39,601 matches
-
Ion Lucian, Mircea Albulescu, Cristina Deleanu, Mircea Diaconu și Eugen Cristea au acceptat să povestească cititorilor cum erau sărbătorile de iarnă atunci când ei erau copii. Cozonaci, Moș Crăciun, colinde, jucării și, în primul rând, zăpadă. Acestea sunt elemente comune în amintirile unora dintre cei mai mari actori ai României, atunci când povestesc despre Crăciunul copilăriei. Atunci când vine vorba de cadourile primite cu ocazia sărbătorilor de iarnă, gândul marelui actor Ion Lucian se îndreaptă, în mod automat, către nopțile de Sfântul Nicolae de când
Ion Lucian, Mircea Albulescu, Cristina Deleanu, Mircea Diaconu şi Eugen Cristea, despre Crăciunul copilăriei () [Corola-journal/Journalistic/70891_a_72216]
-
și acum în Moș Crăciun. Dacă atunci când era copil numai gândul la Moș Crăciun îi aducea o mare bucurie, de-a lungul anilor Eugen Cristea a ajuns să fie chiar el Moș Crăciun pentru sute de copii. „Cele mai fumoase amintiri ale copilăriei mele din din perioada Crăciunului. Numai gândul la această sărbătoare îmi provoca o mare bucurie. Știam că Moș Crăciun nu vine niciodată fără cadouri“, povestește Eugen Cristea. Iar zăpada era nelipsită din Crăciunul copilăriei actorului...
Ion Lucian, Mircea Albulescu, Cristina Deleanu, Mircea Diaconu şi Eugen Cristea, despre Crăciunul copilăriei () [Corola-journal/Journalistic/70891_a_72216]
-
cu personalități din țară și de peste hotare. A înființat proiecte, precum Gala Premiilor Canalului Cultural și spectacolele de poezie și muzică Arta Poetica, fondate în 1996 în cadrul Societății Române de Radiodifuziune. ANA MARIA SIRETEANU a fost o apreciată poetă (volumele "Amintiri din Tranzițara" și "Psihopoezia"), precum și coordonatoare a două manuale de jurnalism cultural editate în 1998 și 2000. Activitatea sa a fost recompensată cu diploma de onoare din partea Societății Române de Radiodifuziune pentru întreaga activitate, Distincția Culturală pentru atașamentul față de opera
ANA MARIA SIRETEANU, fostul director al Radio România Cultural, a murit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80759_a_82084]
-
care nu le voi uita. Înainte să se mute în România, eram foarte apropiați. Mi-a fost foarte greu când a plecat. 23 de ani am fost doar împreună. De când a plecat l-am văzut doar de trei-patru ori. Toate amintirile pe care le am cu el sunt foarte speciale", a adăugat sora studentului român.
MH17, Ucraina. Sora studentului român care a fost în avionul groazei, mărturii cutremurătoare by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/80793_a_82118]
-
Roxana Covrig Prezentatoarea PRO TV Andreea Esca a dezvăluit, în câteva rânduri postate pe Facebook-ul sau, momente din viața ei. Alături de amintiri, a atașat o poză. "Deși coafura nu mă recomandă...eu sunt în mijloc. Între cei doi veri primari din partea tatălui, Dan și Horațiu, pe care ii îndrăgesc foarte mult, Când văd pozele cu ei îmi amintesc de superbele noastre vacante
Andreea Esca, fotografie inedită. "Eram OBLIGAȚI să dormim pe jos" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/80815_a_82140]
-
Scoala Satului, va avea loc vernisajul unei alte expoziții, "Serii. Multiplii. Realisme.", un proiect al lui Nicu Ilfoveanu, deschisă în perioada 19-28 octombrie 2012, care își îndreaptă atenția asupra construirii unei serii fotografice având ca subiect monumentele publice ridicate în amintirea Primului Război Mondial în mediul rural. În data de 25 octombrie, între orele 17.00 și 18.00 va fi organizat și un tur al expoziției alături de artist și de curatorul Alin Șerban. Obiect de istorie, de amintire, de simbol, dar cel
Cei din lume fără nume. Politica pronatalisă a regimului Ceaușescu, la MNTR () [Corola-journal/Journalistic/80883_a_82208]
-
monumentele publice ridicate în amintirea Primului Război Mondial în mediul rural. În data de 25 octombrie, între orele 17.00 și 18.00 va fi organizat și un tur al expoziției alături de artist și de curatorul Alin Șerban. Obiect de istorie, de amintire, de simbol, dar cel mai adesea, astăzi, de marcaj geografic, monumentul de for public este de fapt un recipient al trăsăturilor, complexelor și fascinațiilor colective. Corespondentele intime pe care le stabilește cu diversele configurații ale sferei publice și ale locului
Cei din lume fără nume. Politica pronatalisă a regimului Ceaușescu, la MNTR () [Corola-journal/Journalistic/80883_a_82208]
-
Carmen Brumă a decis să se retragă, după 7 ani, de la prezentarea știrilor sportive de la Realitatea TV. Duminică, 14 octombrie, vedeta a prezentat ultimul jurnal de sport. Vedeta realitatea TV, Carmen Brumă, se retrage de la pupitrul știrilor, dar rămâne cu amintiri plăcute și nu neagă că ar putea reveni în viitor, după cum a afirmat. Carmen Brumă a răspuns la câteva întrebări redacției Realitatea TV Reporter: De ce ai hotărât să te retragi? Carmen Brumă: Nu o privesc ca pe o retragere, ci
Carmen Brumă se retrage de la pupitrul știrilor Sportive () [Corola-journal/Journalistic/80906_a_82231]
-
des géraniums: / mon souvenir passé a la chaux. Pe muchia albă a zidului, Dumnezeu / sloboade în pace un popor de greieri / orbiți de luna plină și de vânt. / Un plânset lung, mediteranean / țâșnește // și rămâne ca o flacără / de-asupra amintirii, tremurată și statornică. // De unde, Doamne, am poposit aici, / în lumea asta de margine și de durere? / și pentru ce, la malu-acestei mări, oricare vis / îmi sfâșie gura cu zăbala lui? / Perete pârjolit de mușcate: / amintirea mea dată cu var. Spațiul
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
ca o flacără / de-asupra amintirii, tremurată și statornică. // De unde, Doamne, am poposit aici, / în lumea asta de margine și de durere? / și pentru ce, la malu-acestei mări, oricare vis / îmi sfâșie gura cu zăbala lui? / Perete pârjolit de mușcate: / amintirea mea dată cu var. Spațiul pe care se cuvine să-l acord versiunii românești nu-mi lasă loc pentru a comenta; vreau nu vreau, sunt constrâns să las poemele să vorbească singure, într-o limbă și în cealaltă. Aleg piese
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
extrem de cultivat, un fel de frate geamăn al lui Costache Negri, ca traseu biografic și generozitate sufletească. Reeditarea, în 1979, a cărții lui Ralet a însemnat scoaterea la lumină a unei opere complet uitate. Diferența între cele două cărți de amintiri, Peregrinul transilvan și Suvenire și impresii..., este însă esențială: peregrinul ardelean descoperea lumea exterioară, fericit la fiecare nouă achiziție geografică; peregrinul moldovean descifrează mai degrabă propria sa geografie interioară. Așternînd pe hîrtie întîmplările dintr-un voiaj de numai nouă luni
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
semnificația unei întregi vieți, a vieții sale. Timid, interiorizat, reticent în contactul cu oamenii, Dimitrie Ralet pare, ca prezență culturală, o replică mai puțin celebră a lui Alecu Russo: a trăit tot în Moldova, cam în același timp cu autorul Amintirilor, a acumulat încă din tinerețe o cultură literară solidă, mult deasupra celei a contemporanilor, a fost pentru puțină vreme judecător, renunțînd la o carieră pentru care nu avea chemare - așa cum făcuse și Russo; dar, mai ales, cenzurat de propria sa
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
de viață românesc și cel american? Cred că românii apreciază mai mult timpul lor liber. Americanii simt că trebuie să facă mereu ceva, că sunt ocupați, dar românii înțeleg ca timpul liber e pentru relaxare și distracție. Cele mai frumoase amintiri din România le am la grătar, pe munte, la plimbare sau râzând cu colegii mei la o cafea. Ți-a plăcut mâncarea? Care a fost felul tău preferat? Ai învățat să și gătești ceva? Oh Doamne, iubesc mâncarea românească. Chiar
Un american în România: „Simțeam că mă îndrăgostesc în fiecare zi!” by Maritiu Ioana Adelina () [Corola-journal/Journalistic/81042_a_82367]
-
îndrăgostesc în fiecare zi. Ce orașe din România ai mai vizitat? Am vizitat aproape fiecare oraș. Preferatele mele sunt Cluj, Sibiu și Brașov. Bucureștiul a fost ok, dar nu extraordinar. Țin minte că era exagerat de cald acolo. Am și amintiri frumoase: concert AC/DC în fața Palatului Parlamentului și când am văzut Campionatul Mondial într-un bar din Lipscani. Ce-ți plăcea să faci în timpul zilei? Aveai vreun loc sau vreo activitate preferată? În timpul zilei mergeam mereu în munți să ma
Un american în România: „Simțeam că mă îndrăgostesc în fiecare zi!” by Maritiu Ioana Adelina () [Corola-journal/Journalistic/81042_a_82367]
-
Hurrem oferă surprize în permanenăț. Izbucnește când nu mă aștept, își schimbă brusc traiectoria. Încerc să o înțeleg, trăia vremuri foarte dificile, trebuia să lupte pentru supraviețuire și pentru supremație în Palat, își pierduse familia în condiții violente, iar aceste amintiri o hăituiau...”, și-a descris Meryem personajul. “Dorința ei de putere este nelimitată. Ea vrea să fie alături de Suleyman nu numai sentimental, ci vrea să dețină Imperiul alături de el. Uneltește chiar să îl înlăture pe Ibrahim (n.r. interpretat de - Okan
Hurrem - hulită și adorată deopotrivă de fanii serialului “Suleyman Magnificul” () [Corola-journal/Journalistic/81052_a_82377]
-
Alois Nebel (r. Tomáš Lunák) a fost propunerea Cehiei de anul acesta pentru Oscar. Filmul este realizat prin rotoscoping, tehnica prin care jocul actorilor este convertit în animație, și spune povestea unui dispecer dintr-o gară, care se pierde în amintiri și începe să confunde prezentul cu trecutul. Gordo, calvo y bajito/Fâț, Bald, Short Mân (r. Carlos Osuna), realizat tot prin rotoscoping, este o comedie amară despre complexele unui bărbat de vârstă mijlocie. Children Who Chase Lost Voices from Deep
Anim’est, la a 7-a ediție () [Corola-journal/Journalistic/81074_a_82399]
-
Alex. Ștefănescu Ce se întâmplă cu Delta Dunării? A rămas doar o amintire frumoasă? Continuă să existe, uriașă și fremătătoare, chinuindu-i pe cei care o locuiesc și fermecându-i pe cei care o vizitează? Cândva mitologizată de propaganda comunistă, Delta Dunării a intrat după 1989 în mașinăria de destructurat prestigii a presei
Nuferi, rațe sălbatice, intelectuali by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8109_a_9434]
-
vînătoare a bărbatului. Scornește chiar și un chestionar al lui Procust (sic!), de la care pornește o lecție de aproape filosofie, divagînd către nebunie și disperare. Și cursa continuă, cu invitarea la cină a unui fost coleg de școală, Ivănescu, o amintire palidă, reinventată cu ocazia unei întîlniri întîmplătoare, special pentru a servi de momeală. Un muzician ratat, sprijinind ușile mai-marilor culturii. Atavismul drobului de sare se declanșează, fără putință de oprire, și trece de la presupunerile despre mamă la cele despre copil
Plăcerea divagației by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8107_a_9432]
-
fi fratele cald, sprijin activ al oamenilor, fără a-i face, însă, s-o simtă. Cu atît mai mult cu cît este o cruzime și o ticăloșie să pui pe cineva în situația de a-ți fi recunoscător." (p.12) Amintirile, pierdute, revin, umplîndu-l pe omul terminat, adăpostit în odaia în care ar fi trebuit să i se regizeze adulterul, cu sufletul lui din tinerețe: "O singură amintire comună, de acum treizeci de ani, ne-a amintit de înspăimîntătoarea curgere a
Plăcerea divagației by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8107_a_9432]
-
să pui pe cineva în situația de a-ți fi recunoscător." (p.12) Amintirile, pierdute, revin, umplîndu-l pe omul terminat, adăpostit în odaia în care ar fi trebuit să i se regizeze adulterul, cu sufletul lui din tinerețe: "O singură amintire comună, de acum treizeci de ani, ne-a amintit de înspăimîntătoarea curgere a vremii și ne-a strîns unul lîngă altul, ca doi copii speriați de o mare primejdie comună: moartea. Trece timpul! Doamne, cum mai trece timpul! Cît mai
Plăcerea divagației by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8107_a_9432]
-
atrage în adîncimile ei și alte popoare". Temere ce s-a dovedit profetică, după cum reproșul adresat lipsei de "prevedere" a sovieticilor ce desconsiderau religia îl adresa, fie și tacit, "revoluționarilor" autohtoni de după 1944. Fie-mi îngăduit a încheia cu cîteva amintiri personale din perioada ultimă a vieții lui Lucian Blaga, în care aveam norocul de-a convorbi cu genialul om. Evocîndu-și frecvent trecutul, el părea nespus de tolerant cu desfășurările lui dezagreabile, gata a dezamorsa vechile conflicte, pacificat. Nu-l mai
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
triști. Cea mai importantă revistă a interbelicului nu era, în optica lui Blaga, Revista Fundațiilor Regale, "prea eclectică", ci Gândirea, "o publicație fondată pe o concepție anume, expresie a unei direcții spiritualiste, de maximă importanță". Dan Botta îi apărea în amintire ca un ins "simpatic în felul său", iar provocarea la duel pe care i-a făcut-o l-a "amuzat". Botta arbora "un aer de cavaler anacronic". Cînd i-am amintit o propoziție pamfletară la adresa acestuia, care suna cam așa
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
ceremonialului ajută la intensificarea și amplificarea senzațiilor. Astfel se ajunge, în formula lui Durkheim, la o "panică a tristeții". "Orgiile de tortură" provocate de durerea paroxistică sunt parte a procesului taumaturgic prin care travaliul / ceremoniile de doliu încearcă să șteargă amintirile și rănile dureroase. Frustrarea e individuală, dar e și colectivă: "La originea doliului se află senzația de împuținare pe care o încearcă grupul când își pierde unul dintre membri. Dar chiar această impresie are drept efect apropierea dintre indivizi, strângând
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
manuscrisul }ărilor române între Orient și Occident. O carte în care istoricul se scrie pe sine și, după cum recunoaște hâtru, îl rescrie, amendându-l, pe celălalt Eliade, Pompiliu. Tot despre scris și rescris e vorba, în definitiv, în cele patru Amintiri și povești mai deocheate, de curând ieșite din tipar. Factura intens memorialistică a acestora trimite imediat la ceva mai vechile Amintiri din pribegie. Se pune întrebarea câte din anecdotele spumoase de acolo păstrează Djuvara în cele puțin mai mult de
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
rescrie, amendându-l, pe celălalt Eliade, Pompiliu. Tot despre scris și rescris e vorba, în definitiv, în cele patru Amintiri și povești mai deocheate, de curând ieșite din tipar. Factura intens memorialistică a acestora trimite imediat la ceva mai vechile Amintiri din pribegie. Se pune întrebarea câte din anecdotele spumoase de acolo păstrează Djuvara în cele puțin mai mult de o sută de pagini de aici. Recuperează Amintirile de azi numai viața, așa cum a fost, sau și cartea de dinainte, așa cum
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]