4,796 matches
-
propaganda de partid nu scapă niciun prilej de a enumera toate binefacerile acordate naționalităților conlocuitoare, multe din ele formale, pe hârtie. Totuși, se publică literatură sau culegeri de folclor chiar și pentru minorități naționale mai reduse numeric, cum sunt tătarii, armenii etc. Pentru țigani, pentru limba și cultura lor, nu s-a făcut chiar nimic. Pentru noi nu există decât ignoranță. De fapt, greșesc, semiignoranță, deoarece miliția populară, prietena devotată a oamenilor muncii, nu-i ignoră niciodată pe țigani. Au statistici
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
radiodifuzate ori cu unele modificări) în propria-i revistă. Este, de exemplu, și cazul textului în care, polemizând cu postul dvs. de radio, domnul Eugen Barbu alcătuia spre a-și argumenta teza susținută , alcătuia, cum vă amintiți, o listă cu armenii, grecii și mai ales evreii lucrând la Europa Liberă, de parcă asta ar fi fost de reproșat unui post de radio necomunist de către un scriitor comunist român. Lucrul n-a surprins însă pe nimeni, nici măcar pe cei care i-au dat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
consilier la direcția de afaceri externe a Departamentului de Război american. El creează neologismul "genocid", de la grecul genos, "rasă", și latinescul caedes, "omor", "masacru", "carnagiu", pentru a numi crimele comise în Europa. Cunoașterea persecuțiilor antievreiești din trecut și a masacrului armean din 1915 îl determină să definească "genocidul" ca "orice plan coordonat metodic de a distruge viața și cultura unui popor și de a amenința unitatea lui biologică și spirituală". Termenul este utilizat intermitent în timpul procesului de la Nürnberg, în 1945 și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în 1945 și la începutul lui 1946, și este adoptat de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în convenția pentru prevenirea și pedepsirea crimei de genocid, pe 9 decembrie 1948. El putea fi aplicat atât exterminării evreilor, cât și celei a armenilor sau țiganilor. Dar această utilizare universalizantă cu greu putea, desigur, să obțină acordul celor care proclamau unicitatea exterminării evreilor și care se opuneau ca aceasta să fie pusă în aceeași categorie cu celelalte masacre comise până atunci în istorie (sau
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pe viitor ca o națiune pluralistă, liberă, egalitară și revigorată de energia caracterului ei mixt în sfârșit digerat? Aceasta este posibila rezolvare a concurenței între victime. Pe 29 ianuarie 2001, Adunarea Națională vota o lege prin care se recunoștea genocidul armean din 1915. Pe 21 mai, același an, legea Taubira ratifica recunoașterea de către Franța a comerțului cu sclavi și a sclaviei drept crime împotriva umanității. Iar foarte recent legea pentru penalizarea negării genocidului armean, votată pe 12 octombrie 2006 de cei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
o lege prin care se recunoștea genocidul armean din 1915. Pe 21 mai, același an, legea Taubira ratifica recunoașterea de către Franța a comerțului cu sclavi și a sclaviei drept crime împotriva umanității. Iar foarte recent legea pentru penalizarea negării genocidului armean, votată pe 12 octombrie 2006 de cei numai 129 de deputați participanți la scrutin și prezențiaaaaaa, o foarte mică minoritate a reprezentării naționale, s-a adăugat unui ansamblu de legi memoriale specifice Franței, care contribuie la judiciarizarea scrierii istoriei și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de istorie și care flatează memoriile, mult mai captive și mai utile. Utile deja pentru motive politice josnice. Cine poate ignora că legea votată pe 12 octombrie 2006 urmărea să flateze o jumătate de milion de votanți francezi de origine armeană (dar sunt ei atât de naivi?), ridicând un nou obstacol, de astă dată judiciar, pentru intrarea Turciei, țară musulmană, în Uniunea Europeană? Un amendament la legea Gayssot din 13 iulie 1990, care urmărește să reprime orice afirmație rasistă, antisemită și xenofobă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
musulmană, în Uniunea Europeană? Un amendament la legea Gayssot din 13 iulie 1990, care urmărește să reprime orice afirmație rasistă, antisemită și xenofobă și sancționează contestarea crimelor împotriva umanității, ar fi fost suficient, mai ales că deputații noștri recunoscuseră deja genocidul armean în ianuarie 2001 și nu se poate pretinde că în Franța negatorii acestui genocid sunt foarte mulți. Să faci presiune asupra Turciei pentru recunoașterea genocidului armean e un lucru, să legiferezi asupra negării lui într-o țară ca Franța, care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
împotriva umanității, ar fi fost suficient, mai ales că deputații noștri recunoscuseră deja genocidul armean în ianuarie 2001 și nu se poate pretinde că în Franța negatorii acestui genocid sunt foarte mulți. Să faci presiune asupra Turciei pentru recunoașterea genocidului armean e un lucru, să legiferezi asupra negării lui într-o țară ca Franța, care nu a fost nici instigatoarea, nici locul acestei exterminări, e altceva. Franța s-a folosit de cauza armeană, cum făceau puterile europene în secolul al XIX
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Să faci presiune asupra Turciei pentru recunoașterea genocidului armean e un lucru, să legiferezi asupra negării lui într-o țară ca Franța, care nu a fost nici instigatoarea, nici locul acestei exterminări, e altceva. Franța s-a folosit de cauza armeană, cum făceau puterile europene în secolul al XIX-lea și la începutul secolului XX, pentru propriile interese. Pe 19 ianuarie 2007, Hrant Dink, redactorul-șef al hebdomadarului armean din Turcia Agos, a fost ucis cu sălbăticie de un naționalist turc
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
nici locul acestei exterminări, e altceva. Franța s-a folosit de cauza armeană, cum făceau puterile europene în secolul al XIX-lea și la începutul secolului XX, pentru propriile interese. Pe 19 ianuarie 2007, Hrant Dink, redactorul-șef al hebdomadarului armean din Turcia Agos, a fost ucis cu sălbăticie de un naționalist turc. El lupta pentru apropierea între turci și armeni, denunțând totodată ceea ce suferise poporul său sub tânărul regim turc. Fusese târât de mai multe ori în justiție de către naționaliștii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
XIX-lea și la începutul secolului XX, pentru propriile interese. Pe 19 ianuarie 2007, Hrant Dink, redactorul-șef al hebdomadarului armean din Turcia Agos, a fost ucis cu sălbăticie de un naționalist turc. El lupta pentru apropierea între turci și armeni, denunțând totodată ceea ce suferise poporul său sub tânărul regim turc. Fusese târât de mai multe ori în justiție de către naționaliștii turci pentru că numise genocid masacrele comise sub Imperiul Otoman, dar se opunea legii care penaliza negarea genocidului armean, votată pe
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
turci și armeni, denunțând totodată ceea ce suferise poporul său sub tânărul regim turc. Fusese târât de mai multe ori în justiție de către naționaliștii turci pentru că numise genocid masacrele comise sub Imperiul Otoman, dar se opunea legii care penaliza negarea genocidului armean, votată pe 12 octombrie 2006. Se trădează astfel tendința Occidentului de a-și repertoria "păcatele" și pe cele ale altora, în nesfârșita căutare a inocenței. O tendință totuși selectivă, memoriile evreiască, neagră, armeană, maghrebiană, musulmană, colonizată și altele nefiind toate
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
se opunea legii care penaliza negarea genocidului armean, votată pe 12 octombrie 2006. Se trădează astfel tendința Occidentului de a-și repertoria "păcatele" și pe cele ale altora, în nesfârșita căutare a inocenței. O tendință totuși selectivă, memoriile evreiască, neagră, armeană, maghrebiană, musulmană, colonizată și altele nefiind toate tratate la fel. Trierea efectuată de majoritate în recunoașterea memoriilor de suferință ale minorităților și chiar ierarhizarea lor nu sunt străine de exacerbarea concurenței victimare. Note CONCLUZIE Dreptul la uitare Urcând până la temeliile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Holocaustului au tendința de a nega calificativul de genocid altor genocide. Pe 10 aprilie 2001, într-o declarație pentru ziarul Turkish Daily News, Shimon Peres, pe atunci ministru de Externe al Israelului, aflat în vizită oficială în Turcia, spunea că "armenii au suferit o tragedie, dar nu un genocid". Mai târziu, pe 8 februarie 2002, ambasadorul Israelului în Armenia, Rivka Cohen, proclama "inadmisibilă orice comparație între tragedia trăită de poporul armean și Holocaust", ca și cum prima l-ar putea pune în urmă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
al Israelului, aflat în vizită oficială în Turcia, spunea că "armenii au suferit o tragedie, dar nu un genocid". Mai târziu, pe 8 februarie 2002, ambasadorul Israelului în Armenia, Rivka Cohen, proclama "inadmisibilă orice comparație între tragedia trăită de poporul armean și Holocaust", ca și cum prima l-ar putea pune în urmă pe cel de-al doilea. Dezbaterea despre unicitatea Holocaustului începuse în Statele Unite la sfârșitul anilor 1990, odată cu avântul multiculturalismului. În Franța, ea nu a avut pur și simplu loc, iar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și simplu loc, iar unicitatea a fost acceptată ca un adevăr intangibil de instituțiile evreiești, presa generalistă și marele public, în special cel evreu 2. Ultimele evoluții politice par să fi determinat instituțiile evreiești să fie mai deschise la genocidul armean. E de sperat că această schimbare de atitudine nu este doar prețul plătit "ciocnirii civilizațiilor", ci anunță cu adevărat etapa maturității, care va înlocui dogma unicității Holocaustului cu recunoașterea specificității fiecărui genocid. Într-adevăr, care popor are dreptul să spună
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
populații, îndepărtarea de societatea "fericiților". Iar realitatea socială are o legătură strânsă cu acest trecut de suferință a cărui memorie este fluturată astăzi și căruia i se atribuie starea de suferință actuală. Desigur, pentru evrei, ca, de altfel, și pentru armeni, care așteaptă din 1915 recunoașterea de către Turcia a genocidului lor, problema se pune aici în mod diferit din momentul în care ei nu mai fac obiectul vreunei discriminări. Schema rămâne însă aproape identică, scoțând în evidență pericolul în care se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
altfel, încât să devii actor al istoriei proprii, și nu doar victimă a istoriei? O provocare dificilă și care le este lansată tuturor purtătorilor acestor memorii revendicate în gura mare, memoria Holocaustului, dar și memoria sclaviei, memoria colonizării, memoria genocidelor armean, rwandez etc. Sunt sau nu posibile ieșirea din ideologia victimară și eliberarea de politicile datoriei de memorie, ale căror efecte adverse generează uitarea, dar altă uitare, uitare care înseamnă ștergerea motivului, semnificației și dimensiunii evenimentului, nu acea uitare salutară care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
IV-lea Epifanul, 31, 38 Arabi, 224, 231, 233, 239, 242, 253, 254, 262 285 Arabo-musulmani, 254-255, 259, 262, 283-284 Arafat, Yasser, 222, 224-225, 228 Arendt, Hannah, 199, 273-275, 290 Arestările de la la Vél' d'Hiv', 243-244 Arlozorov, Haim, 231 Armeni, 197, 289, 295, 300 Armenia, 295 Aron, Raymond, 235 Artaxerxes, 49 Ascunderea feței (lui Dumnezeu), 171-172 Ashkava (rugăciune), 73 Asociația pentru Cultura și Știința Evreilor, 125 Astruc, Élie-Aristide, 144 Așkenazi, 58, 62-63, 66, 68, 70-73, 75, 83-84, 86, 89-90, 92-93
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
201 Le Chagrin et la Pitié, 242 Le Juif imaginaire (de Alain Finkielkraut), 246 Leblanc, Marie, 259 Lebrun, Rico, 196 Legay, Jean, 243 Legământ, 15, 27-28, 30, 65, 113, 135, 162, 167 Legea din 12 octombrie 2006 (împotriva negării genocidului armean), 287-289 Legea din 23 februarie 2005 (evocând rolul pozitiv al prezenței franceze peste mări), 284 Legea din 29 ianuarie 2001 (recunoașterea genocidului armean din 1915), 287 Legea Gayssot (13 iulie 1990, sancționând contestarea crimelor împotriva umanității), 288 Legea Taubira (21
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Legământ, 15, 27-28, 30, 65, 113, 135, 162, 167 Legea din 12 octombrie 2006 (împotriva negării genocidului armean), 287-289 Legea din 23 februarie 2005 (evocând rolul pozitiv al prezenței franceze peste mări), 284 Legea din 29 ianuarie 2001 (recunoașterea genocidului armean din 1915), 287 Legea Gayssot (13 iulie 1990, sancționând contestarea crimelor împotriva umanității), 288 Legea Taubira (21 mai 2001, despre comerțul cu sclavi și sclavie), 287 Leidengeschichte, 130 Leipzig, 109 Lemberg, 88 Lemkin, Raphael, 197 Letteris, Meir, 109 Levi, Primo
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Andre Lecomte de Noüy, desfășurate În perioada 1882-1904. S-a păstrat structura exterioară datorită căreia biserica este unică În cadrul arhitecturii ecleziastice românești. Ornamentele exterioare, care acoperă edificiul În Întregime și care au fost inițial aurite, combină elemente turcești, arabe, georgiene, armene și persane cu motive arhitecturale românești Într-o superbă dantelărie În piatră. Pot fi numărate peste 30 de registre de motive decorative, care nu se repetă. În interiorul bisericii sunt Înhumate mai multe personalități de rang domnesc: Tudosca, prima soție a
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Cantemir Elena, Ignea Marieana () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93557]
-
în cele din urmă se împart onorariile (dăksina) la preoți; pe deasupra aceștia primesc în dar pe cele patru regine cu slujnicele lor. Sacrificiul calului este cu siguranță de origine indo-europeană. Urme ale sale se găsesc la germani, iranieni, greci, latini, armeni, masageți, dalmați. Dar numai în India acest scenariu mitico-ritual a câștigat un loc atât de considerabil în viața religioasă și în speculația teologică. E posibil ca asvamedha să fi fost la origine o sărbătoare de primăvară, mai exact un rit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Chiril și repetă că trebuie să fim cum nu se poate mai prudenți atunci cînd vorbim de uniunea "ipostatică". Ea este de fapt rezultatul unității de organizare și de direcționare a Bisericii catolice. Cvasitotalitatea Bisericilor creștine ale Orientului (siriană, uniată, armeană, maronită, coptă etc.) rămîn "separate" din cauză că refuză acceptarea deciziilor luate la sinodul din 451. Le numim "necalcedonene". Vorbind pe șleau, se poate observa în această bifurcație din sînul creștinătății punctul de plecare al divorțului Orient/Occident, care se va concretiza
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]