei se propagă în sens opus față de sensul de propagare al undei. Însă de cele mai multe ori ele sunt numite materiale cu indice negativ (“negative index materials" (NIM)) sau materiale cu indice de refracție negativ (“negative refractive
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
prilej pentru a vorbi despre prezent, trecut sau viitor. În cazul în care copiii deficienți de auz nu înțeleg regulile și ritualurile pe care le reclamă conversația, acestea trebuie învățate. Ei au nevoie de instrucțiuni explicite și de pași concreți (aluzii) pentru a învăța un comportament așteptat în conversațiile verbale sau nonverbale purtate cu partenerii de discuție. Menținerea interacțiunilor prin așteptarea rândului la o conversație se poate obține folosind jocurile sociale (ex. „Cu-Cu!”, „Ghicește unde sunt?”), jocuri cu structuri simple
Modalit??i de stimulare a abilit??ilor conversative la copiii deficien?i de auz by L?cr?mioara Ursache [Corola-publishinghouse/Science/83958_a_85283]
-
aceste două întrebuințări specifice ale simbolisticii ușii sunt arareori transpuse în reprezentarea vizuală iconografică, multe icoane conțin uși și ferestre aflate în poziții de necrezut în cadrul arhitectural al eveni men telor înfățișate; ele pot fi înțelese cel mai bine ca aluzii, aduceri aminte și simboluri ale faptului că prin ceea ce este reprezentat intrăm în lumea spiritului, în lumea descoperirii dumnezeiești, acolo unde limbajul obișnuit al raporturilor umane este forțat, împins până spre punctul final, pentru a descrie negrăitul. Textul sacru și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
-l oferă ratatul este promisiunea. Posibilitatea ca el să îi amăgească pe ceilalți și să se amăgească pe sine vine tocmai din faptul că promisiunea nu poate fi niciodată un credit. Promisiunea nu este decât un avans al împlinirii, o aluzie a ei. Or, ratatul consacră aluzia și retrage ulterior avansul împlinirii. Din clipa în care s-a convins pe sine și pe ceilalți că realizarea ființei lui depinde de împlinirea unei promisiuni ce-i stă în puteri s-o împlinească
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ca el să îi amăgească pe ceilalți și să se amăgească pe sine vine tocmai din faptul că promisiunea nu poate fi niciodată un credit. Promisiunea nu este decât un avans al împlinirii, o aluzie a ei. Or, ratatul consacră aluzia și retrage ulterior avansul împlinirii. Din clipa în care s-a convins pe sine și pe ceilalți că realizarea ființei lui depinde de împlinirea unei promisiuni ce-i stă în puteri s-o împlinească, ratatul este ființa care își ratează
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Însă atunci înseamnă că granița dintre mimetic și simbol a dispărut. Reproducerea corpului nu este o verificare a capacității mimetice a omului; lucrurile imitate nu sunt „icoane“, ci simboluri ale unor rituri de încercuire. În ronde-bosse-ul oricărei statui există o aluzie la îngrădirile benefice în care viața își primește determinațiile ei și capătă o formă, un chip. Lucrurile nu își trăiesc aici tristețea mărginirii, ci satisfacția împlinirii lor. Oul sculptat al lui Brâncuși, această monadă orfică, este o implozie de fericire
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
punctul de convergență dintre sus-jos, dreaptastânga, lumea reală-lumea imaginară, unificarea a două sisteme duale, într-o imagine a figurii umane cu brațele întinse, având rolul de axis mundis, făcând astfel legătura dintre cer și pământ. Simbolistica creștină a crucii face aluzie la instrumentul execuției lui Hristos, instrument de o cruzime deosebită, dar care devine simbol al vieții veșnice prin învierea Divinității. Astfel, crucea strâmbă de la marginea satului, cu acel Hristos de tinichea ruginită, are caracter oracular, anticipând tragismul destinelor personajelor. Destinul
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
problemele interne ale partidului, nu admitea nici o abatere de la linia trasată de Moscova, în special de linia dură a Internaționalei. Încă din 1920 V. I. Lenin, conducătorul Cominternului, eticheta statul român ca unul imperialist, care incorpora teritorii străine. Se făcea aluzie la Basarabia, care devenise teritoriu românesc, așa cum a dorit Sfatul țării în ziua de 27 martie 1918 și sudul Dobrogei (Cadrilaterul), preluat după al doilea război balcanic. La acest Congres, în fruntea Partidului Comunist din România a fost ales un
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
Țoiu, Buzura și Bălăiță au trebuit să treacă de furcile caudine ale cenzurii comuniste nu este fără legătură cu preferința acordată de scriitori pentru descrierea unor opere de artă care să filtreze semnificația textului. Scriitura livrescă, rafinată și plină de aluzii intertextuale este, de altfel, o trăsătură caracteristică a scriitorilor discutați în această lucrare. Textualismul, adaptarea poeticii Noului roman francez sau a Postmodernismului la contextul românesc au condus la apariția un stil rafinat și elegant, în care referirea la alte arte
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
parte a romanului și la care a avut grijă să invite câțiva dintre "contaminații" de moarte (...)3. Un alt critic, Valeriu Cristea, comentează caracterul livresc al romanului observând totodată și intenția parodică a autorului care recurge la numeroase referințe și aluzii culturale. Atunci când le exemplifică însă, Valeriu Cristea, deși observă evocarea tablourilor (ca mecanism de aluzie culturală), nu exemplifică și citarea tabloului lui Peter Janssens Elinga: Roman livresc și parodic sau, mai bine zis, roman și livresc și parodic (căci e
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
moarte (...)3. Un alt critic, Valeriu Cristea, comentează caracterul livresc al romanului observând totodată și intenția parodică a autorului care recurge la numeroase referințe și aluzii culturale. Atunci când le exemplifică însă, Valeriu Cristea, deși observă evocarea tablourilor (ca mecanism de aluzie culturală), nu exemplifică și citarea tabloului lui Peter Janssens Elinga: Roman livresc și parodic sau, mai bine zis, roman și livresc și parodic (căci e vorba în primul rând, după cum am arătat mai sus, de romanul unui puternic creator), Lumea
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Peter Janssens Elinga: Roman livresc și parodic sau, mai bine zis, roman și livresc și parodic (căci e vorba în primul rând, după cum am arătat mai sus, de romanul unui puternic creator), Lumea în două zile conține referințe și face aluzii la o serie de scriitori și de personaje celebre, citează titluri de opere literare, evocă tablouri, comentează filme. Astfel, la pagina 36 aflăm că Pașaliu i-a pus în mână lui Antipa Diavolul șchiop și Nopți albe. Se vorbește de
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
viziunii, mă împiedicai de ceva care zăcea pe jos... Ar fi putut să fie și pielea naratorului, un moment părăsită. Destul s-o revezi, ca să intri resemnat în ea și să redevii, de fapt cine ești35. Citită din perspectiva acestor aluzii explicite la condiția de autor/narator, cartea devine mai mult decât un roman de idei, un roman al ideii de literatură. În acest context se revelează recursul la descrierea ekphrastică a statuii Victoria din Samotrache. Opera de artă din galeriile
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
6. Un alt studiu, și mai recent, o teză de doctorat din 2006 intitulată Writing and Filming the Painting: Ekphrasis in Literature and Film, propune termenul de "ekphrasis de atribuire" (attributive ekphrasis) pentru enunțul (descriere sau dialog) ce constă în aluzia la tablouri sau menționarea acestora fără prezentarea lor detaliată"7. Diferența este una structurală. Am propus astfel, în primă instanță, drept criteriu de departajare a celor două categorii de inserții ekphrastice dimensiunea textuală: referința ekphrastică marchează simpla evocare a operei
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
sa. Depășind psihanaliza freudiană și având ca punct de plecare psihologia, Jung restaurează semnificația spirituală a imaginii. A traduce imaginile, cu funcțiile sale cosmologice, antropologice și psihologice, în termeni concreți, este o operație lipsită de sens; acestea înglobează, desigur, toate aluziile concrete, evidențiate de Freud, dar realul pe care încearcă să-l semnifice nu lasă să se epuizeze prin asemenea referințe la concret 10. Mircea Eliade vorbește de o multitudine de imagini care sunt plurivalente prin structura lor. Dimensiunea simbolică a
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Road to Xanadu (Drumul spre Xanadu), J. L. Lowes reconstituie, cu perspicacitatea unui strălucit detectiv, procesul de asociere prin care Coleridge, care avea lecturi atât de vaste și atât de bizare, trece de la un citat la altul, sau de la o aluzie la alta. în ce privește însă teoria, Lowes se declară prea repede mulțumit, deoarece câțiva termeni pur figurativi îi ajung pentru a caracteriza procesul de creație. El vorbește despre "atomi pescuiți" sau (folosind formula lui Henry James) despre faptul că imaginile și
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
structura operei și impune criterii de evaluare străine. (a) Fără îndoială, literatura poate fi privită ca o sursă de documente pentru istoria ideilor și filozofiei, deoarece istoria literaturii merge paralel cu istoria intelectuală și o reflectă. Adesea mărturisiri explicite sau aluzii dovedesc adeziunea urui poet la o anumită filozofie sau permit să se tragă concluzia că a luat contact direct cu unele filozofii altădată binecunoscute sau că, cel puțin, cunoaște principiile lor generale. În ultimele câteva decenii, un întreg grup de
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
exercitat o înrâurire asupra poeziei peisagistice din secolul al XVIII-lea; Keats a luat detaliile poeziei Ode on a Grecian Urn (Odă la o urnă grecească) dintr-un anumit tablou de Claude Lorrain *1. Stephen A. Larrabee a analizat toate aluziile la sculptura elină și toate temele inspirate din aceasta care se găsesc în poezia engleză. *2 Albert Thibaudet a arătat că poemul L'Après-midi d'un faune (După-amiaza unui jaun) de Mallarmé a fost inspirat de o pictură a lui
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
referire, în mod special, la articolul intitulat Suspinele unei matroane, care evoca trecutul națiunii române, îndemnând-o să-și recupereze independența politică. Acest articol facea referire la Țările Române, aflate sub suzeranitate otomană și „sub brațul lingușitor al Rusiei”, „făcând aluzii urâte ” cu privire la puterea protectoare și chiar la Austria. In scrisoarea din 5 februarie 848, Nesselrode îl informa pe Kotzebue despre conținutul acestui articol, în care „se evocă amintiri vechi despre naționalitatea română și tinde a incita MoldoValahia să-și recupereze
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
formalism, interlocutorii tind să asume un univers comun de discurs larg, sprijinindu-se în comunicare pe cunoștințe pe care le consideră în mod tacit partajate. În mare măsură, semnificația nu este elaborată prin cuvinte referențiale, ci este recuperată contextual prin aluzie la istoria conversațională comună a interactanților și prin evocarea deictică și anaforică a entităților din domeniul de discurs. Folosirea frecventă 14 a pronumelor personale, demonstrative și relative semnalizează, pe de o parte, relația strânsă de comunicare dintre interlocutori, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
bune. 36. N-am timp! Adeseori oamenii au timp din belșug pentru tot felul de lucruri zadarnice, iar pentru cele folositoare se vaită că nu le ajunge timpul. Era un creștin, ca mulți alții, care ori de câte ori preotul îi făcea o aluzie sau chemare, el răspundea la fel: „N-am timp, părinte! De pildă, când preotul îi zicea: „Vino măcar de Paști, de Crăciun, la hramul bisericii, de ziua dumitale, spovedeștete măcar o dată, de două ori pe an și împărtășește-te!”, el
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]