5,016 matches
-
negru (19); albă (14); bună (12); albastră (10); romantic (10); seară (10); frică (9); beznă (8); ziuă (8); luna (7); odihnă (7); frumoasă (6); întunecoasă (6); mister (6); frig (5); neagră (5); rece (5); stea (5); tîrziu (5); vis (5); amurg (4); dragoste (4); romantică (4); senină (4); vise (4); iubire (3); înstelată (3); întîlnire (3); lumină (3); pat (3); seara (3); adevăr (2); apus (2); cer (2); distracție (2); întunecat (2); liniștită (2); pericol (2); plăcere (2); prost (2); pustie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
doi; secundă; sedus; seminar; slab; slabă; sms; strîmt; la subiect; subțire; superficial; șoarec; tăia; tăiat; de tot; tot; transport; trecător; tricou; trist; vara; verde; vis; la vorbă (1); 797/192/60/132/0 seară: noapte (115); întuneric (85); lună (40); amurg (32); somn (29); stele (29); liniște (28); apus (26); romantic (24); zi (24); frumoasă (18); romantică (18); plimbare (16); dimineață (14); odihnă (14); distracție (10); minunată (10); cină (9); răcoare (9); romantism (9); tîrziu (8); bună (6); plăcută (6); asfințit
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); liber (2); mers (2); muncă (2); pachet (2); pai (2); paie (2); pana (2); păr (2); plăpînd (2); plin (2); plutitor (2); pufos (2); realizabil (2); relaxare (2); test (2); trai (2); abilitate practică; ac; acceptabil; adevăr; adiere; adorabil; amurg; aparent; asimilează; atins; azi; balon; banal; foarte bine; bun; calitate; calm; cantitate; catifelat; cînta; clar; fără complicații copil; copilărie; corp; corpul; coș; depinde; domol; dor; dorință; dormi; dormitor; de dus; duș; e bine; eficient; fără efort; elegant; eliberare; eroare; exercițiu
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
valoare; vechi; venit; viața; vînzătoare; vorbe; vrea; zahăr; ziar (1); 791/236/73/163/0 violet: mov (141); culoare (127); floare (56); flacără (21); flori (18); liliac (18); frumos (16); albastru (15); curcubeu (13); roșu (10); agresiv (8); poli (7); amurg (6); haină (6); vînătaie (5); viorele (5); bătaie (4); indigo (4); maro (4); plăcut (4); preferat (4); rochie (4); roz (4); alb (3); aprins (3); Bacovia (3); calm (3); cer (3); frumusețe (3); mare (3); negru (3); purpuriu (3); rău
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
devenisem dependentă de tocănițele lui. Și el chiar gătea, nu ca numărul șase. L-am cunoscut într-un restaurant; intrase alene, flancat de doi colegi masivi, cu figuri sinistre, și ceruse apă cu o voce moale, dar autoritară. Aflat în amurgul celei de-a doua tinereți, era un bărbat mai degrabă scund, însă emana forță prin toți porii și se purta de parcă totul din jur i-ar fi aparținut. Era un brunet supraponderal, foarte elegant și plin de aur. Ospătarul fugise
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
de care numai el știe. Astfel, „Parisul e ca înainte, doar mai distins și mai cuceritor fără lumini. Când ies seara pe străzile lui dezolante, mă regăsesc și mă bucur. Orașul acesta pierdea mult prin veselie și oameni. Atmosfera de amurg e potrivită minunat momentului lui istoric. Ce stranii sunt emanațiile de decadență, ce învăluitoare semnele alexandrinismului!” (1 ianuarie 1940 Ă 561). Cu Parisul acesta agonic, din timpul războiului, acoperit de întuneric, atins de morbul decadenței, se identifică Cioran. Curând, însă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
am umblat țase ceasuri tot ocolind până la Saint-Chéron. Pentru mine fericirea e să umblu pe un drum pustiu” (II, 243). Cioran parcurge zilnic kilometri întregi, dar poate că, toamna, fericirea e și consecința sentimentului neclar de sfârșit de lume, de amurg fără agonie. De fapt, toamna nici nu contează. Într-o zi de 31 decembrie, Cioran nota: „Am făcut azi circa treizeci de kilometri în regiunea Étréchy și Boutigny. Ninsoare și drumuri pustii. Să fii singur pe un drum, numai cu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Literatura absurdă și-a făcut loc foarte greu în traducerile noastre, în temeiul inexistenței absurdului în viața omului de tip nou...! Dar absurdul începuse deja să se manifeste ca dominantă a vieții noastre. Vidarea de conținut a realului, criza valorilor, amurgul umanismului, ne conduceau către absurd. Iraționalul se impune ca valoare. în locul inteligenței administrația -, în locul intimității -colectivismul. Presiunea politică este, în "Regulamentul de bloc", și una externă. Un teritoriu, în proprietate, e invadat de o putere străină, și stăpînit cu forța
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în lituanianul ugnis, dar și în paleoslavul ogni 275. Cultul vedic al focului se efectua în "casa sacrificatului" sau pe teren acoperit cu iarbă, pe care se făceau trei focuri. Agnihotra, "ofranda pentru foc", avea loc în zori și în amurg și consta într-o ofrandă de lapte, dată lui Agni.276 La romani, zeița Vesta nu era reprezentată prin imagini, singura figurare era focul. "Vesta" derivă de la rădăcina indo-europeană care semnifică "a arde": "flacăra perpetuă a lui ignis Vestae constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
apa este mai mică și se trece cu căruța sau cu animalele pe malul celălalt al apei. Mai știam despre vaduri din pozia lui Coșbuc “Mama”: “In vaduri ape repezi curg, Și vuiet dau în cale, Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apei se-mpletesc Cărări ce duc la moară Acolo, mamă, te zaresc Pe tine-ntr-o cascioară”. Era o poezie tristă ca și mine, în anul când nu mai mergeam la școală pentru că nu scăpasem
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
o zonă a misterului 1, atingând tardiv expresionismul în "Cadavre în vid". Totuși, remarcăm că în cele două volume, "Imn către zorii de zi" și "Întoarcerea fiului risipitor", încearcă ancorarea în real, deși imaginea unei tristeți legate de chemări de amurg persistă. Poetul caută spectrul pașilor pe mari distanțe învăluite în ceață. Nu există poem în care să nu apară ceața ca motiv, înăuntrul căreia personajele nu sunt, ci le bănuim că ar exista, păsările rămân fără cânt, un anume hieratism
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lungă biografie în care se dă o singură explicație, raportată la condiția lui; nașterea la confluențele a două epoci generează acest sentiment de neliniște, de izolare, de resemnare similară morții: "Vai, vouă celor născuți la confluența însângerată a răsăritului cu amurgul". Poetul este un dezrădăcinat, fantomatic și palid; tânăr cavaler ce va trece prin viscole, pentru a deveni el însuși, sau pentru a muri, ne mărturisește singur, "Bătrân și nebun" ("Ritual"). Poetul este un intrus, neputincios, veșnic în fața unui zid ce
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de pământ și semințe în germinație, cu un acut sentiment al comunității cu istoria, poetul, dacă nu va rămâne Ceahlăul sau Vezuviul de altădată, simboluri ale firii lui mărețe, va reveni la ipostaza plutonică; se va identifica cu soarele-n amurg, cu stelele, cu flăcările focului menite să purifice lumea. Ipostaza plutonică datează din perioada "Cântecelor de pierzanie" și ea se potențează de-a lungul existenței poetice, pentru ca în volumul "Arderi" (cum a remarcat critica) să devină idee nucleu în jurul căreia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
îngerii. În volumul "Gloria lacrimii" (1971) continuă să trăiască sentimentul de singurătate, de gol și pustiu: "Deasupra golului mergând/ Fără dorință, fără gând/ Picioarele se-ndeamnă blând". Trist ca un zeu, cu zilele și nopțile prea mici pentru trupul în amurg, uimit în fața viilor și-a morților, el rămâne însă însingurat să caute marea Câmpie pierdută. În "Tristul edict" nu-și clamează ca altădată nemurirea prin operă: "Scriind mă înfrățesc cu morții/ deși nici unul nu e vrednic să-l ador." Moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ai lacrimii, suferința luminoasă, melancolia binecuvântată; până și moartea este o bucurie, în contextul orașului sufocat de civilizație în care lucrurile devin organice și mor. Poetul rămâne în ipostaza copilului cu aripi roșii de mătase, sau copilul celui din urmă amurg la care rănile fumegă lumină; "erou urlând în rana însorită". Universul bacovian pătrunde încet-încet în lumea lui Mircea Dinescu: "Grădini plutind, încerc melancolia/ acelei flori numită vag amurg/ din care-am risipit copilăria ca o zăpadă caldă pe un burg
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ipostaza copilului cu aripi roșii de mătase, sau copilul celui din urmă amurg la care rănile fumegă lumină; "erou urlând în rana însorită". Universul bacovian pătrunde încet-încet în lumea lui Mircea Dinescu: "Grădini plutind, încerc melancolia/ acelei flori numită vag amurg/ din care-am risipit copilăria ca o zăpadă caldă pe un burg." După o lectură a volumului, rămâi plăcut impresionat de imagistică, de muzică, dar nu te reține decât candoarea tinereții, care începe să fie hârțuită de timp, de gândul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aducă un hoț cucernic/ de suflete venind din întuneric fără să se audă vreun zgomot". Poate că Marin Tarangul nu și-a găsit încă formula. Dan Laurențiu "Poziția aștrilor", E. P. L., 1967; "Călătoria de seară", E. P. L., 1968; "Imnuri către amurg", Editura Eminescu, 1970. Al. Piru îl consideră pe Dan Laurențiu un Bacovia în care intră "elemente noi de ultimă oră, de la beton și autobuz până la mizantropia existențialiștilor". 1 Motivul central al volumelor "Poziția aștrilor" (1967), "Călătoria de seară"(1968), "Imnuri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Eminescu, 1970. Al. Piru îl consideră pe Dan Laurențiu un Bacovia în care intră "elemente noi de ultimă oră, de la beton și autobuz până la mizantropia existențialiștilor". 1 Motivul central al volumelor "Poziția aștrilor" (1967), "Călătoria de seară"(1968), "Imnuri către amurg" (1970), este condiția poetului, a precarității existenței lui în realitatea prozaică 2. Trimiteri se pot face și la M. Eminescu: "De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și." Gheorghe Grigurcu îl consideră macedonskian. Se poate vorbi de o asimilare a poeților
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și face salturi mortale pe plaje celebre/ că nu e scăpare de-acum pentru nimeni." Sau iată-l reînviind și însingurările mari ale lui Bacovia: "... eu nu-mi aduc aminte de nimeni/ în seara aceasta de toamnă...". Cu "Imnurile pentru amurg", Dan Laurențiu se desprinde de modele. Poemele de dragoste, scrise fără punctuație, curg ca o muzică psalmică, rezultat al unei stări contemplative de aspect particular prin "descărcarea afectivă", cum ar spune Domaso Alonso: "va trebui să dorm tu citește-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Poemele de dragoste, scrise fără punctuație, curg ca o muzică psalmică, rezultat al unei stări contemplative de aspect particular prin "descărcarea afectivă", cum ar spune Domaso Alonso: "va trebui să dorm tu citește-mi/ dintr-o carte sfântă/ în acest amurg eu trebuie să dorm/ un ochi se deschide în haos" (" Amurg"). Un univers neptunic, al vrăjii somnului, al revelațiilor nocturne desface peisaje învăluite în tăcere, în lumini de aur, lumină a morții și a somniei. Poezia este dominată de două
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
rezultat al unei stări contemplative de aspect particular prin "descărcarea afectivă", cum ar spune Domaso Alonso: "va trebui să dorm tu citește-mi/ dintr-o carte sfântă/ în acest amurg eu trebuie să dorm/ un ochi se deschide în haos" (" Amurg"). Un univers neptunic, al vrăjii somnului, al revelațiilor nocturne desface peisaje învăluite în tăcere, în lumini de aur, lumină a morții și a somniei. Poezia este dominată de două prezențe care apar obsesiv: femeia și îngerul, ce se interpătrund în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ale poetului sunt legate de o dragoste rămasă undeva în timp; evocarea ei ne amintește de Radu Stanca: "O șoaptă, o șoaptă cu buze de crin/ bună seara, bună seara/ prințul din stele se cutremură/ te iubesc Ofelia eu sunt amurgul!" Poetul solitar este născut de cer și însetat eminescian de repaus; el va opri timpul, pentru a trăi clipe ce au fost; este sfântul și egalul demiurgului, când ajunge dincolo de moarte: "Numai eu cel care am iubit/ știu că voi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aur, norii sunt de aur, îngerul este de aur. Exemplele se pot înmulți în acea lume de paradis, în care poetul rămâne melancolic și solitar: "Acum se face lumină/ în cerul pe care l-am părăsit, dar iată că vine amurgul și/ un trandafir înflorește pe inelarul tău." "Poemele de dragoste" (1975) reiau tema iubirii realizată eminescian în somn și în moarte: "tu să aștepți acolo/ să nu strigi ca o mască funerară". Eminesciană rămâne și "Floarea albastră": "și astăzi când
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ai lacrimii, suferință luminoasă, melancolia binecuvântată; până și moartea este o bucurie în contextul orașului sufocat de civilizație în care lucrurile devin organice și mor. Poetul rămâne în ipostaza copilului cu aripi roșii de mătase, sau copilul celui din urmă amurg, la care rănile fumegă lumină, "erou urlând în rana însorită". Universul bacovian pătrunde încet-încet în lumea lui Mircea Dinescu: "Grădini plutind, încerc melancolia/ acelei flori numită vag amurg/ din care-am risipit copilăria/ ca o zăpadă caldă pe un burg
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ipostaza copilului cu aripi roșii de mătase, sau copilul celui din urmă amurg, la care rănile fumegă lumină, "erou urlând în rana însorită". Universul bacovian pătrunde încet-încet în lumea lui Mircea Dinescu: "Grădini plutind, încerc melancolia/ acelei flori numită vag amurg/ din care-am risipit copilăria/ ca o zăpadă caldă pe un burg." După o lectură a volumului rămâi plăcut impresionat de imagistică, de muzică, dar nu te reține decât candoarea tinereții, care începe să fie hărțuită de timp, de gândul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]