5,855 matches
-
aer cald și cu dispozitive electrice care să prevină riscul îngropării de viu. Eisenbrand, un inventator din Baltimore, a construit un asemenea sicriu, avînd toate cele necesare traiului, inclusiv o sonerie care să-i poată alerta pe vecinii sau pe amicii presupusului răposat. Sicriul a fost expus în 1843 în orașul New York" (p.19). Pe acest fond cultural, autorul aventurilor lui Arthur Gordon Pym își începe propria investigație estetică asupra morții. Grotescul capătă pentru el valențe burlești, iar morbiditatea dezvăluie, subtil
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
se destramă, paradoxal, pe patul procustian al propriei lor subiectivități. Tînărul critic tulburat pînă la depersonalizare de discursul lui Vereker devine noul Orfeu (al literaturii), mesmerizat de ideea găsirii unei iluzorii Euridice (a semnificației) la sfîrșitul tribulațiilor sale (exegetice). Alături de amicul George Covick și logodnica acestuia ea însăși prozatoare -, Gwendolen Erme, la rîndul lor fascinați de idee, naratorul începe un lung proces detectivistico-literar, ce capătă, treptat, dimensiuni epopeice. Efortul la care se angajează cei trei nu mai are nimic de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în momentul în care o cunoaște pe Jill, o adolescentă depen dentă de droguri, fugită de acasă (de la familia sa extrem de bogată). Jill îi atenuează lui Rabbit predispozițiile conservatoare (de individ aparținător suburbiilor ameri cane, din anii cincizeci-șaizeci), introducîndu-l ulterior amicului ei treficant de stupefiante, negrul Skeeter. Acesta e un filozof empiric, dispus să-și convertească tumultoasa experiență de viață în înțelepciune epicureică. Prin el, Rabbit scapă de stereotipurile rasiale, începe să fumeze marijuana și descoperă istoria afro-americanilor, din care citește
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Acesta din urmă, umilit și trădat în fața tovarășilor (în lumea lor dură, orice semn de slăbiciune a "masculuilui alfa" poate constiui începutul sfîrșitului), renunță să-l mai sancționeze pe doctor și pleacă îngrozit, sub privirile nedumerit-dispre țuitoare ale celor doi amici. Deși pe muchie de cuțit, Henry iese, ca întotdeauna, învingător. Este vorba însă, de data aceasta, despre o victorie chinuită, ce îi lasă un gust amar. Imaginea nevrotic-convulsivă a lui Baxter îl urmărește toată ziua, făcîndu-l ineficient în derularea programului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
unde predă protagonistul. La descoperirea chiriașei (de o frumusețe ireală), Wilt, deși inițial ostil, cade în transă erotică aproape instantaneu. Fascinația sa nu durează însă prea mult. În scurtă vreme, poliția (în rîndurile căreia îl recunoaștem și pe vechiul nostru amic Flint!) și trupele speciale îl atenționează pe profesor că domnișoara studioasă Irmgard este, în realitate, terorista internațională Gudrun Schautz, prezentă în Anglia (alături de acoliții săi) pentru a pregăti o nouă lovitură. Prin forța împrejurărilor, Henry Wilt devine instrumentul de lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vreodată, înseamnă că nimeni nu va mai avea atunci nevoie de el, devenind fatalmente dispensabil. Ca atare, scriitorul de necrologuri asumîndu-și "normalitatea" propriei istorii se ascunde, pentru o vreme, împreună cu Sonia și cu pinguinul Mișa, în casa periferică a unui amic, polițistul Serghei (mort și el mai tîrziu "la datorie", în Moscova, și revenit acasă, sub formă de cenușă, într-o urnă metalică). Delirul existenței individuale a lui Viktor delir proiectat, desigur, pe ecranul unei existențe comunitare la fel de halucinante se dezvoltă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
după regulile organizațiilor secrete). Ebisuno nu și-a mai văzut prietenul de la intrarea lui în recluziune, dar, într-o zi, lîngă ușa sa a găsit o fetiță cu o scrisoare ce demonstra că tatăl ei era nimeni altul decît vechiul amic Fukada. Ebisuno a primit-o și a crescut-o atent, alături de propria-i fiică. Fukaeri a devenit o tînără de o frumusețe ireală, însă cu un trecut întunecat. Prezumtiv, acest trecut este prezentat în teribilul roman Crisalida de aer. Cele
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Crimeea (unde tatăl e ministru în Guvernul Provizoriu al Armatei Albe), pentru ca apoi, pe fondul victoriei comuniste, să emigreze (în 1919) în Anglia și, mai tîrziu, în Germania. În 1922, la Berlin, tatăl lui este asasinat, din greșeală, paradoxal, de amici politici un grup de ruși monarhiști. Episodul a creat un blocaj major în capacitatea scriitorului de a se integra, cu adevărat, în lumea reală (căreia i-a preferat mereu universul ficțional). Literatura i-a oferit lui Nabokov sensuri mai valabile
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ale unuia sau altuia din sat. Legăturile sociale erau menționate printr-un flux verbal constant care apropia oamenii, chiar dacă subiectul conversațiilor era adesea superficial. Odată cu șubrezirea structurilor sătești și creșterea individualismului citadin, nevoia de a-și forma un grup de amici bârfitori s-a orientat progresiv spre coperțile colorate ale presei people. Pentru mai multe informații Dunbar, R. (1996), Grooming, Gossip and the Evolution of Language, Faber and Faber/Harvard university Press. 47. De ce celebritățile își petrec timpul denunțând nedreptățile din
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
decât un provizoriu, metaforic sânge. Un provizoriu, numai, și metaforic sânge... De Ce De ce te-ai plânge de starea ta jalnică, - ar trebui să te liniștești. E firesc. Pentru ce atâta zarvă și sângerare? - Copia va avea întotdeauna nostalgia originalului - repetă amicul Platon dintr-un raft vecin. Ce-ar trebui acum să răspund? Că îmi sunt prea multe degetele? Că în loc de cap ar fi mai bine să am un cub? Da, de ani de zile, Luvrul mă înspăimântă, iar azi, întârziind o
Poezie by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Imaginative/8441_a_9766]
-
un butic din apropiere, profesorul poet (foarte atent, altminteri, la statutul său social, la formulele de respect prin care este abordat) devine prizonierul unui mediu mărunt, care-i speculează uimitoarea lipsă de experiență și de fler. Unul din noii săi amici îi deschide ochii asupra legăturii erotice a medicului ortroped cu soția sa. Emil Mladin se dovedește a fi un excelent creator de atmosferă, personajele sunt vii, dialogurile firești se succed cu o naturalețe ce-l divulgă pe dramaturg. Un semn
Succesiunea măștilor by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/8651_a_9976]
-
Deși, veșnic, ocupat peste măsură, ce-i drept, uneori, și cu chestiuni de trei parale, deschid, Întâmplător, o adresă de internet (), trimisă de către un amic, nu dau nume, Însă persoană importantă, vorba Maestrului, și văd scris: „Prelipcenii și Hodorodnicenii”, „Local de Întâlnire al celor ce se cheamă Prelipcean”. Titlul, ce să zic, nevoie mare! Mintea mi-a zburat undeva, În antichitate, la Platon (427347 Î
Întrebări și mirări la masa trecutului. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1484]
-
că fără ea nu se poate. Greu de descris datorită statutului ei incert, complicat, experiența mișcării cunoaște totuși în Berlin câteva forme pe care nu le poți întâlni altundeva și care merită, măcar, povestite. Mișcarea ca punct de orientare: Un amic mă invită la masă, undeva, în apropierea aeroportului Tegel, într-un apartament închiriat de puțină vreme. Neștiind exact numele lung al străzii, îmi explică în linii mari cum ajung, cu care metrou sau cu care autobuz. Când insist pentru o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
propriei sale culturi și în descendența romantismului, relevă capacitatea de sinteză a unui pictor ca Jacek Malczewski, bucurându-se de recunoaștere atât în spațiul cultural francez, cât și în cel german, prima expoziție individuală având loc în 1903, la Societatea Amicilor Artelor Frumoase, la Cracovia. Malczewski devine, în 1897, membru fondator al "Towarzystwo Artystów Polskich "Sztuka"" (Societatea Artiștilor Polonezi "Art"), dar va expune și alături de alte grupuri, precum grupul ZERO, în anii 1908-1911, sau ODLAM / FRACTION (1910) și Niezalezni (Independenții) (1911
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-se abia la 9 mai 1945. Oricum, intensa activitate comunistă de atunci se înscria perfect în celebra zicală cu țara care arde și cu baba care-și piaptănă lațele rare, nespălate și pline de păduchi, care pe atunci erau buni amici cu românul de rând. Procesul verbal din care am citat, mai consemnează și spicuiri din programul artistic ce a urmat ședinței de propagandă: „...s’a cântat corurile: Suntem Stegari, S’au sculat și vin țăranii (probabil din beția de dinaintea „spectacolului
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
așa cum s-a întâmplat pe 12 august când „...prietenul Ungureanu dela Comitetul Regional a făcut o expunere asupra Congresului dela Belgrad”. În acel an încă nu intervenise ruptura dintre Rusia comunistă și Iugoslavia lui Tito, așa că bolșevicii sârbi încă erau amici buni cu ai noștri și cu ai altora. Tot în acea zi „...a avut loc un mare meeting al Tineretului progresist pentru popularizarea organizației și zilei de 23 august”. Considerăm că popularizarea zilei de 23 august a întâmpinat la Vaslui
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
prin recunoașterea acestui fapt chiar de către un „rechin” roșu cu funcție mare. Îmbunătățirea imaginii FNTDR-ului ni se pare un artificiu de limbaj marca „Petru Bighiu” deoarece, ajunși la un alt document, vom demonstra contrariul. Dar, iată ce mai scrisese amicul ocupanților sovietici, folosind o logică personală și absolut părtinitoare în ceea ce privește ordinea normală a popularității fiecărei organizații de tineret incluse în „federație”: „...organizațiile din Consiliul Județean care se bucură de o popularitate mai mare sunt: Tineretul Progresist (cu toate că nu avea nici
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
a Tineretului Muncitoresc. c. „Am avut 3 tineri în Brigada de reconstrucție a Albaniei” Informația poate părea șocantă și nerealistă dar, conform principiului „internaționalismului proletar” promovat la indigo de comuniștii români după modelul original al „tătucului” Iosif Visarionovici Djugașvili (între amicii de guleaiuri, Stalin) știm că numeroși concetățeni au lucrat în acele timpuri în țările „surori” cum ar fi, de-o pildă, Cehoslovacia. De altfel, în primul volum al acestei lucrări am dezbătut, tot pe baze documentare, plecarea la muncă în
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
nemților. Așa cum au procedat și în celelalte zone ale Moldovei ocupate, rușii au lăsat în Vaslui o garnizoană comandată, inițial, de colonelul Leonov apoi de căpitanul Lukianenko. Nu se știe din ce hrube sau găuri de șobolan au apărut primii amici ai ocupanților, minoritarii evrei care, (conform documentelor originale pe care le-am studiat cu mare atenție) au început să gâdile orgoliile sovieticilor declarându-se cei mai aprigi...comuniști de-ai locului! Îmi permit să spun că a fost o minciună
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
pentru cea de-a doua, numai 764,80 lei. În continuarea statului urma A. Beirisch (haham cu suma finală de 2862 de lei), I. Rosenfeld și B. Richter, angajați tot pe posturile de hahami ce câștigaseră aceiași bani ca și amicul Beirisch. Cât despre Azilul de bătrâni (evrei) din Huși, am găsit documentele de subvenționare a acestuia pe mai multe luni ale anului 1930. De exemplu, pe luna februarie a acestui an, suma avansată de Comunitatea israelită pentru buna funcționare a
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
cum s-a întîmplat să merg: eram prieten cu Eminescu de mult; întîlnindu-ne, mi-a propus să-l însoțesc la o adunare literară; am primit bucuros, fără să presimt ce avea să mi se întîmple. A fost o perfidie din partea amicului meu să mă atragă acolo. De atunci n-am mai avut nici o atingere cu acea societate literară." S-ar putea zice însă că atingeri a mai avut: în conferința Gaște și gâște literare, se referă la o societate literară de peste
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
martie 1880: " ...alături cu "Timpul" s-a mai dat vînt unui alt ziar "Scrînciobul" devenit quotidian și realizat de Caragiali. Departe dar ca noua organizare să-mi fi adus vreo înlesnire, sunt din contra silit ca zilnic să scriu, căci amicul meu nu mai lucrează decît exclusiv pentru "Scrînciobul" său încît am destule cuvinte de a mă plînge de el." " ...sunt atît de plouat și de ocupat încît n-am vreme să plec pe vro două zile la Iași, ca-nainte
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
dracului! Nici să-mi mai pomenești ceva despre el în vro scrisoare a ta." (25 februarie). Acestea sînt, esențializate, opiniile Poetului despre promotorul artei erotice în trei: "Măriile voatre, am onoarea pentru ca să vă recomand familia mea: consoarta mea, copiii mei, amicul meu!" În vara anului următor, Eminescu va ceda complet suferințelor; Maiorescu va nota în jurnalul său iunie 1883: "Apoi veni Caragiale la dejun la noi, aflînd toate despre Eminescu, începu să plîngă." După cum ne amintim, și Iuda a plîns! Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Pe Vlahuță îl caut în poezie și nu-l găsesc; îl caut în proză și nu-l găsesc."; în situația amintită, romanul Dan "este cea mai mare idioție ce s-a scris în limba românească". Naiv, Vlahuță se sacrifică pentru amic (refuză să devină membru corespondent al Academiei pentru că aceasta nu-l premiase pe Caragiale) și îi preferă proximitatea și dincolo de limitele vețuirii pămîntești: "Unul din puținii oameni cu care aș vrea să mă întîlnesc și pe lumea cealaltă. C-un
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în comedia proiectată dar nerealizată își păstrează doar numele de familie. Nae Ipingescu sugerează atît prin prenume cît și prin numele de familie extracția inferioară (eventual din mahalaua unde se practica croitoria ieftină și ciubotăria (ipingea, pingea) și statutul de amic, dincolo de postura oficială (vezi Nae, Nicu, în comparație cu Nicolae), Chiriac, prin raportare la etimonul grecesc (chir = domn) ar trebui receptat ca adevăratul stăpîn în casa cherestegiului dar și peste compania pe care, spune Dumitrache, a regulat-o de mai mare dragul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]