8,255 matches
-
și singurii ochelari disponibili aparțin unui șarpe care, conform denumirii, are ochelari. Îl doriți? Da, dar numai dacă are dioptrii de plus doi și jumate! 3. Dă ce, ne întreabă un domn veteran al tranziției, dă ce mai repede îmi aranjez pălăria la dungă decât bugetul de lefegiu imun la înmulțire, imun la împărțire ?! Dă ce? Dă ce, continuă petentul , Oricât strâng robinetul La wați, la pusu-n oală, La orice cheltuială Am chix la...socoteală ? Stimate domnule domn, ne pare rău
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pe Ingrid și o întreabă cum a dormit: - Să mă gândesc... a fost un somnic din acela bun, bun de tot și... am și visat - Da! Îmi povestești și mie? - Am visat... (Ingrid își tot face de treabă prin cameră aranjând păpușile) nu-mi amintesc prea bine Parcă erau multe steluțe strălucitoare de toate culorile... mari, mici... apoi nu mai știu... - Cred că era Moș Ene pe la gene, zise mama. El vine în fiecare seară pe la toți copiii și presară o
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
se culca pe bancă. Noaptea se îmbrăca sau se învelea cu el ca să se apere de țânțari. Își scotea pantofii din picioare și se ghemuia pe bancă, stând nemișcată până dimineața când se ridica, își netezea fusta și bluza, își aranja părul, cu cărare pe mijlocul capului, și ieșea pe peron. Era o femeie slabă și destul de înaltă, care-și impusese probabil să meargă dreaptă și, din pricina asta, mersul ei avea ceva prea disciplinat. Când se muta de pe peron în sala
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și tonul cu care vorbea. M-a izbit o anumită ariditate ironică sub care încerca uneori să-și ascundă emoțiile. Și o aud parcă, așa cum aud vântul... 7. " În copilărie îmi plăceau enorm hârtiile de staniol colorate. Le netezeam, le aranjam și le strângeam cu grijă într-o cutie. Fiecare avea altă culoare. Într-o zi, cineva mi le-a luat și a făcut din ele un glob. Strânse în bulgărele acela cenușiu, foițele mele colorate nu m-au mai interesat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ce nu. Am pus tot ce aflasem într-o ecuație și, după puțin exercițiu, știam exact ce trebuia să-mi iasă după semnul egal. Cei mai mulți vor să mănânce bine șase zile și în a șaptea se roagă pentru a-și aranja relațiile în lumea viitoare. Eu nu mă pricepeam nici la una, nici la alta. Am abandonat lupta și pentru lumea aceasta și pentru lumea de apoi. Eram mulțumită cu ce mi se oferea. Genul ăsta de viață n-a fost
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dat seama că, în absența lui, ea începuse să-i umble prin hârtiile unde-și ținea un fel de jurnal profesional. Le găsea prea meticulos aranjate. Spiritul ei ordonat nu suporta odată ce punea mâna pe un lucru să nu-l aranjeze cum trebuia; sau poate făcea asta ca să nu se cunoască vreo urmă, dar abia astfel se trăda... Nu i-a fost greu să înțeleagă ce anume căuta. Vroia să afle din jurnal dacă a renunțat sau nu la ideea lui
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu martorii, fetițo. Mâine voi fi procuror, i-am spus. Voi pronunța rechizitoriul. 16. A doua zi, Eleonora s-a așezat din nou pe aceeași bancă. Am adus din magazie lada care trebuia să marcheze locul unde stăteau judecătorii, am aranjat-o cu meticulozitate de regizor și, câtva timp, m-am plimbat pe peron ca în fața unei săli arhipline care aștepta cu sufletul la gură rechizitoriul meu. Vroiam să-mi compun și "o stare" de procuror... Pe care o simt și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
rostit ca o sentință: ― Te-am pierdut! S-a depărtat pufnind, parcă-i făcusem un rău cu asta. M-am luat după el. ― Charlot, ia vino încoace. ― Nu se aprobă! ― Vino, măi, nu face pe nebunul. Ce zici dacă am aranja ceva? Ochii lui Charlot sclipiră fosforescent: ― Cînd? ― Astă-seară! În clipa aceea, Iliuță scoase capul pe ușă: ― Mi se pare că miroase a chef! ― Măi, ai un nas de copoi... ― Cine-i cu aprovizionarea? (asta, în limbajul nostru însemna: cine plătește
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nedumerită, lacomă să știe totul dintr-o dată, încrezătoare că pleacă și totodată îndoindu-se. I-am povestit tot ce se întîmplase în timpul lipsei mele, cum găsisem bancnota de cinci sute, cum câștigasem la ruletă, cum îmi venise ideea plecării, cum aranjasem cu misitul grec obținerea pașapoartelor. ― Și bagajele? tresări ea. Plecăm fără ele? ― Sânt în cabină! i-am explicat cu superioritatea celui care n-a scăpat din vedere nici cel mai neînsemnat amănunt. Pe Mihaela abia acum o cuprinse o bucurie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vreau nimic de la tine, înțelegi, absolut nimic! ― De ce ești atât de rău? Am ridicat din umeri. Ce aș fi putut să-i răspund? După o nouă tăcere, Mihaela se apropie de mine și, cu gesturi tandre, îmi șterse ochii, îmi aranjă părul, îmi potrivi cravata. Am lăsat-o să facă ce voia sau, mai bine zis, n-am avut tăria a-o împiedic. După ce isprăvi cu dichisul am întrebat-o: ― Acum pot să plec? ― Cum vrei! Aș mai fi rămas (o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ele ― rezolvarea impasului în care mă aflam? Spuneam mai sus că pornisem la atac fără nici un plan preconceput. Chiar dacă aș fi avut vreunul, sânt sigur că praful s-ar fi ales de el. Am mers la voia întîmplării, și întîmplarea aranjase lucrurile mai înțelept decât ar fi făcut-o cea mai înțeleaptă minte. Mie nu-mi rămăsese altceva decât să ascult supus sugestiile care porunceau voinței mele. Oare acea rațiune necunoscută alcătuise deasupra conștiinței mele un plan de recucerire fără greș
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-mi fie subaltern, întotdeauna la dispoziția mea, nu pentru a-l prigoni sau a-i face neajunsuri (o, nu!). Voiam, pur și simplu, să-l zdrobesc cu mărinimia mea, numai și numai ca să știe Mihaela de ce sânt capabil. Lucrurile se aranjară exact după placul meu. Am fost numit secretar general la Finanțe unde era titular Popișteanu, bun prieten cu tatăl Ceciliei. Cel dintâi lucru pe care l-am făcut, intrând în funcțiune, a fost avansarea lui Nenișor. Nu mi-o ceruse
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
îmi mulțumi Alexa în numele soră-și. Am primit-o ca pe o regină. Îmi instalasem biroul într-o încăpere somptuoasă, tapetată cu mătase, cu persiene pe jos în care se afunda piciorul și fotolii îmbrăcate în piele. (Toate astea fuseseră aranjate în vederea unei eventuale vizite a fostei mele soții.) Alexa mă felicită pentru înalta demnitate cu care fusesem onorat, îmi ură stereotip "la mai mare" și adause că sora ei s-a bucurat aflând de ascensiunea mea. ― Ce mai face? am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sila, așa cum făcuseși și tu cu mine odinioară, pe scara mansardei, ca să mă aleg măcar cu atâta, să-mi potolesc gura arsă. Ce slabă m-am arătat! Mi s-a tăiat dintr-o dată curajul și m-am pomenit că-ți aranjez cravata. Tot era ceva. Stăteai așa de aproape, încît ți-am respirat aerul!... (Aveam, așadar, dreptate, când mi se păruse ca și cu Mihaela s-a petrecut același lucru.) O, Dorule, încă de la începutul legăturii noastre erai sigur că te
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pentru cioranocaragialianul din mine, filo xerat de catastrofism, scepticism agresiv și zeflemea suicidară. Mai întâi au fost dragii noștri fini, Oana și Floricel (științe politice, medicină), stabiliți de zece ani în State, și care, după varii șicane birocratice, s au aranjat cum se cuvine, cu bani destui, recunoașterea diplomelor valahe, casă zdravană, doi copii minunați, teze doctorale, publicații la Routledge, alintări administrative, vacanțe mirifice, ajutat din plin rudele rămase acasă... Tot tacâmul. Ei ne-au zdruncinat serios convingerea că de România
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ce este și-o fi tot împreună...Și așa, înlocuindu-l la ore câte odată, am ajuns suplinitor de suplinitor. Cât lucram cu isteții copii, Iancu arunca alice în vântul ciorilor că alt animal n-a reușit să ochească sau aranja aventura mișcării unei bote de vin mănăstiresc, circa 20 de litri, pentru a deschide seria șezătorilor de iarnă, o minunată defilare de obiceiuri, povești, voroave și spuse nespuse. Jucam teatru alături de elevi, unii dintre ei fiind cu trei-patru ani mai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
înseamnă ceva ne măsurabil. Ce putea face? Se interesa la primării de bolnavii cu boli sociale, sifilisul și tuberculoza fiind la moda sărăciei, de pelagră...Venea pe la școli în inspecție uneori excesiv de interesat. La mine i-a plăcut cum am aranjat clasa-dormitor, s-a bucurat că toți copiii deși ru foși erau curați și că săpunul era la mare cinste. De aici și până la propaganda pe care mi-a făcut-o mai era un pas și dacă ar fi continuat musai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mă spăl pe față și iată-mă somat de un grănicer care mă duce la pichet. Ai acte? Am. De ce? N-am casă și casa-i la mine în buzunar ca la melc. Aha. Vrei să treci la sovietici. Te aranjăm noi. Și m-au aranjat la masă. Mâncare ca lumea, nu ca la spital. Văzând că-mi place, plutonierul mi-a spus că-s nebun de mă tot agăț de învățământ. Fă armata, dom'le, și te reangajezi ca sub
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
iată-mă somat de un grănicer care mă duce la pichet. Ai acte? Am. De ce? N-am casă și casa-i la mine în buzunar ca la melc. Aha. Vrei să treci la sovietici. Te aranjăm noi. Și m-au aranjat la masă. Mâncare ca lumea, nu ca la spital. Văzând că-mi place, plutonierul mi-a spus că-s nebun de mă tot agăț de învățământ. Fă armata, dom'le, și te reangajezi ca sub ofițer! Aha. Nu te ia
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
vorbe și, la sfârșit, ne-a întrebat dacă n-am vrea să ne apropiem de Ismail. Vorbe. Duminică, cerc cultural la Cairaclia, la 25 kilometri depărtare. Steluța îmbrăcase frumos cei doi copii, Pașa arăta de sărbătoare. Eu am plecat să aranjez ceva la căruță, Pașa să închidă porcii iar Steluța să asigure ușile. Trece timpul și nimeni nu vine la căruță. Intru în curte și stupoare: Pașa și doamna mea plângeau de mama focului lângă două pozne peste măsură: unul dintre
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
patului le-am lăsat înlocuitorului nostru. Eram un alai curios, nici vesel, nici trist, mulțime de oameni nedespărțită până la Dermendere. Ni se rupea inima. Dar ce să-i faci? Viața e viață. Cu o săptămână înainte fusesem la Sofian și aranjasem să se facă necesara curățenie și văruitul în camerele în care aveam să stăm. Ne-a sprijinit sora revizorului școlar, tânăra învățătoare Cornelia M Stratula. Spre apusul soarelui, când am ajuns, totul era pus la punct și până s-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
plutoane, cu colonelul nostru drag în frunte, călare pe un cal mare și frumos. Muzica militară, tot în frunte. Cu un kilometru înainte de a ajunge la Vaslui am făcut o haltă de ajustare, ne-am șters de praf, ne-am aranjat și am intrat în oraș în pas de defilare și în uralele mulțimii care ne aștepta. Femei, mame, surori și soții care plângeau de bucurie când îi vedeau pe cei dragi întorcându-se teferi în țară. Și mai erau mame
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
citim Divina Comediei Încă n-am plecat. Sorin Preda e în recunoaștere "pe sus". Sper să mă înțeleg bine cu nepotul lui Marin Preda, pe mare, cum m-am înțeles cu unchiul său, "pe uscat". Îmi desfac bagajele și-mi aranjez lucrurile în dulap. Îmi pun la îndemînă trusa de bărbierit și rezerva strategică de medicamente. Pastile contra răului de mare, Valium și somnifere. Mă simt ușor stresat de noutatea experienței și, mai ales, de proastele previziuni meteorologice. "Lumea Renașterii" pare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
vreme rea. Zgomotul valurilor devine din ce în ce mai amenințător și, uneori, simt cum mi se contractă stomacul. Mircea Ciobanu e palid. Ileana Mălăncioiu, în schimb, se ține "tare". La prânz, am mâncat în "marele salon". Aici, regula e ca "bunătățile" să fie aranjate pe o masă lungă, unde te servești singur. Chelnerii stau în spatele mesei și veghează să nu lipsească nimic. Te uiți și alegi ce-ți place. Friptură, pește, cârnați, tot felul de salate, de sosuri, prăjituri, fructe, sucuri. Inclusiv cafea și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
purta ca Don Quijote, nu ajunge să vrei. Trebuie să poți transforma iluziile în unică realitate. Miercuri 23 noiembrie Zăpăceală și confuzie când sosim la Pireu și ne despărțim de "Lumea Renașterii", coborîndu-ne bagajele pe chei. Mergem la Delfi? S-a aranjat? Dar unde sunt autocarele promise? Cineva zice că ar fi vorba de un singur autocar. Dar sunt multe autocare în parking și nimeni nu ne îndrumă la cel "bun". O parte dintre români se urcă într-un autobuz care merge
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]