5,949 matches
-
de pe pereți, doar o candelă stingheră ardea în dreptul unui crucifix. — Mâine este Joia Mare, se pomeni vorbind singur, Doamne ferește, cum pot să iasă cu muzici în Dealul Văcăreștilor ca să-l aștepte pe imbrohor? Doamne ferește, și-și făcu cruce în fața candelei aprinse. La întoarcerea spre iatacul care fusese al său, văzu aceleași săli albe și i se păru că zidurile sobre despuiate de bogățiile cu care le împodobise, plângeau în felul lor plecarea lui. Deci bumbașirul executa ordinul de confiscare a averii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la unison alături de glasul dascălului: — Că știe Domnul calea drepților, iar calea necredincioșilor va pieri. De jur-împrejur pe pereți, păretare, scoarțe caramanii, pe câmp negru din lână seină cu jocuri de cruci și romburi din diferite culori, când stinse când aprinse... Se spunea că pe locul acesta primul lăcaș de închinăciune l-ar fi ridicat un cioban, Bucur, de unde și numele de București, oftă spătarul, amintindu-și de povești auzite de la călugării de la Radu Vodă. Și popa i se păru altfel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fi fost tată, și i-am lăudat înțelepciunea și învățătura înaltă... — Și l-ai iertat, de fiecare dată de câte ori a uneltit împotriva măriei tale, întorcând și celălalt obraz. Uitaseși, măria ta, că prin asta, așa cum spune Evanghelia, ai pus cărbuni aprinși pe capul lui. — Dar i-am iubit, părinte Gherasime, i-am iubit, ca domn niciodată nu i-am pedepsit după fapta lor pe naș Dinu și pe neica Mihai. Ca domn, măria ta, mă întreb dacă aveai voie să-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să se grăbească. Totul trebuie să se întâmple între prima chemare a muezinilor, cea dinaintea răsăritului soarelui, și cea de a doua chemare, cea de după răsărit. Porniră. Pe amândouă marginile căii, chiar pe lângă garduri și ziduri mergeau temniceri cu torțe aprinse. Apoi cu iataganele goale ca la paradă, cu pălăriile albe, elegante, abia simțit pășeau, încadrându-i, ieniceri din garda sultanului; între ei, cu fețele nefirești de palide, luminate pacă de albul cămeșilor de in, largi, descheiate la gât și nestrânse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
saloane în fața doamnelor, alții pentru a-și face reclamă, iar alții pentru a obține avantaje materiale. Mai erau și din cei care se mulțumeau să omoare cu ajutorul electricității un curcan bun de friptură și să l frigă la un foc aprins tot cu ajutorul electricității. Toate acestea au făcut ca interesul pentru electricitate să cuprindă cercuri tot mai largi. După prima mașină electrică inventată de Guericke, care a dat avânt cercetărilor experimentale, butelia de Leyda este a doua mașină care a dat
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
femeilor au constatat uneori că presupușii lor aliați din țările în curs de dezvoltare nu erau interesați de această problemă, preferând în schimb să se concentreze asupra echității economice. Dezbaterile dintre grupările de dreapta și cele de stânga erau adeseori aprinse, fiind însoțite de insulte, exagerări și tactici de intimidare. Personal, dezaprob într-o mare măsură atitudinea conservatorilor. Când lucram în cadrul guvernului, am militat pentru alocarea mai multor fonduri destinate educației multilaterale privind virusul HIV și SIDA, programelor de sănătate dedicate
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
aceste acte de teroare erau similare din punct de vedere al pasiunilor pe care le-au stârnit și al imaginilor pe care ni le-au imprimat în memorie: fum, fețe pline de sânge, salvatori îngrijorați, rude plângând în hohote, lumânări aprinse și mormane dezolante de flori. Așa cum era de așteptat, tragediile i-au apropiat pe americani și europeni, dar această solidaritate a fost eclipsată de certuri. Liderii au căzut de acord asupra obiectivului urmărit prevenirea unor noi atacuri dar nu și
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
de persoană al acestuia? Are foetusul drepturi? Firește, orientările religioase vor considera că viața este sacră începând cu momentul concepției, în vreme ce adepții avortului vor susține că există drepturi parentale (inclusiv la luarea vieții) asupra viitorilor copii. Discuția rămâne deschisă și aprinsă, deoarece se poartă între tabere virulente și extrem de active, respectiv între ultraortodocși și moderniști. * Contracepția, aflată în strânsă legătură cu problematica ridicată de avort. Desigur, abordările religioase consideră contracepția drept crimă, în timp ce adepții poziției ultraliberale cred că prin interzicerea acestei
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
judecat chiar și numai după un singur fapt: în ziua sărbătorii Moșilor, birjele se închiriază cu un ducat (12 franci) pe oră. Trebuie să renunțăm a vorbi despre toaletele populare, de două ori mai bogate, în care albul, rozul, culorile aprinse sau delicate se amestecă, dispar și se înnoiesc fără încetare; mașini și pietoni, mari dame și grizete, flori false și flori naturale, frumuseți fardate, frumuseți bronzate, toate acestea formează o adunare năvalnică și gălăgioasă, cu o înfățișare impresionantă, originală, care
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
sunt deloc dezagreabile. Printre ceremoniile exterioare, înmormântările merită o mențiune particulară. Românii păstrează față de morți obiceiuri emoționante și uimitoare. De îndată ce un bolnav intră în agonie, întreaga familie se grăbește în jurul patului muribundului și i se ține în mână o lumânare aprinsă. Când și-a dat ultima suflare, se fac auzite țipete sfâșietoare; cei prezenți cred că alungă astfel demonii și salvează sufletul celui mort de îmbrățișarea lor. Corpul e apoi spălat, parfumat, pieptănat, îmbrăcat în cele mai bune haine ale defunctului
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ca o garanție de reconciliere de către unii, ca un mijloc de tranziție de ceilalți; încă de a doua zi, 5/17 ianuarie 1859, fu ales cu unanimitate, fără cinci voturi. La București dificultățile fură aceleași, cu excepția discuțiilor, care fură mai aprinse, și a opozițiilor, mai categorice; alegătorii își împărțeau voturile între o duzină de candidați, dintre care cei mai serioși erau ultimii trei hospodari, Alexandru Ghica, frații Știrbei și Bibescu, reprezentând vechiul partid, și generalul Golescu, unul dintre vechile nume dragi
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
efemerității și evanescenței fenomenelor ce ne înconjoară a separat teoriile existențiale în două direcții fundamentate pe nevoia găsirii unui răspuns la întrebarea dacă lumea a fost sau nu creată. Această problemă a născut și naște în continuare discuții tot mai aprinse, mai ales acum, la începutul celui de-al treilea mileniu creștin, când cunoștințele în materie de știință și tehnologie au atins culmi nebănuite în trecut. Numeroasele descoperiri și reușite ale acestor domenii i-au dat omului zilelor noastre senzația unei
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
istorie și legendă, îl preamărește pe eroul din Războiul de Independență 1877-1878 și războiul pentru reîntregirea neamului 1914-1918, îi păstrează neîntinată memoria și îi evocă faptele cu recunoștință, transmițându-i cu mândrie din generație în generație, ca pe o torță aprinsă, această glorie fără de moarte a eroilor pentru patrie și neam. „PENEȘ CURCANUL” (fragmente) Vasile Alecsandri „Plecat-am nouă din Vaslui, Și cu sergentul zece Și nu era, zău, nimănui În piept inima rece. Voioși ca șoimul cel ușor Ce zboară
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
europene 720. Această analiză a lui John Gaffney se confirmă dacă ne situăm la un nivel elitist. În actul al II-lea al politicii locurilor de muncă a PSE am asistat la construcția unui discurs european pe această temă. O aprinsă dezbatere i-a animat pe diferiții reprezentanți ai liderilor. Rezultatul acestei dezbateri a fost făcut public la conferința liderilor și la Congresul PSE de la Milano (1999). În plus, diferite instituții, precum Comisia Europeană, au fost informate de proiectul PSE. Mai
Natura și politica partidelor europene - Social democrația și criza șomajului by Erol Kulahci () [Corola-publishinghouse/Science/1019_a_2527]
-
atacate sau apărate, de parcă ar fi oameni pe care criticii îi plac sau nu îi plac. Mai mult, autorul și personajul sînt văzuți ca una și aceeași persoană. Critica existențialistă avea această tendință. Publicarea Lolitei lui Nabokov a trezit reacții aprinse. Mentalitatea lui Humbert era cu totul greșită; omul era un ipocrit imoral, și acest lucru poate fi dovedit citînd din text. Totuși, dacă analizăm toate enunțurile Naratorului-Personaj, atunci se creează o situație mult mai problematică. Și chiar dacă acest narator este
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ascultă domnule, cât costă un salcîm?... Bonom... entuziast... Două mii costă. Du-te la casierie și-i încasează... Săracul Mircea Grigorescu. Ce-o fi făcând... După război... exclus din presă... Brusc m-am trezit dimineața. Adormisem fără să știu cu lampa aprinsă, cu aceste gânduri. Le și uitasem. Afară ningea. Brazii verzi erau încărcați de zăpadă. Pământul era alb. Oameni negri treceau agale prin această lume în care cerul cu pământul se contopeau. Zarea pierise în pădurile din fața ferestrei. M-am îmbrăcat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pentru că e slab, mațele cad când nu e puțină grăsime să întărească mușchiul diafragmei, a zis savantul. Dar eu știam că e din copilărie, când mă surpam des, sărind din pomi. Mama îmi punea o oală pe burtă cu lumânări aprinse înăuntru, lipite de o cutie de chibrit și enorma ventuză îmi sugea mațele și le aranja la loc. Savantul m-a întrebat ce meserie am, i-am răspuns că sunt gazetar, m-a învelit la loc și a ieșit din
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Întrebă: - Nu-i așa că În noaptea asta vei dormi cu mine? Patul este destul de lat. - Da, mamă, o să dorm cu matale! După ce am mai stat cu rudele mele de vorbă, Într-un târziu, am intrat În dormitorul mamei. Lăsase veioza aprinsă iar lumina difuză Îi lumina fața. Dormea ca un copil, abia i se auzea răsuflarea. Am stat și am privit-o câteva minute În șir. Fața ei mai păstrează urmele frumuseții de altă dată, nu are riduri pronunțate cum au
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și-a luat la revedere de la ei și s-a Îndreptat spre hotelul unde locuia. Era o noapte aidoma nopților albe din iunie de la Sankt Petersburg; cerul era senin și plin de stele iar luminile de pe străzi erau toate aprinse. Ieșiseră de la semiîntuneric la lumină, de la zgomotul muzicii la liniște, așa că noaptea aceasta li s-au părut o noapte de vis. Au mers ținându-se de mână până la hotelul unde era cazată Diana, care nu era așa departe. Hotelul era
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
a fulgilor de nea. Amețim de atâta fericire și cădem În zăpadă. Ne rostogolim râzând ca niște copii, ne sărutăm și ne spălăm reciproc, pe față, cu zăpada pufoasă. Ne Întoarcem În cabană. Este o atmosferă de sărbătoare. Lumânările parfumate, aprinse, În formă de inimă, coșulețul cu ouă roșii care tronează În mijlocul mesei, drobul aranjat pe un platou, peștele afumat, cozonacul, pasca, vinul roșu, toate te Îmbie să iei loc și să te ospătezi. - Hristos a Înviat! -Adevărat a Înviat! Luăm
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
TREBUI OARE FĂCUTĂ, ÎN ACEST STADIU TIMPURIU, O CERCETARE ASUPRA EFICIENȚEI SAU LIPSEI DE EFICIENȚĂ A LEGILOR ȘI PRACTICILOR DE GRUP? DACĂ DA, CINE AR TREBUI SĂ CONDUCĂ CERCETĂRILE? LA UN MOMENT DAT, MARIN SE ÎNTREBĂ CINE ÎNCEPUSE ACEASTĂ DISCUȚIE APRINSĂ. NU SE PUTU ABȚINE SĂ NU OBSERVE CĂ SE FĂCEAU AFIRMAȚII CARE, DACĂ AR FI FOST ROSTITE ÎN FAȚA UNUI TRIBUNAL, AR FI AVUT CA EFECT IMEDIAT CONDAMNAREA AUTORULUI LOR. NU ÎȘI AMINTEA SĂ MAI FI AUZIT VREODATĂ ATÂTEA VORBE DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
s-a ajuns acum, prin adoptarea unui aparat foarte simplu, constând dintr-o lampă de spirt ce este adaptată la un horn de metal și al cărui capăt se află introdus în lenjeria de pat, la picioarele pacientului. Lampa odată aprinsă, o căldură de 600 centigrade se răspândește de grabă în pat și îndată apare transpirația, când se poate recurge la lanțetă [de către medic]. " Cred că invenția este de origine franceză, dar a fost folosită cu atâta succes aici, încît cred
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
picta în locul lui!" Îl privea pe Rateau cu ochi nefericiți. "Nu pot trăi fără el", spuse ea. Avea din nou chipul ei de fată, care-l uimi pe Rateau. Acesta își dădu dintr-o dată seama că Louise roșise. Lampa rămase aprinsă toată noaptea și toată dimineața următoare. Când Rateau sau Louise veneau să-l întrebe ce face, le răspundea doar atât: "Lăsați-mă, lucrez". La prânz mai ceru niște gaz. Lampa, care începuse să fumege, străluci din nou cu o flacără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
La miezul nopții își luă rămas bun de la Jonas. Așteptă o clipă sub ungherul în care lampa mai ardea încă, apoi plecă fără să spună nimic. În dimineața celei de a doua zi, când Louise se trezi, lampa era tot aprinsă. Începea o zi frumoasă dar Jonas nu-și dădea seama de asta. Întorsese pânza cu fața la perete. Frânt de oboseală, aștepta, așezat pe scaun, cu mâinile odihnindu-i-se pe genunchi cu palmele în sus. Își spunea că de acum înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
împinse o ușă de bambus cu țâțânile din liane. Apoi se trase la o parte, fără un cuvânt, uitându-se la inginer cu aceeași privire neclintită. În colibă, d'Arrast nu văzu în prima clipă decât un foc abia mocnit, aprins chiar în mijloc, de-a dreptul pe pământ. Apoi desluși, într-un ungher, în fund de tot, un pat de aramă, fără așternut și cu o somieră stricată, iar în ungherul opus, o masă, pe care se înșiruiau vase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]