5,033 matches
-
Îngheț puternic și toată splendoarea primăverii se prefăcu În toamnă. Pădurile ruginiseră subit ca În noiembrie, florile se Înecaseră În zăpadă, crengi mari atârnau ca niște brațe frânte de greul zăpezii. Era o jale, un prăpăd apocaliptic. Cu timpul, frunzele arse au căzut, pomii au dat muguri noi, apoi frunze noi, dar flori n-au mai fost. Doar salcâmii și teii, arbori care Înfloresc după luna mai, au avut belșug de floare.” Așadar, Pazi, studentă extrem de cultă, cu cea mai solidă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
erau blasfemii la adresa Sfintei Fecioare). Apoi, bei din ciutură, azvârli ce ți-o rămâne În patru vânturi și scapi de soarta cea ră.» Acest exercițiu de magie neagră, ce mi se propunea, m-a scos din toropeală. Am sărit ca arsă și am Început să urc grăbită colina din fața mea. Urcasem foarte greu panta ușoară, parcă aveam pietre de moară la picioare. Mi-a trecut prin gând că vrăjitoarele aveau puteri hipnotice și mi-am propus să nu Întorc capul. Ajunsă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
prin fumegarea pielii tale. Acolo, pe mormanul de ghete vechi, pe sacul de rufe, între pânze de păianjen îngreunate de praf, tu ciocnești două pietre ovale și o flacără palidă se-ntinde deodată cuprinzîndu-ți mâinile, și un miros de piatră arsă te învăluie. Și în acea clipă, care poate nu se va mai repeta, o vezi deodată: o față subțire, ca modelată într-o coajă de sticlă luminoasă, niște umeri goi și firavi. O păpușă de cârpă strânsă la piept. Codițe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
la înviorare. Alergam împreună cu ei în jurul parcului prin aerul rece, râdeam și ne înghionteam, priveam fundurile fetelor, rotunde în șorturile de sport, și felul ciudat în care alergau, cu degetele fluturîndu-le, afectat, în lături. După ce mâncam, beam ceaiul de zahăr ars, universalul ceai al taberelor de elevi, întrebîndu-ne dacă are în el bromură sau nu, și aveam apoi program de voie până la prânz. La o margine a parcului se aflau terenuri de volei și de fotbal. In cealaltă, un teren de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și cu tubul de metal în dreapta. Unde vedea așezată vreo muscă, aprindea un chibrit și pulveriza spray spre flacăra lui. Izbucnea un jet de foc care transforma în friptură sfârâitoare musca martirizată. Curând în tot dormitorul mirosea grețos a proteină arsă. Pereții rămâneau înnegriți din loc în loc, cu câte un punct alburiu în mijlocul petelor, unde fusese musca. "Termină, bă, dracului, că ne-ai împuțit pe toți!" îi mai striga câte unul, dar Măgălie, rânjind ca într-un f:lm cu vampiri
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de jur-împrejurul conacului (m-am uitat speriat spre statuie, dar nimfa redevenise inofensivă și pudică), ne-au mai aliniat, am mai sărit ca mingea și am mai mers ca piticii, după care ne-au dat, la cantină, cunoscutul ceai de zahăr ars (are sau n-are bromură?). în dimineața aceea, Manix, cu o mutră foarte stranie, de bețiv sau de posedat, congestionat la față, interpreta un soi de pantomimă ritmată, mișcând din gât și din umeri, bătând cu lingurița în paharul de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
copil mic, cu ochii întinși pe jumătate de față, apoi băiețel cu breton și cu obrajii ovali, puber slăbuț, cu ceva stingherit în privire și, în fine, adolescent sumbru, cu pete violete sub ochi, obraji scobiți, gura de o senzualitate arsă, nepotrivită cu austeritatea feței. Scara s-a oprit, spre confuzia mea, nu în holul conacului, ci într-o încăpere îngustă și înaltă, foarte înaltă, cu pereții vopsiți în același ulei vernil, cu un glob în tavan care abia-și putea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
un răspuns în falsetto, nici măcar polemic, mai curând indiferent și batjocoritor, dat oceanului de propagandă în care trăiam și care nu reușea să ne ude: Inți, inți, ia-o-n dinți... Am mai băut o ultimă oară ceaiul de zahăr ars și ne-am apucat să ne facem bagajele. Le-am adunat pe toate în curte și, în grupuri, ne-am pus pe așteptat autobuzele. Toți erau bucuroși și în același timp ușor nostalgici, înseși bagajele lângă care stăteau îi schimbau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
început să râd ca o apucată. Mama a vrut să-mi dea o palmă, dar mâna i-a fost oprită la jumătatea drumului de mâna lui Nunu. La ieșirea din Crematoriu am văzut fumul negru și un miros de carne arsă ne-a învăluit. Tata urca spre cer în formă de fum și miros. S-au împărțit colivă și vin pe colina Crematoriului. Apoi ne-am dus acasă. Am revăzut totul după atâta timp - ultima mea scrisoare, foarte veche, era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de petrecere. Se văzu oprit din drum de un strigăt venit de la omul cu tichie de bucătar pe cap. — Burgerii-s gata! Veniți și serviți! Wilt se împletici până acolo și se servi. Doi cârnați, un burger cu carne de vită arsă și un smârculeț de salată de varză cu morcovi, totul pe o farfurioară de carton. Prin jur nu păreau să existe nici un fel de cuțite sau furculițe. Bietul Henry pare atât de părăsit! zise Sally. O să mă duc și-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
împingând-o apoi în gura lui Wilt. După aceea își linse agale degetele, uitându-se la Henry cu ochi mari. Wilt își mestecă încurcat bucata de burger și în cele din urmă o înghiți. Semăna la gust cu carnea tocată arsă, cu un ușor gust de parfum de firmă. Parcă Lancôme. — De ce doi? întrebă el, clătindu-și întrucâtva gura cu salata de varză și morcovi. De ce doi... ce? — De ce doi oameni? explică Wilt. De ce e așa de important ca doi oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pereche de pantofi. Când reuși să termine, copia Evei Wilt stătea întinsă pe pat și zâmbea fix înspre tavan. — Așa te vreau, fetițo, zise Wilt și coborî la bucătărie ca să vadă dacă punga de curry semipreparat era gata. Era gata arsă. Wilt opri cuptorul și intră în toaleta de serviciu, cea de sub scări. Se așeză și se gândi la următoarea mișcare. Urma să folosească păpușa pe post de manechin pentru teste, astfel încât atunci când avea să vină ziua potrivită, se va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se aștepta un comentariu din partea lui. Nimeni n-ar putea să trăiască într-o așa mizerie un întreg weekend fără să... — Să trăiască? Ai zis „să trăiască“, nu-i așa? sări Flint, călcând pe o bucată de carne de vită arsă. — Am vrut să spun că... — N-are importanță ce-ai vrut să spui, Wilt. Hai să vedem ce s-a întâmplat aici. Intrară în bucătărie, unde domnea același haos, apoi în următoarea încăpere. Pretutindeni era la fel. Mucuri de țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Pretind că ei sunt sexul tare, dar când lucrurile o iau razna, tot noi, femeile, trebuie să-i scoatem din încurcătură. — Henry e la fel de nepriceput, zise Eva. Singurul lucru pe care știe să-l facă e să repare o siguranță arsă. Sper că nu-și face griji din pricina mea. — Se distrează cât se poate de bine, zise Sally. — Nu Henry. Nici n-ar ști cum. Probabil că și-o trage cu Juddy. Eva clătină din cap neîncrezătoare. — Atunci era beat, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să nu-și atingă hainele largi cu care era îmbrăcat; dar, când mai alunecau pe porțiunile mai abrupte, se întâmpla și acest lucru. Curând ajunseră la malul râului; și era încurajator să simți că încă mai era căldură de la creanga arsă. Gosseyn începu din nou să spere că, mergând repede pe acest teren relativ neted, vor reuși să ajungă la casa aflată la o milă depărtare. Enin fu acela care remarcă ce-i costase coborârea. - Chiar că arătăm ca doi vagabonzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cu lanțuri împotmolite în unsoare neagră, roți dințate mai înalte decât noi, sprijinite de bancuri de lucru acoperite de tablă. Marcela voia să atingă și să pipăie totul, nu se lăsa până nu se mânjea toată cu păcură și ulei ars, până nu-și agăța de gât coliere de metal ruginit, până nu se cățăra pe angrenaje de fier complicate. Pe jos erau răspândite cuie mari cât antebrațul meu, rulmenți acoperiți de cruste compacte de rugină, cutii de lemn pline de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
noastre zile împreună: etichete de la sticlele de bere pe care le băuserăm, lăcrămioare uscate primite de la mine, o mică scobitoare de plastic cu figurină la capăt, de la masa pe care mi-o servise ea, ca la cane, o lumânare fantezi arsă pe jumătate, care amintea o seară petrecută la lumina ei, o mostră triunghiulară din materialul ecosez din care-și făcuse un taior purtat prima dată când mersesem cu ea la Athenee Palace și multe altele. Le lipise pe toate cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pentru o clipă din sprânceana pisicii, foindu-se lângă ureche, unde pisica avea părul rar și cenușiu, și dispărând apoi în blănița de pe cap. Priveam în altă parte o popicărie în plin soare și deslușeam până și firișoarele de tutun ars care se scurgeau din luleaua ciocnită de-un zid cafeniu de către un cârciumar cu șorț și față roșie, venit să chibițeze. Vedeam un copil făcând pipi într-un crâng de aluni, în mijlocul unor flori de câmp mai înalte ca el
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atunci. Își aminti că pe marginea trotuarului, înainte de a se îndrepta către tramvai, îi spusese "Te iubesc"! Făcea eforturi mari să-și amintească trecuseră atâția ani... Uitase sau voise să uite? Viața îl furase, atelierul, munca, copiii... Deodată sări ca ars! O întrebase: Ce-ai făcut în toți acești ani? Și ea parcă îi răspunsese: Am fost aici, alături de tine. Ce voise să spună atunci? Cum adică a fost alături de mine, când ea locuia la Paris? Ceva, ceva nu se leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de acum încolo. De pomană n-o dau și nici la un coate goale să mi-o facă zob! În sfârșit, într-o zi, Ana îl strigă din camera ei: Tată, ai un client pe e-mailul meu! Petre sări ca ars: "Companie austriacă interesată de ofertă. Pentru detalii sunați la telefon..., sau direct la sediul companiei București, Bd. Magheru..." Era seară și nu avea rost să mai sune, dar, neputând sta locului, Petre o luă pe Ana și porniră să bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
astăzi, la 82 de ani, nu stă locului și lucrează în atelier, spintecă și curmă lemn la ferăstrăul circular, cu toate că are implantat un stimulator cardiac, care, de altfel, nu-1 împiedică de la cinstirea câte unei țuici fierte cu secărică și zahăr ars, specialitatea casei. Când are chef, stăm la taifas, relatându mi întâmplări hazlii din copilărie și din armată, că râd de mă cocoșez, dar și situații tragice de la Primărie și Cooperație, când era obligat să le ia din animalele aflate-n
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
trebui să participăm și noi, clientela industriei naționale, într-o coloană paralelă, în care, în loc de lozinci cu binecunoscutul slogan "vrem să muncim", să purtăm spre vedere: set motoare damblagite, variate rezervoare de benzină boțite, o multitudine de becuri de Fieni arse, o mare de mobile descleiate. Ce-i de făcut în această situație vă spun eu, dragi muncitori îndrăgostiți de muncă! Ori trecem să muncim la patron, adică privatizăm tot ce se poate, ori ne apucăm de ficțiuni. Huntington și cercetașii
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
sau de îndărătnicie, așa imputări mi se fac, poate... poate pentru ca să se mântuie, știu eu? 187 {EminescuOpXVI 188} Observă-i doamnei Veronica Micle că între scrisorile ce i s-a trimis din partea unui om este una în plic care trebuie arsă și pe care acel om n-a îndrăsnit s-o puie pe foc. Pentru ce nu scriu acasă, știi tu - mai târziu, când mi-o da mâna, scriu. Altfel poți zice (tatei tot ce vrei tu, că mă aflu bine
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Ștefan, prefăcu în cenușă tot orașul. Cinci ani în urmă, îndată ce eroul domn găsi odihnă din partea dușmanilor străini, el o rezidi iarăși; și poporul, iar nu el, o numi Ștefanovița. La anul 1491 rezidența domnească în mare parte fu iarăși arsă, încât după câțiva ani ea număra numai șase sute odăi, care și aceste, prin nepăsarea următorilor stăpânitori, se împuținară tot mai mult. Domnul Ștefan Tomșa (1615) însă arzând și pe acestea, curțile în vremea lui Alexandru Mavrocordat v.v. ajunseră a număra
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mi s-a topit demult. S-au învălmășit cețurile de pe Râiosu până spre Clocotici. Soarele a mai pâlpâit stins pe coroana albă a Moldoveanului și s-a ascuns. Fumul de sub pirostrii se culcă spre Râul Doamnei și miroase a ceaun ars. “Nu a existat nici o luptă de rezistență anticomunistă în Argeș, cu atât mai puțin antisovietică. Banda Arnăuțoiu-Arsenescu continua lupta lotrilor de altădată. E specificul zonei. Trebuia să apară așa ceva. Strangulau copiii născuți de Maria Plop ca să nu le facă greutăți
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]