4,354 matches
-
veșnică. în El se încrede sufletul meu, Lui mă rog cu putere și El îmi curăță gândurile de deșertăciuni și mă ajută să biruiesc orice ispită prin rugăciune stăruitoare. Sufletele oamenilor, și mai ales ale creștinilor, ar fi pustii și bântuite de patimă ucigătoare fără credință și rugăciune, care ne apără și sunt izvor de putere și mângâiere dulce, pentru că astfel Iisus Domnul este aproape de noi, ne ajută, ne izbăvește și ne învrednicește a-L slăvi, a-I cânta și a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
slujirea pe care o îndeplinește Iisus Hristos în întruparea Sa. Această lucrare se bazează pe iubire creștină, constantă, cu putere transformatoare în opera de ameliorare a societății prin credință și rugăciune. Un curent materialist, de indiferență față de spiritualitatea ortodoxă, bântuie societatea noastră din toate părțile. Se simte din plin criza spirituală care ar trebui să zgudie până în adânc conștiința noastră de creștini, de român. Lumea actuală trăiește intens toate crizele, inclusiv criza libertății. Omul are frâu liber să se afirme
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
dragostei și ocrotirii, de care mă bucur. O, Cel ce ești izvorul tuturor bunătăților, revarsă binecuvântarea și binefacerile Tale peste acela pe care inima mea îl cinstește și îl iubește, peste robul Tău [numele]. Apără-l de toate primejdiile ce bântuie viața muritorilor pe pământ. Fă să răsară asupra lui întodeauna un soare strălucitor, ca să risipească norii grijilor și ai suferințelor din viața lui. Umple inima lui de bucuria mântuirii Tale, povățuiește-i pașii pe căi drepte, în scopul mântuirii și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
este cum să spun? mult prea de dreapta, prea mistică, prea mesianică. El vorbește, în final, de un mesia care va veni să ne salveze, să ne îndrume, să ne transmită mesaje de mântuire etc., etc. Această ideologie, care a bântuit și la noi între cele două războaie și pe care Constantin Noica a întreținut-o (cu rezultate și motivații ambigue și în felul său și în infernul culturii socialiste), o credem profund utopică, sterilă și moartă în esență. Personal nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mergeau mână în mână, ceea ce le trezea sentimente contrarii - dispreț pentru slăbiciunea la care domnii erau condamnați, dar și invidie pentru felul optim cum se poziționau de obicei în raport cu situația, ce evolua cel mai ades în favoarea lor. Numai o indiferență bântuită de zvârcoliri palia anemic sfâșierea dintre cele două trăiri. Oricâtă solicitudine ar fi arătat aducătorii săi, ajutorul comunitar rămânea indelebil marcat de greu suportabila invulnerabilitate a originii sale; într-un fel, domnii cei fercheși erau prea gata de extins apelativul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
peste o reflecție de-a lui referitoare la un fapt straniu: se pare că numai în sudu-i natal găsea inspirația să picteze fauni, centauri, Minotauri și alte personaje mitologice. Chipurile, o asemenea faună exotică s-ar fi sfiit să-l bântuie pe-aici, prin Paris. Ei, asta mi-a dat ideea: dacă tot ești în vacanță și te arăți receptivă foarte la bestiarul maestrului, ți-aș putea da cheia apartamentului nostru de la mare; o schimbare a luminii nordului pe cea din
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
critice impun un test de necesitate acelei culegeri de sine în pripă, altfel tentate permanent de deliciile risipirii și reculegerii prelungite repetitiv. Reculegerea e umbra regeneratoare a culegerii, ce se poate însă întinde inoportun până peste limitele regenerării, în penumbra bântuită de monștri a degenerării. Deprinși cu dese și surprinzătoare schimbări de conjunctură, nomazii se dedau repausului casnic doar furtiv și intermitent, gata oricând să ridice tabăra; dar tocmai această precaritate îi ajuta să aprecieze mai intens fragmentele încă fumegânde de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fâlfâiseră degeaba prin aer, fără a găsi în final o ușă la care să bată - o despărțitură eficace între spațiul public și cel privat; anacronice, fuseseră supte de deschiderea nelimitată a ecranului și înrolate în roiul de fantasme publice ce bântuia făptura fetei transparentizată delirant. O clipă Rică se simțise năpădit de miriade de lăcuste, în calea cărora nimerise și care nu făceau mofturi la mâncare; îi intraseră prin piele pentru că, de pipăit, e drept c-o cam pipăise pe studentă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
marginea drumului și o repezi interogativ către becul felinarului ce străjuia șoseaua. Pocnetul resemnat al plexiglas-ului punctuă exclamativ concluzia ce se impunea: distrug cu impunitate, deci sunt liber de-adevăratelea! Pfui, bine mai e să-ți iasă pasența! Îl bântuiau încă imaginile neputinței umane înconjurate de aura splendorii artistice, așa cum îl întâmpinaseră ele în expoziția de fotografie a lui Salgado. Cât pe ce să se lase supt în abisul compasiunii dinaintea portretelor suferinței extreme, gata-gata să cadă în genunchi în fața
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
De aceea, era serios preocupat în primul rând de recuperarea ulterioară a meșterilor. Zile întregi își plimbară pietrarii mâinile peste stâncăria peșterii, încercând să-i îmbrățișeze amfitrionic necuprinsul obscur și întortocheat. Unii își aduseră femeile și le iubiră prin firidele bântuite de lilieci ale locului; spuneau că trupurile sunt fântâni și că zvâcnirile lor ar fi fost în stare să scoată din pământ liniile-i de forță elementară întrerupte de suprafețele colțuroase, dându-le drumul mai departe prin medierea mâinilor abile
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Oriunde te-ai duce, vei debarca în acest oraș același. Nu există pentru tine nici corabie și nici drum care să te poată scoate altundeva". − Ooo, îmi scoți pălăria din sărite, domnule! Ăsta-i Orașul lui Cavafi, preciză Gert. Mă bântuie și pe mine statornic de prin studenție. − Frumos, paralizant de frumos! Dar, dragii mei, ca nădejde de curmare a agoniei, consider că salvarea e un mit de oameni obosiți, extenuați. Alții mai vioi par să înțeleagă că agonia e termenul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
către plăsmuiri virtuale. În ea paralizia și penuria se generau reciproc. Înfiorările lui nu deveniseră niciodată talazuri pentru ca nu se lăsaseră purtate de vânt înspre praguri ale profunzimii dătătoare de măreție și strălucire; trăise între două ape. Copilăria femeii fusese bântuită de spectrul desprins efemer din brațele eternității - la a cărei lipsă de măsură se știe că voința lui aspirase imprudent - pentru a reveni printre pământenii resemnați între limite docil acceptate. Pe-atunci, auzind pasajul muzical, fetița se ascundea pe după mobile
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
până la moarte. Își zicea că poate era născută să fie armatoare de noi corăbii, ca Sfânta Isabella de Castilia, nu manager prin șantiere de reparații sociale. Dar nu prea îndrăznea să admită nici față de ea însăși suveranitatea reziduală ce-o bântuia, tulburându-i transparența ondină; dictatul slăbiciunii suprimă forme dizidente de expresie individuală a exigențelor. Să-l salveze pe căpitan de la damnațiune nu-i stătea în puteri - afară de cazul în care el ar fi reușit să-i dovedească, într-un fel
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
În apele deloc limpezi în care se scălda, se poate spune că Rică schiță același gest de încleștare cu adversitatea ca Olandezul zburător - desigur, într-o versiune caricaturală a lui, unită cu originalul doar printr-o vastă despărțitură; dar unită. Bântuit de-o confuzie între început și sfârșit proprie renașterii, băiatul se simți dintr-o dată atât de stingher în lumea lui eviscerată de coerență încât, ajuns la hainele lăsate pe plajă, aruncă brățara într-un fund de buzunar și zori pasul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
au risipit, vândute de cine nu le avea sau dăruite de autorități unor apropiați, schimbate, pierdute definitiv. Nu atât valoarea economică a acestor terenuri Îi macină pe vechii proprietari, cât legătura emoțională cu locul lor care are un nume, le bântuie amintirile, iar pierderea Îi micșorează În ochii lor și ai comunității, le Împuținează statutul de oameni de vază ai satului, psihologic vorbind. Și-au pierdut parcă un braț, un atestat al per sonalității, un semn al cinstei lor, au fost
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
pe cei puternici sau bogați, baluri, serbări, vînători se dezlănțuie în luxul cel mai țipător posibil, ca pentru a sfida moartea. Cei care frecventează petrecerile de la curțile regale și princiare încearcă să-și mute gîndurile și să uite moartea care bîntuie, îmbrăcînd haine extravagante, în culori țipătoare, cu garnituri de blană, cu coafuri exagerat de înalte și pantofi ascuțiți. Este moda deghizărilor pentru balurile mascate, ca acel al "Înfocaților" care, în 1393, adună în jurul unui prinț, curteni deghizați în sălbatici și
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
atins. E foarte probabil ca regele să se fi gândit la o expediție prin trecătoarea Oituz, din moment ce Papa îi acorda, în 1 iunie 1332, a treia parte din veniturile bisericești pentru organizarea unei campanii împotriva rutenilor și „schismaticilor” români, care „bântuiesc” pe creștinii din Transilvania și, la 16 ale aceleiași luni, dezlega oastea regală, pe tot timpul postului Sf. Apostoli Petru și Pavel, de a consuma carne în zilele oprite de canoane. Dar e greu de susținut că aceasta ar fi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ci din oameni politici. Încercarea de a recicla - cu gândul reutilizării politice - actori de genul dlui Constantinescu nu înseamnă altceva decât o altă generație de piedici în drumul României spre normalitate. Cei dispuși, totuși, să parieze încă o dată pe politicianul bântuit de vedenii cu călugărul Vasile ar face bine să-și reamintească fie și numai de „lupta” dlui Emil Constantinescu cu, scuzați-mă, corupția. O cruciadă „pe viață și pe moarte” din care toate părțile au ieșit bine mersi. Mai ales
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
moare ultima..”.. (Jurnalul Național, 13 decembrie 2004) Unde-i baba, să-i rup laba Ani la rând - grei și extrem de toxici pentru fibra firavă a statului de drept - de fiecare dată când se aducea în discuție problema imensei corupții care bântuie România, dl Adrian Năstase fie tăcea, fie izbucnea în comentarii năucitoare. Fără a avea pretenția de a reproduce cuvânt cu cuvânt una dintre replicile fostului prim-ministru, spiritul acelei ziceri enervate era: „Toată lumea umblă cu corupția în gură, dar nimeni
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
veni vorba, în timp ce visul a dispărut, corupția e bine mersi și devine din ce în ce mai mare și mai trainică pe zi ce trece. Multe lucruri nu sunt în regulă cu țările post-comuniste, dar nimic nu este mai devastator decât corupția care le bântuie. Profesorul Robert Klitgaard are dreptate când ne oferă formula corupției: „monopul + putere discreționară - răspundere”. Este exact rețeta după care încruntați ideocrați comuniști s-au transformat peste noapte în cleptocrați jegoși, putred de bogați. Cleptomania este o boală mintală. Cleptocrația nu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
catedră de zumzăit. Așa stând lucrurile, e de așteptat ca lupta între lampa cu halogen și lampa cu alogen să atingă intensități nucleare. Primele ciuperci atomice au și apărut. (Jurnalul Național, 23 septembrie 2005) Delimitări - fanatism și prostie Unii suntem bântuiți de spiritul de turmă, alții nu putem pune geană pe geană dacă nu ne delimităm permanent de restul „turmei”. Ne ucide scârba față de numitorul comun și ne sinucidem pe altarul diferențelor specifice. Predomină excesele belicoase. Cândva, dacă nu erai structuralist
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de când nu făcuserăm baie. Nu aveam agent sanitar cu noi pentru ca să avem un loc în plus. Iar distanțele nu depășeau 1/4 oră de zbor. Am decolat scăpând de ploaie și intrând în scuturături. Regiunea aceasta de stepă era des bântuită de vânturi puternice cu rafale ce făceau foarte rău răniților, majoritatea neobișnuiți cu zborul. Uneori pilotam cu mâna stângă, iar cu dreapta susțineam capul rănitului, sau vasul în care vomitau; <indescifrabil> în durerile grozave ce îndurau, se încleștau de braț
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
consemnat: „Prea sfinția sa mons. Dr. Valeriu Frențiu, episcop român unit de Oradea, privind și apreciind activitatea apostolică a franciscanilor care păstoresc multe sate catolice din Moldova, din timpuri străvechi, s-a gândit să-i cheme și în eparhia sa, care este bântuită de secte protestante și care are mare nevoie de lucrători cu zel apostolic”. În 1937 franciscanii uniți au mai primit spre păstorire încă două parohii din arhidieceza Blajului: Blibor (jud. Mureș) și parohia IV din București. Mitropolia de Blaj a
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Confederației Generale a Muncitorilor. Grevele au fost reluate la Roma, la Torino, la Triest. Au afectat mai ales agricultura. În mai multe regiuni, zilerii au proclamat grevă generală, urmați de „mazzardri” (arendași), care iau în stăpânire pământurile. În unele sectoare bântuie briganzii, mulți dintre ei dezertori. Guvernul lui Nitti a trebuit să cedeze: la 2 septembrie, decretul Visocchi admite, în anumite condiții, ocuparea pământurilor; în aceeași zi, dezertorii au fost amnistiați. Măsurile amintite au contribuit la izolarea lui Nitti. Pe 24
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
de curaj al Mariei. Iar mormântul face loc leagănului... Partea a doua 1914-1945: Sub semnul băiețoasei În concluzie, în perioada Belle Époque flirtul nu se mărginește la a-și face apariția la baluri și prin saloane, ci invadează imaginarul colectiv, bântuie spiritele, generează o sumedenie de angoase și de întrebări. Celor care nu văd în flirt decât o joacă nevinovată, moraliștii le răspund că, dimpotrivă, acesta este un joc periculos, culmea perversității feminine. Este în același timp și o maladie morală
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]