4,800 matches
-
al filozofului luminat reapare încă odată !) și mai ales să formeze un fel de lobby moral, civic, critic asupra factorilor de conducere. Nu însă și o implicare obligatorie în orice fel de acțiuni deschise de opoziție. De unde și o anume ambiguitate a acestei poziții, despre care vom vorbi în continuare. Convingerea fermă a unei astfel de stări de spirit o regăsim exprimată într-o însemnare ca aceasta din jurnalul lui A. Gide (1946): Lumea nu va fi salvată, dacă va putea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
istorice nu pot fi, într-adevăr, sărite. Voluntarismul de orice gen ideologic, educativ, politic rămâne încă ineficient și desprins de realități. Nu este o concluzie foarte comodă. Ea trebuie totuși trasă, dacă vrem să rămânem realiști și lucizi până la capăt. Ambiguitatea, mod de existență Cum nu ne-am propus să oferim o imagine idilică a aspectelor culturii române actuale, nu intenționăm să idealizăm câtuși de puțin nici cultura alternativă. Viciul sau păcatul său originar este ambiguitatea. Nu dăm acestei noțiuni nici un
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
realiști și lucizi până la capăt. Ambiguitatea, mod de existență Cum nu ne-am propus să oferim o imagine idilică a aspectelor culturii române actuale, nu intenționăm să idealizăm câtuși de puțin nici cultura alternativă. Viciul sau păcatul său originar este ambiguitatea. Nu dăm acestei noțiuni nici un sens peiorativ. Exprimă doar mai multe sensuri, mai multe interpretări sau caractere ce aparțin la două naturi diferite. Este, expeditiv spus, o categorie obiectivă a conștiinței și a existenței (Simone de Beauvoir a scris și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de sfidare socială. Oricum, o bună dovadă că formula culturală alternativă este și inevitabilă și irepresibilă. Logica sa funcționează autonom, în orice condiții. Mecanismul său intrinsec se dovedește destul de complicat. Am disocia, mai întâi, între ceea ce s-ar putea numi ambiguitatea primară și secundară. Cea dintâi este consubstanțială, proprie însuși modului său de funcționare. Ea este, în primul rând, funcțională, deci firească. Dar, în același timp, nu mai puțin normală este și ambiguitatea de tip secund sau secundară. în ce constă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai întâi, între ceea ce s-ar putea numi ambiguitatea primară și secundară. Cea dintâi este consubstanțială, proprie însuși modului său de funcționare. Ea este, în primul rând, funcțională, deci firească. Dar, în același timp, nu mai puțin normală este și ambiguitatea de tip secund sau secundară. în ce constă ea? Prin faptul că orice acțiune culturală poate fi interpretată simultan și în mod obiectiv, într-un dublu sens și chiar contradictoriu. Regimul (opresiv, totalitar) poate deci să prezinte una sau alta
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
unei interdicții. Deci un gest de libertate spirituală (dacă nu chiar de rezistență prin cultură). Doar că ambele teze puteau fi susținute, de pe poziții net opuse, prin același argument strict obiectiv, irefutabil: editarea unei astfel de cărți profund controversabile. Dar ambiguitățile au fost și mai numeroase. Le am evocat anterior, cu mai multe detalii. Deși nu se poate pune, în nici un caz, semnul egalității integrale între soarta culturii alternative într-un regim liberal și totalitar, unele identități de substanță nu pot
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sunt, nu pot reprezenta, mai ales, decât un dialog de surzi. Și mai ales lamentabile plătiri de polițe și expresia întregului venin al vieții literare, alimentat din plin și de tot felul de dosare și cărți albe. De altfel, întreaga ambiguitate a unor astfel de alternative dramatice și insolubile specifice vieții culturale sub orice regim totalitar represiv (mai ales de duritatea celui anterior) a fost observată, cu detașare și răceală, de la mare distanță, și de alții. Iată o confesiune recentă a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
unele cercuri, deși nuanța oficială era, în esență, din punctul de vedere al revistelor amintite, radical exclusă. Nu intrăm însă în detalii. Ne interesează doar o tipologie culturală și descifrarea, deocamdată schematică, a unor mecanisme de o evidentă complexitate. Deci: ambiguitatea, mod de existență? De supraviețuire? De expedient? Sau toate la un loc? Răspunsurile nu pot fi decât strict punctuale și contextuale. Adică în fiecare caz în parte. Suprapunerea de planuri a fost atât de mare și adesea inextricabilă, încât orice
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
etc. Clasele sunt bine proiectate dacă unul sau mai mulți utilizatori experimentați (preferabil o echipă de medici specialiști în domeniul pentru care este destinat sistemul) verifică informația pentru ca aceasta să fie completă, să fie corectă și să fie clară (fără ambiguități). După ce se proiectează o clasă, cum este cea pentru datele demografice, o copie a acesteia, având aceeași structură, se poate folosi pentru descrierea datelor demografice într-un alt domeniu medical. Nu este necesar să se rescrie un nou program (software
Tratat de diabet Paulescu by Simion Prună, Contantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92240_a_92735]
-
a avut loc moartea clinică a lui Gavrilescu: "la sfârșitul primului episod (de insolație) în fața porții grădinii, acum, în acest "leșin", ori mai târziu, în timpul "visului", când se simte învelit într-o draperie "ca un giulgiu"? Greu de descifrat în ambiguitatea texului, deși înclin să "optez" pentru primul moment! Este totuși evident că toate acestea trei formează o continuitate, un "rit al trecerii", cu momente succesive de modificare a conștiinței"311. Călătoria lui Gavrilescu este o pendulare între Real și Ireal
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
că fiecare și-l reclamă ca aparținând lumii propuse de el (prin sintagma referențială "prietenul meu și al locotenentului", Onofrei stabilește apartenența lui Blanduzia la povestea sa). În termenii Marianei Istrate 372 sunt necesare "descrieri identificatoare suplimentare, care să elimine ambiguitatea" pentru a se realiza "o relație stabilă între numele propriu și referent". Pornind de la analiza pe care o face Leo Spitzer polionomasiei (pluridenominației) în romanul lui Don Quijote, E. Coșeriu afirmă că "fiecare denumire corespunde unei anumite viziuni, unui mod particular
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
capitolul al doilea, indicii, funcții narative care dau atmosfera epocii fără a adăuga evenimente noi celor cunoscute, în discuțiile cu Economu și Anca Vogel. Funcțiile cardinale - cele mai încărcate de informație și care deschid alternative la cursul narațiunii sau rezolvă ambiguitățile existente - sunt folosite foarte puțin, deși sunt reclamate, în repetate rânduri de către Dumitrescu și apoi de nr. 1 și 2; strategia lui Fărâmă este de a aduce permanent doar indici și catalize, și de a amâna producerea funcțiilor cardinale, încălcând
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
două sau trei nume; cuvintele lui Calinic sunt repetate de două, trei ori; doctorul Tătaru prevede că în doi, trei ani, cancerul va fi un dușman vulnerabil; Sidonia îl invită la doi, trei ani odată la evenimente mari) reeditând aceeași ambiguitate, aceeași ezitare între limite. De fapt, problema fundamentală este raportul dintre unu și trei/ vs/unu și multiplu. Dacă multiplul reprezintă proliferarea haotică, amnezică, a cărei cauză este păcatul originar, atunci cifra care restabilește ordinea și echilibrul este trei: "Sunt
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
paranteză fie spus, nu era o greșeală: prenumele acestei femei era într-adevăr Italia"768), în planul realității mitice nu poate fi decât o eroare. Doctorul Aurelian redă personajul realității mitice căreia îi aparține, prin ștergerea acestui fonem - indiciu al ambiguității personajului și care desparte realitatea civilă de cea mitică. Din cele trei grații, două dispar din vizorul anchetatorilor (Italia Gâldău moare într-un accident de mașină, iar Aglae Irimescu emigrează în Statele Unite, la rude). Toate sensurile numelor converg într-unul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
l-am putea numi al conjuncției contradictorii. Cu toate că acest sens standard, cum l-am numit, pare lipsit de echivoc, în istoria ulterioară a termenului "antinomie" au apărut și alte utilizări, care i-au nuanțat sau complicat semnificația, generând o anume ambiguitate 16. Voi urmări în continuare câteva dintre aceste utilizări. Mă voi referi întâi la o utilizare foarte apropiată, dar care lărgește și mai mult cadrul semnificației termenului. Astfel, de multe ori sunt numite "antinomii" enunțurile de predicație contradictorie, care afirmă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
iar prin poziția în timp anticipează unele dintre elementele acestei mișcări. În ceea ce privește registrul semantic al antinomicului, pe parcursul acestui studiu voi urmări în mod prevalent sensul propriu sau strict al ideii de antinomie. Aceasta nu înseamnă că sensurile secundare vor lipsi. Ambiguitatea semantică ce însoțește această noțiune face aproape inevitabilă prezența sensurilor "impure". Voi încerca să stăpânesc ambiguitatea, verticalizând cercetarea către sensul principal. Capitolul 1 Tematizarea blagiană a antinomicului Antinomicul pare să intervină în întreaga filosofie a lui Blaga. O însoțește încă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pe parcursul acestui studiu voi urmări în mod prevalent sensul propriu sau strict al ideii de antinomie. Aceasta nu înseamnă că sensurile secundare vor lipsi. Ambiguitatea semantică ce însoțește această noțiune face aproape inevitabilă prezența sensurilor "impure". Voi încerca să stăpânesc ambiguitatea, verticalizând cercetarea către sensul principal. Capitolul 1 Tematizarea blagiană a antinomicului Antinomicul pare să intervină în întreaga filosofie a lui Blaga. O însoțește încă de la primele încercări și până la scrierile cosmologice târzii, fiind prezent "la diferite paliere ale existenței, cunoașterii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
echivalent cu dualismul antagonist. Cu alte cuvinte, este vorba mai degrabă de un sens de tipul celui prezent în gândirea dialectică. Or, filosoful francez de origine română echivalează acest sens cu cel al contradicției logice sau formale, întreținând o anumită ambiguitate. La Blaga, în schimb, contradicția ia sensul de contradicție logică, care se opune principiului noncontradicției. Deși Lupașcu se luptă tot timpul cu principiul noncontradicției, ceea ce vizează el este mai curând aplicația ontologică și epistemologică a acestuia. În al doilea rând
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Datorită acestui lucru, hermeneutica lui Mircea Eliade are puține afinități cu hermeneutica occidentală. Aceasta din urmă "este în primul rând o hermeneutică a "textului", căruia îi subsumează și simbolul, deci o hermeneutică a discursivității, care își propune o ieșire din ambiguitatea în care se află în mod funciar orice structură simbolică. Aspirația către univocitate constituie în consecință caracteristica sa esențială..."543. Această scoatere din ambiguitate prin univocitate a simbolului nu consonează deloc cu hermeneutica savantului român, care merge, dimpotrivă, pe ideea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
căruia îi subsumează și simbolul, deci o hermeneutică a discursivității, care își propune o ieșire din ambiguitatea în care se află în mod funciar orice structură simbolică. Aspirația către univocitate constituie în consecință caracteristica sa esențială..."543. Această scoatere din ambiguitate prin univocitate a simbolului nu consonează deloc cu hermeneutica savantului român, care merge, dimpotrivă, pe ideea plurivocității simbolurilor. Ea "se inspiră din cea indiană, care valorifică funcția plurivalentă a simbolurilor. În consecință, scopul metodei eliadiene nu este ieșirea din ambiguitate
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ambiguitate prin univocitate a simbolului nu consonează deloc cu hermeneutica savantului român, care merge, dimpotrivă, pe ideea plurivocității simbolurilor. Ea "se inspiră din cea indiană, care valorifică funcția plurivalentă a simbolurilor. În consecință, scopul metodei eliadiene nu este ieșirea din ambiguitate, ci instalarea într-o dimensiune interpretativă în care toate sensurile coexistă"544. În această perspectivă hermeneutică, gândirea antinomică este inevitabilă. Spre deosebire de Occident, în India nu există norme obligatorii de descifrare a simbolurilor, ci o multitudine de puncte de vedere complementare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
perspectivă hermeneutică, gândirea antinomică este inevitabilă. Spre deosebire de Occident, în India nu există norme obligatorii de descifrare a simbolurilor, ci o multitudine de puncte de vedere complementare. Acest lucru este determinat chiar de textele tradiționale, care nu restricționează în nici un fel ambiguitatea, polisemia simbolului. În acest sens, "Rig-Veda, textul fundamental al lumii brahmanice, este alcătuit din asocieri de sensuri și suprapuneri de imagini ce par a avea aceeași libertate ca în creația suprarealistă poetică"545. În consecință, textele exegetice rețin din corpul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
gândirii simbolice trebuie să accepte aprioric o logică antinomică, să rupă cu tradiția logicii aristotelice; univocitatea aparține discursivității și gândirii empirico-raționale. Hermeneutica nu trebuie să fie deci o ieșire din incertitudine, ci tocmai o instalare deliberată în zona incertitudinii și ambiguității, zonă în care își află rădăcinile nu numai poezia și fantasticul, ci însăși filosofia și chiar știința"549. Adoptând această "interpretare alternativă"550 a hermeneuticii, Mircea Eliade pune în joc un cod al interpretării pe măsură, ce poate fi cuprins
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și idei contradictorii 764. Rațiunea de reînnoire" a spiritului științific al secolului al XX-lea nu mai merge spre contrazicere și negație, ci mai degrabă spre complementaritate și totalizare 765. Pentru înțelegerea noilor teorii științifice, este necesară o "pedagogie a ambiguității", ori o "ontologie a complementarului" având în centru ideea că "proprietățile complementare trebuie să fie înscrise în esența ființei, contrar credinței tacite că ființa este întotdeauna semnul unității"766. Geometriile neeuclidiene, deși sunt întemeiate pe o propoziție ce contrazice nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ci și percepția spațială empirică, se dovedesc, în mod paradoxal, perfect coerente, fiecare găsindu-și realizarea pe câte un tip de suprafață. Ele se cer unificate într-o pangeometrie, în care nu negația ci complementaritatea conduce spiritul științific 767. O ambiguitate și complementaritate similare regăsește Bachelard în domeniul fizicii, care balansează între materie și energie, nemaiputând să se situeze doar într-unul dintre cei doi poli. Materia se definește prin energie, iar energia primește caracteristicile materiei. Între ele se instituie o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]