11,066 matches
-
putem măcar, doar prin simpla noastră prezenta acolo, să lăsăm visul să se deruleze pentru a ne imagina pentru o clipă că am face parte din ”viața cotidiană” a gândirii, sentimentelor și măiestriei unor civilizații în fața cărora trebuie să ne aplecăm, venerandu-le! În căutarea excelentei, oamenii încearcă să rupă barierele timpului, făcând mai ușoară apropierea civilizațiilor prin vizitarea muzeelor - aceste catedrale spirituale, oriunde s-ar afla ele - pentru că rareori poți vedea atâtea splendori la un loc și e imposibil să
EGIPTEANCA de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343978_a_345307]
-
ei cea dulce Care îmbracă lumea în lumina-i sacră. Bate orologiul clipei noastre de mister. Tainic în surdină clopotul din aștrii Și prin noi iar stele s-au aprins pe cer Luminându-i bolta-n ochii ei albaștri. Se apleacă frunza întomnată-n noapte Și se roagă feeric liniștea să cadă Ca o ploaie sacră de iubiri tăcute Și să cânte viața cu a ei paradă. Pleoapa lasă tandru giuvaer de stele Și în ochii-ți mari tainic mai citesc
IUBIREA CA UN CANTEC de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344129_a_345458]
-
să faci cu ei, devii filantrop, plantezi unde vrei în schimbul unei plăcute cu numele tău, chiar si statui! Aveam s-o descopăr pe aceea a lui Vladislav Iagelo din Central Park, regele Poloniei, pe lângă care trecătorii mergeau fără să se aplece măcar să vadă despre cine este vorba! Vizitele cu bicicleta aveau să-mi aducă mari satisfacții: în nord, înconjurul Central Park-ului, Columbus Circle, Time Warner Center, Lincoln Center cu Opera Metropolitan, Filarmonica și Baletul fondat de George Balanchine în 1948
NEW YORK de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343990_a_345319]
-
Teologul”, căci teologia Părintelui Dumitru Popescu - ca discipol, ucenic și urmaș al marelui teolog ortodox - Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, este o teologie filocalică. Este frumoasă prin însăși natura ei, dar conduce și la o înfrumusețare duhovnicească a celor ce se apleacă să o studieze. Oricine citește o scriere a Părintelui poate să-și dea foarte repede seama că are de-a face cu altceva, cu ceva care nu se mai găsește într-o asemenea consistență și intesitate, la alți teologi. Iar
PĂRINTELE PROFESOR ŞI ACADEMICIAN DUMITRU POPESCU (1929 – 2010) – ÎMPLINIREA A CINCI ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344113_a_345442]
-
de argint. În nerăbdare mă așteaptă Obstacole fără de dor, Iară la inimă, în poartă, Am doar speranțele de zbor. Se trece apa-n dalb de floare, Ca roi de fluturi vise trec - Din alergarea-mi după Soare Înspre crepuscule m-aplec. Se schimbă frunze ca și zile Și zile-nmuguresc din nou, M-aș vrea un centru de idile Pe al bucolicii tablou. S-alerg prin țesături de raze Necontenit și însorit Și-n vântul ce îl scapă brazii Să fiu
VICTOR BRAGAGIU de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344183_a_345512]
-
din Arad și autorul volumelor „Ce vrea Dumnezeu să știu despre viața de familie?”, „Cele zece porunci”, „Habacuc”, etc. „Habacuc și Dumnezeu îți vor deveni prieteni” În „Habacuc”, Cristian Barbosu reușește să îmbine talentul de pastor cu cel de cărturar aplecat asupra sulurilor sfinte. Și nu întâmplător, Cristian Barbosu chiar reușește să extragă un mesaj viu, sensibil și aplicabil fiecărui cititor. Chiar de la început, suntem întâmpinați cu următoarele cuvinte: „Dincolo de un studiu exegetic, aspectul aplicativ, practic și personal prevalează, iar Habacuc
HABACUC SAU METAFORA DISPERARII CE SFARSESTE IN CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344165_a_345494]
-
priviri) - al amărăciunii ...mestec proaspete flori de salcâm - și mor: rămâne - din toate - un surâs - excesiv întins până să plesnească - de răbdare ...elasticul surâsului răbdării s-a rupt - în toate părțile dintr-odată... ...de fapt - sora de salon care stă aplecată peste patul unde scrie c-aș fi fost eu - se șterge de zor - pe obraz de o dungă roșie - fizic inexplicabilă *** SOLUȚIA se întâmplă atâtea lucruri - în lume - total inutile - exasperant inutilizabile „- a ieșit o carte extraordinară!” - „-...toate cărțile care
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
Univers . Nu m-ai lăsat , o , Doamne , ce miracol ! Cu Tine -am înfruntat mereu , orice obstacol ... Iar de mi-ai pus în gânduri suferința - M-ai întărit în slaba mea credința . Nu m-ai uitat , o , Doamne , ce minune ! M-aplec acum , smerit , spre rugăciune ... Prin versuri , vreau mereu să-Ți mulțumesc , Că sunt si eu în planul Tău ceresc . Mi -ai dăruit Viața , ce frumos ! M-ai ridicat când eram cel mai jos ... Talanți mi-ai dat să- i strâng
DARURILE TALE de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344212_a_345541]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > PĂMÂNTURI ȘI APE ÎNTRE PATIMI ȘI ISPITE Autor: Cristian Pop Publicat în: Ediția nr. 1269 din 22 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Doar să-ți apleci urechea și țărmurile-ți vor spune despre orizonturi de vitejie, ca o fantomă cu toate pânzele sus. Pe-o mare nefiresc de albastră cu valuri te cheamă, îți cântă, șoptesc povești fermecătoare, incantații magice neînțelese. Departe, gene purpurii de văzduh
PĂMÂNTURI ŞI APE ÎNTRE PATIMI ŞI ISPITE de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343073_a_344402]
-
iubește cu gândul, le trăiește renăscând ,,într-o lungă călătorie” în jurul ființei sale. Poemele ineditului volum Echinox sau Solstițiu cristalizează un destin poetic asumat, de excepție, și evidențiază convingerea că Timpul, Iubirea și Moartea rămân întrebările fundamentale asupra cărora se apleacă talentata poetă cu ochii unui copil mai mare, rănit de mult prea mult suflet. Prof. dr. Elisabeta PASCU Conf. univ. dr. Cristina Emanuela Dascălu, PhD este absolventă Șefă de Promoție Summa Cum Laudae cu Doctorat în Științe Filologice, Filosofice, Umaniste
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343064_a_344393]
-
cincizeci, arată că slujbă aleasă și fără prihană lui Dumnezeu săvârșește cel ce este deja și înțelept și în putere. Se află în acestea cel ajuns la treizeci de ani; și este cel ce înaintează până la cincizeci. Căci s-a aplecat deja spre sfârșitul vigoarei bărbatul care a trecut de cincizeci de ani și nu mai este în vigoare fără prihană, ci alunecă spre slăbiciunile bătrâneții. Și nici un neînțelept sau lipsit de vigoare nu poate sluji fără prihană lui Dumnezeu, dacă
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE COPILĂRIA ŞI “FRAŢII” LUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342933_a_344262]
-
obținând excomunicarea acestuia în anul 390 după două sinoade: unul a avut loc la Roma sub papa Siricius (384-399) și celălalt în eparhia sa, la Milan. În anii 391-392, Sinodul de Capua, prezidat de asemenea de Sfântul Ambrozie s-a aplecat asupra cazului lui Bonosus. La început sinodul a amânat răspunsul, dar în cele din urmă Bonosus a fost condamnat de un sinod ținut în Salonic (cf. Ambrozie al Milanului, De virginibus). Întrucât punctul de vedere al lui Helvidius a fost
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE COPILĂRIA ŞI “FRAŢII” LUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342933_a_344262]
-
dimineață. După ce terminase cu treburile gospodărești de prin curte, datul de mâncare la vaci, la păsări sau porc, se apucase să spele o grămadă de rufe adunate din timpul săptămânii. Cu mânecile capotului de casă suflecate până peste coate, stătuse aplecată peste albie și frecase de zor cu săpun de casă și leșie rufele murdare. Era roșie la față din cauza efortului făcut și leoarcă[ -Regionalism cu sensul de foarte udă] de transpirație și apă cu săpun, sărită din albie în timpul spălării
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343113_a_344442]
-
să repare ceva din ce se mai putea repara cu starea sa fizică, Săndica încercă să facă câteva exerciții de gimnastică aerobică. Trase adânc și cu putere în piept aerul, ridica brațele deasupra capului, se ridica pe vârfuri apoi se aplecă și-și atinse degetele de la picioare, repetând mișcarea de mai multe ori. Era mândră că reușise, la cât de leneșă devenise în ultimul timp și cât de tare o dureau mușchii gleznelor de la coborâtul de pe munte, să facă și aceste
LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343080_a_344409]
-
slăbuță, blondă și cu părul lung, cu o fustă de serviciu din stofă verzuie, cam scurtuță și cu o privire șăgalnică. - Vă rog să vă serviți, și poftă bună! le ură directorul tuturor. - Mulțumim! se auzi din gura celorlalți comeseni, aplecându-se cu vioiciune asupra bunătăților rafinate din farfuriile aduse de ospătari. Meniu a fost deosebit ales, compunându-se în afara platoului rece, numai din vânat, friptură de fazan înăbușit, rață sălbatică în sos caramel, pulpă de căprioară la tavă, stropită la
LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343080_a_344409]
-
chie sănătoasâ, asta-i cel mai important amu. Când intră în odaia unde era cald, iar lampa fumega deasupra patului, lăuza dormea lângă gâgâlicea de om abia apărută pe lume. Amândouă erau liniștite după chinurile prin care trecuseră. Gligor se aplecă să dibuie mai bine cum arată fiică-sa de aproape. Nu-și putea da seama cu cine s-ar asemui mai bine, cu el sau cu mumă-sa. Când se aplecă cu lampa în mână deasupra lor, să le vadă
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
erau liniștite după chinurile prin care trecuseră. Gligor se aplecă să dibuie mai bine cum arată fiică-sa de aproape. Nu-și putea da seama cu cine s-ar asemui mai bine, cu el sau cu mumă-sa. Când se aplecă cu lampa în mână deasupra lor, să le vadă mai acătării, răsuflarea caldă a respirației sale și mirosul de cărbune, o trezi din somn pe proaspăta mămică. Avea doar douăzeci și doi ani, fiind mai mică decât Gligor cu șase
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
el o șfoară și îl plasă pe cărarea ce trecea pe lângă gard. Cei trei copii stăteau pitiți după ulucele gardului, să nu fie văzuți de vreun eventual trecător. Când trecea cineva pe cărare și vedea portofelul, în momentul când se apleca bucuros și tot odată curios să-l ridice, unul dintre copii trăgea de sfoară și acesta dispărea de partea cealaltă pe sub uluce, lăsându-l mofluz pe curios. Era firesc ca poznașii să bufnească în râs, ca apoi să se aleagă
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343120_a_344449]
-
ceafa nădușită. Ziua era lungă și arșița mare, așa că fiecare strop de apă trebuia drămuit, să ajungă pentru tot timpu, cât va sta pe câmp. Era obosit și fără chef de muncă și îl durea tare spatele, stând tot mereu aplecat asupra secerii, dar cum nimeni nu venea să-l ajute, trebuia să termine singur întreaga suprafață de secerat și legat, pentru că în curând avea rândul la batoză, să-și treiere bruma de grâu recoltată. Gândurile îi zburau la Jeni. Era
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
Spoială până pe la zece. Dai tu la orătănii și la animale de mâncare, că parcă nu mai am picioare de oboseală. Mă dor și șalele de nu mă pot îndrepta cât am stat toată ziua în arșița soarelui din câmp, aplecat asupra secerii și al snopilor. - Bine atunci, du-te și te odihnește că mă descurc eu prin curte cât mă mai pot mișca. Victor își luase concediu de odihnă tocmai să scape de aceste obligații ale vieții. Tatăl său nu
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
nr. 1-2-3, 2016, p. 86), la rubrica Translațiuni, unde o publicam pe poeta Ana Podaru cu un grupaj de poezii, în română-engleză, Fluturi în infern / Butterflies in Inferno, scriam spre informare, dorind ca mai târziu și pe îndelete să mă aplec, din unghi psihanalitic, asupra trăirilor, ce mi s-au părut ridicându-se din mari adâncimi, în creația sa: Ana Podaru s-a născut la 27 oct. 1974, în localitatea Nicolae Bălcescu din județul Bacău. Copilăria la sat - mărturisește ea - sădește
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
Cum pe creanga părăsită se așază-o biată cioară,// Cântul vântului întoarce prima frunză lângă pom/ Lângă cealaltă surată face scurte piruete... Delicată-n jur valsează altă frunză cu paiete,/ Bruma fuse generoasă, a-mbrăcat-o ca pe-un gnom,// Ramurile se apleacă într-un dans amețitor... Valsul frunzelor cu brumă, un miraj născut de toamnă,/ După-atâtea roade strânse azi arată ca o doamnă/ Ce-a muncit întreaga viață, zi și noapte, la decor,// Ce spectacol, ce minune, drama ultimului dans/ Fără poante
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
piere spre a da multă roadă, i se adaugă cu toată încărcătura psihanalitică spre descifrare, cea a icarilor aprinși în zbor, sau cea a fluturelui de noapte atras și pârjolit de lumina unei lămpli. Însă nu pot acum să mă aplec asupra acestor murmuri din adânc; să spun ce straturi din adânc ale simbolicității îi dau poeziei ei unitate și forță expresivă, emoțională, și o trec cu siguranță în fața celor ce încearcă să se înscrie în modernitate prin diferite procedee sterile
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
pe paturile spitalelor de campanie ale lumii „preafericite” de azi; ale unei lumi ipocrite, ce prezintă această situație ca o adevărată fericire. Ana Podaru nu le-a citit în cărți, nu a făcut studii sociologice și nici nu s-a aplecat asupra celor filosofice spre a auzi glasul spiritului sau al rațiunii ce se apără prin viclenie, ea le-a trăit și le trăiește. Le-a trăit și îndurat într-o copilărie strâmtorată și grea, în care parcă nu avea drept
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
de griji, Și voi, pietre, Și întrebați-mă Despre Câmpia Mierlei Și despre munții Care vor muri Cu copii noștri în brațe! EROTICĂ Cum să te laud, Femeie Când te alinți pe divan Te răsucești ca o cheie Și te-apleci ca un lan Și te-arunci în oglindă Și te-neci tot mai goală Și nu-i nimeni să-ți prindă În agrafa din poală Părul tău greu ca o beznă Tremurând lângă gleznă. SĂRUTUL Spune-mi, armâno, Mama ta
FOC SACRU DE BAKI YMERI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343182_a_344511]