8,108 matches
-
-lea s-au refugiat aici sârbi de la sud de Dunăre. Au fost aduși numeroși germani (numiți aici „șvabi“), mai ales din părțile sudice și vestice ale Germaniei (catolici, spre deosebire de sașii transilvăneni, luterani). Timișoara, capitala provinciei, a devenit un oraș tipic austriac (supranumit și „Mica Vienă“). În comparație cu Transilvania, cristalizată de secole În structurile ei etnice și politice, Banatul apărea ca o frontieră În mișcare, o țară În mare măsură nouă, pusă În valoare de coloniști. Se explică astfel și faptul că tensiunile
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
-lea, ar fi coborât spre deal și câmpie, Întemeind cele două state: țara Românească și Moldova. La 1885, Dimitrie Onciul (1856-1923), fondatorul noului curent critic din istoriografia românească, a publicat un important studiu despre „teoria lui Roesler“. Ambele interpretări, a istoricului austriac, dar și a lui Xenopol, i se păreau nesatisfăcătoare. De ce neapărat la sud sau la nord de Dunăre și nu la sud și la nord? Dunărea nu a fost o frontieră, romanii stăpânind ambele ei maluri, iar limba latină vorbindu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
1699, Habsburgii cuceresc atât Ungaria, cât și Transilvania (care va avea statut de principat, apoi de mare principat În interiorul Austriei). Un nou război cu turcii le aduce, În 1718, Banatul, Serbia și Oltenia (partea de apus a țării Românești). Ocupația austriacă a Olteniei a durat Însă doar două decenii; prin pacea de la Belgrad din 1739, Imperiul Habsburgic renunță la Serbia și restituie Oltenia țării Românești; va păstra Însă Banatul, ca și Transilvania, până la 1918. Rusia Începe și ea În vremea lui
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cadă la Înțelegere tot cu ei, nu cu românii sau cu slavii (supraviețuirea ideii de stat ungare și o aristocrație puternică au fost două dintre atuurile lor). Românii transilvăneni nu se gândeau Încă să se rupă de Austria. Transilvania era austriacă și multietnică. Cu greu ar fi putut fi imaginată Într-un stat național românesc. Ceea ce doreau românii era o Transilvanie autonomă, eventual Într-o Austrie federalizată, și tratarea lor pe picior de egalitate cu celelalte națiuni. România, pentru Început, avea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
vremea lui Napoleon III). Cu Germania, relațiile puteau fi excelente. Nu tot așa stăteau Însă lucrurile cu Austro Ungaria. Austriecii sfârșiseră prin a ceda În fața ungurilor la 1867. Austria devenise Austro-Ungaria, un stat alcătuit din două state distincte. În partea austriacă, chiar dacă elementul german avea Întâietate, s-a păstrat autonomia diverselor „țări“. De o asemenea autonomie a beneficiat și Bucovina. La 1907 s-a introdus votul universal și, În consecință, germanii au pierdut majoritatea În parlamentul imperial. Direcția părea aceea a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
aici e și meritul celor care lucrează În străinătate și trimit sume mari În țară). S-au făcut și unele privatizări importante, cea mai spectaculoasă fiind cea a Băncii Comerciale Române, cumpărată la un preț foarte ridicat de o bancă austriacă. Rămân Însă dezechilibre majore: creșterea se datorează Îndeosebi construcțiilor și serviciilor, În timp ce industria și agricultura sunt departe de a fi performante. Românii produc puțin și importă mult. Acțiunea anticorupție a marcat puncte (stimulată În bună măsură de exigențele Uniunii Europene
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
bune În România, dar geopolitica și economia Îi favorizau pe germani. În plus, germanii erau beneficiarii celui de-al doilea model invocat de români după cel francez. Românii din Austro-Ungaria (Transilvania, Banat, Bucovina) aveau o formație culturală de tip german (austriac) și, din acest punct de vedere, se distingeau de elita românească din Regat. Dar chiar În statul român o minoritate influentă de intelectuali și oameni politici privea cu mai mare Încredere spre Germania decât spre Franța. O asemenea atitudine este
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
războiul!), influența ei ar fi devenit precumpănitoare În Europa Centrală și de Sud-Est. Cine știe, poate intelectualii români ar fi ajuns să vorbească mai curând germana decât franceza! Cele două modele, francez (În subsidiar, belgian) și german (cu varianta sa austriacă), au ocupat aproape În Întregime timp de un veac imaginarul politic și cultural al românilor. Nu le-a lipsit românilor nici ideea unei mai largi solidarități latine, dar aceasta a fost până la urmă absorbită tot de Franța. Românii mergeau la
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
primul rând grecească, și purtând adesea denumiri turcești). La aperitiv se bea țuică și se mâncau „mititei“. Pentru a se delimita și mai bine de francezi, bucureștenii sunt și mari amatori de bere, iar braseriile lor urmau modelul german sau austriac, nicidecum francez (precum renumitul „Carul cu bere“, cu un sofisticat decor În lemn, cu fresce și vitralii, care-i dau aspectul unui „templu“ al berii). Vinul se bea adesea sub formă de șpriț (tot un cuvânt nemțesc, de la spritzen, adică
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lemn, cu fresce și vitralii, care-i dau aspectul unui „templu“ al berii). Vinul se bea adesea sub formă de șpriț (tot un cuvânt nemțesc, de la spritzen, adică dublat cu sifon sau apă minerală, iarăși mai aproape de gustul german sau austriac decât de stilul francez). Erau În București localuri de tot felul, de la cele mai rafinate restaurante (cu specific franțuzesc sau românesc) până la cele mai populare cârciumi. O adevărată instituție a fost cafeneaua (unde se bea cafea turcească, dar Într-o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ocupațiile celor trei armate aflate În conflict. Pentru ultimele două secole, lucrurile se prezintă astfel: ocupație rusească Între 1806 și 1812, turcească În 1821, rusească Între 1828 și 1834, turcească și rusească Între 1848 și 1851, rusească În 1853- 1854, austriacă Între 1854 și 1857... Nu e puțin pentru o jumătate de veac; În aceste condiții s-a făcut totuși România și s-a modernizat societatea românească. După o jumătate de secol de liniște, urmează ocupația germană din Primul Război Mondial
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
din suflet Însănătoșirea tuturor celor bolnavi, spre a vă da posibilitatea ca să ne vizitați. Brașovul e minunat! Am auzit că Suceava a luat un mare avânt. Civilizat a fost Întotdeauna, dar spațiul era restrâns. Eu Îl cunoșteam din timpul ocupației austriece, când mama mea pleca cu ordonanța la târguieli și bea bere neagră. Din 100 lei, cumpăra un palton imitație astrahan, și altele și Îi mai rămânea pentru 2 stânjeni de lemne!! La toți dorim multă sănătate și cele mai frumoase
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
după executarea unui marș de noapte, În deplasare din tabăra de la Fântâna-Mare. De aci Batalionul 4 comandat de Maiorul Balmez (primul din rând, stânga) s-a deplasat la Broșteni pe Bistrița. Deplasarea s-a executat pe acolo secret față de grănicerii austrieci de la Cornul Luncii (granița de atunci) Stânișoara. Celelalte 3 batalioane - Comandantul Regimentului fiind Col. Ghelemé - le-am deplasat la Ciumulești pe Valea Moldovei spre a nu fi prea aproape de granița de la Bunești. Aci a rămas Regimentul și după lăsarea mea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
el. Moderatoarea se grăbește să liniștească asistența, spunând că nimeni nu vrea să culpabilizeze Austria ca țară și că reuniunea scriitorilor din Trenul Europei își propune mai degrabă să pună întrebări și să caute răspunsuri, de pildă: ce așteaptă intelectualii austrieci de la confrații lor europeni? Costa Gavras: e nevoie de dezbateri permanente pentru a sensibiliza opinia publică împotriva revanșei naționaliste. La Paris facem mereu acest lucru. Revine Sylvia Treudl, pentru a-l acuza pe cancelarul Schlussel, care a inițiat coaliția cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
minereul, dar încercând să ne distrugă și ființa națională, tradiția și marile repere care au făcut din „cele trei mari provincii românești” o singură națiune, în ciuda istoriei lor, seculare încă o dată, în vecinătatea și în dependența a trei mari Imperii: Austriac, Rus și Turc. Cei ce vin azi, impetuos, cu un deget acuzator față de aceste culmi ale modernității noastre culturale, un Călinescu, Vianu, Sadoveanu, Ralea, Cioculescu, sunt sau tineri lipsiți de vocație sau prea tineri pentru a fi trăit din plin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
crescuse pe mama, sora mamei ei, care ținuse o prăvălie în satul Vărădia de Caraș, în timp ce bunica mea, Omama, Olga Kunerth-Böhmler, trăia dincolo de graniță, în Sârbia, lângă Vârșeț, comerciantă după moartea soțului ei (bunicul meu, Iosef Böhmler căzut în armata austriacă în primul războiă, în satul Kudritz, sat german de șvabi, colonizați sub Maria Terezia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, șvabi care în trei emigrații succesive au colonizat și fertilizat Banatul românesc și sârbesc. La recucerirea Sârbiei de către armatele de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
grofii sunt întru totul expresia domnitorului... O „boală”, dacă vreți, a rămânerii în urmă civice, vor spune unii, „o boală”, o tară pe care o împărțim nu numai cu popoarele de la răsăritul nostru, dar și cu mândrul și uriașul imperiu austriac, paralizat de un împărat bătrân și „legendar”, până la doi pași de la căderea și totala dezmembrare. Nu, eu nu voi împărtăși acest ultim și puțin hazardat punct de vedere, deși, trebuie s-o recunosc, prin abilitatea și tenacitatea sa populistă, Ceaușescu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nevoia unora, îndeosebi a celor tentați să se hrănească cu himere și care, abordând subiectul, n-au încetat să bată câmpii, încercând să se revanșeze printr-un citat devenit răuvoitor prin trunchiere. Cățărându-mă, în orașul vechi, pe acoperișul pensiunii austriece, descopăr în cartierul arab supraaglomerat și, din cauza lipsei de spațiu, dezvoltat pe verticală o panoramă de terase amenajate, încadrate de gherete sau de cazemate, cu steaua lui David fluturând semeț ici și colo. Casele palestinienilor sunt cumpărate pe bani grei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și reversibilă"), pivotul, spune el, care va face într-o zi din sionismul american un mijloc pntru americanizarea imigranților evrei din Europa răsăriteană. Aceleași premoniții și în Jurnalul de călătorie din 1923 al lui Leopold Weiss, tânăr (pe atunci) evreu austriac care cutreiera Orientul Mijlociu (și care va sfârși prin a se converti la islam, până la a deveni ambasadaor al Pakistanului la ONU sub numele de Mohammed Assad). "Evreu sau arab". Ei se încăpățâneză aici într-o ură necruțătoare care nu le
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pozitivă despre omenia generalului Prezan, viitorul mareșal. Jurnalul lui Sadoveanu devenea în 1914 o carte: 44 de zile în Bulgaria. Jurnalul de călătorie în Germania (1926) înregistrează, fără complexe, impresii felurite; în trecere prin Polonia: "gări mari în vechiul stil austriac ca la Pașcani". Galiția e o "țară pustie, țară tristă". În gară la Lemberg un chioșc cu gazete, cărți de Dumas-père, Romain Rolland, Blasco Ibañez, Jack London, Reymont; "nimic de Sienkiewicz"! La Przemysl "a ajuns cu oștile sale Ștefan-Vodă." La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vede că-i strâmtoare. Vaci și capre păscute pe marginea drumului. Trecem Prutul înainte de Sviatin și Nistrul după Kolomeia. Țăranii, după îmbrăcăminte, ca și Rutenii din Bucovina. La Sviatin căruțe cu oiștea goală pe deoparte. Gări mari în vechiul stil austriac ca la Pașcani. Case acoperite cu paie de săcară (Galiția!). În gară la Kolomeia flăcăi în strae albe și cu pălării cenușii. Vulturul polonez pe clădiri în gări, în vârf de catarguri. După Kolomeia așezări sărace. Cai slabi cu coastele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Maluri nalte; tunel lung chiar la plecarea din stație. Pomi roditori în lungul liniei ferate. Măcieși în floare și răsuri. Câțiva pini maritimi, hirsuți și morocănoși. Dealuri pietroase, cariere de ciment. Răzbatem iar în valea Dunării. Viena, Linz. Tot traseul austriac e un fel de grădină neîntreruptă. Pretutindeni plantații de pomi, culturi, răzoare. În fund, înălțimi păduroase. Orașele, satele au acel caracter german cunoscut, clădiri cu acoperișuri de țiglă, cărămidă aparentă sau ziduri vopsite în colori vii; clopotniți ascuțite; un aer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
chelner și om al meseriei. Ne bucurăm, am însă îndată o deziluzie. D. Tocilă deși are nume așa curat, vorbește o limbă românească șovăitoare și cam încâlcită. E de loc dela Mălini, din județul Folticeni, fost Suceava, lângă vechea graniță austriacă. Tatăl său pare să fi fost exploatator de pădure și negustor de lemne. A plecat de acasă dela 16 ani, din spirit de aventură, a ajuns la Londra, a trăit apoi la Paris și Bruxelles. A fost lucrător, chelner, oberchelner
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pentru Țara Românească există studiul lui Ion Donat despre domeniul domnesc, nu avem o lucrare similară pentru Moldova. Rezultatul cercetării sale a fost obținut în urma unei îndelungi investigații, printre care se numără și fișarea satelor menționate în hărțile rusești și austriece, din prima jumătate al secolului al XIX-lea, în care erau înregistrate toate localitățile existente la întocmirea hărților. Având în față numărul și locul pe hartă al satelor, a parcurs cercetarea în sens invers, din punct cronologic, pentru a afla
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ca după timpul trăirii să apară și să prindă glas și celălalt, al mărturisirii. Eram la începutul lui martie 1944, în Noua Suliță. De aproape două luni frecventam grădinița de copii din acest orășel, altădată la granița dintre fosta Bucovină austriacă (până în 1918) și Basarabia propriu-zisă. Intrasem în „grupa mare” sub protecția fratelui cu doi ani mai mare, Viorel, care avea șase ani nu de alta dar eu, crescut pe lângă cuptorul casei bunicilor, nu mă descurcam nici în „grupa mică”. Experiența
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]