5,357 matches
-
cu douăzeci de ani. Poate că n-avea conștiința de a se preface, cădea brusc în infirmitate prin autosugestie. De ce făcea astfel? se întrebase de atâtea ori Pomponescu. Concluzia la care ajunsese, luând în examinare și câteva aluzii filozofice ale bătrânei, era că mamă-sa se temea de indiferența celorlalți dacă s-ar fi declarat sănătoasă. În fiecare bătrân există o frică de a fi abandonat și o nevoie de a ocupa conștiința celorlalți. Maman se menținea la suprafață printr-o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de timp. Atunci abia băga de seamă că țara avea alt guvern, că patriarhul murise, mulțimea, în sfârșit, de schimbări într-un interval de timp relativ scurt. Despre boala copiilor lui Gonzalv Ioanide află de la Erminia, adică, de fapt, de la bătrâna ei servitoare, fiindcă nu găsi acasă nici pe Erminia, nici pe Hergot, care pur și simplu își suspendase consultațiile. În fine, la întoarcerea acestora știu cum se întîmplase lucrurile. Fetița și cei doi băieți ai lui Gonzalv căzuseră câteșitrei bolnavi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vreodată de dureri fizice, nu lua posturi de infirm și nu conversa deloc despre boli. Ședea ore întregi în picioare, fără a da semne de oboseală. Ceea ce atrage atenția asupra îmbătrînirii unui individ este metamorfoza vestimentară. Femeile care se simt bătrâne renunță de bunăvoie la orice rezistență și-și fac o uniformă voluntară de senile. Bătrânii pun vată în urechi, ies cu pardesiu în mijlocul verii și-și compun o facies de valetudinari. Nu acesta era cazul lui Pomponescu. Luând ca bază
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cărui proprietar îl cunoștea) și pătrunse cu complicitatea personalului în camera bolnavului. De fapt, aripa în care ședea Suflețel la parter, dând spre o grădină, nu era locuită de veritabili bolnavi, ci de convalescenți în căutare de liniște, de două bătrâne de familie mare, ținute de rude acolo, ca într-un azil onorabil. Gaittany ridică mâinile spre cer, cu bastonul spânzurat pe un braț. - Să trăiești! Ce-i cu dumneata? Ce ai? Suflețel nu arăta deloc rău la față, era ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
crede în cărți. În schimb, am observat la ea altceva. Zicea, foarte serios, gîndindu-se la vârsta ei: Am început să îmbătrînesc". Eu atunci am pufnit în râs. Dacă tu la douăzeci și trei de ani, cât ai, spui că ești bătrână, eu ce să mai zic? Nu îmbătrînești, te faci mai mare. Îmbătrânirea începe numai la anume vârste, când mergi la vale." "Ce-are-a face? spunea. Acum am împlinit douăzeci și trei, la anul o să am douăzeci și patru, când oi avea douăzeci și cinci s-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sfera mea, adică a noastră. Imbecilii își închipuie că un Hangerliu va pactiza la infinit cu un Gavrilcea sau un 2 Criminali (engl.). 3 Îmi pare rău, dar în primul rând trebuie să-ți descriu... (engl.). cum s-ar spune, bătrâna negricioasă (fr. și engl.). Cioarec, specimene patibulare în solda unui neamț Fleischlein, care mânuiește afaceri de cafea și halva cu un armean senil numit Saferian Manigomian, acționar în Persia, India și Egipt și proprietar al unui vapor de transport. Însă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rând. - Nu pot fi toți ca tine, cu experiența ta.Cu tot orgoliul său, lui Pomponescu îi venea să spună: "M-au dat afară și m-amenință cu darea în judecată". Aceste cuvinte nu le pronunță niciodată, din cruțare pentru bătrână. Era greu, după douăzeci și cinci de ani de continue demnități, a convinge o femeie că totul s-a sfârșit. Femeile arată uneori o obtuzitate extraordinară, ambiția lor transportată asupra unui bărbat se convertește într-o tiranie absurdă. Pentru prima oară Pomponescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
studii asupra catedralei. De cestai? . Profesorul de beton armat râse în sine, fără a scoate un cuvânt. . - Nu te consuma zadarnic, interveni maman, va veni vremea când vor alerga toți la tine. Fără tine nu se poate. Pomponescu privi pe bătrână cu o clipire stranie, ca și când i s-ar fi părut nebună. Madam Pomponescu, mereu dârză, începu să suplinească golurile din salon convocând rude din partea ei și din partea soțului. Astfel, de la un timp, cu toată schimbarea de persoane, o după-amiază era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o facă mai puțin costisitoare pentru puterea noastră blândă, și anume creând coaliții la nivel mondial. Un model îl reprezintă perseverența și minuțiozitatea cu care George H. W. Bush a construit coaliția pentru primul Război din Golf. Cei care desconsideră "bătrâna Europă" pentru că se dovedește atât de înrobită lui Venus, încât se opune cu totul aplicării forței, ar trebui să-și amintească faptul că 75% dintre francezi și 63% dintre germani au sprijinit întrebuințarea forței militare pentru eliberarea Kuweitului înaintea războiului
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
la 80 km de Ewo, reședința subprefecturii de care aparține. Satul numără 124 persoane, mai precis: 25 adulți de sex masculin (4 celibatari și 21 căsătoriți); 52 adulți de sex feminin (36 femei căsătorite, 16 necăsătorite: 4 tinere și 12 bătrâne) și 47 copii. Universul material Okelataka înseamnă înainte de toate 65 de colibe; marea majoritate a acestora sunt locuințe clasice din perioada colonială a palmierului. Joase (1,07 m înălțime), cu un acoperiș rudimentar din paie, nu au decât o intrare
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
când cotoiul dormea și atunci călcă pe coadă cu toată puterea’’. Ce se întâmplă de aici încolo, nașterea fiului de împărat, pe nume Dizir, nefericirea lui de a nu se putea apropia de frumoasa Caliroe datorită lungimii nasului, întâlnirea cu bătrâna vrăjitoare, posesoarea unui nas nemaipomenit de scurt etc., toate aceste peripeții, așadar, nu fac decât să susțină ideea morală a povestirii, dezvăluită abia în final. Este un final în care racordarea filonului magic la tema de morală beneficiază de un
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
mică, căci pentru un an el este ,,califul’’ anturajului său, pentru ca apoi să primească o lecție despre ,,mișelia și neomenia’’ prietenilor. Mai apoi se revoltă și împotriva mamei, și purtarea sa total nepotrivită se leagă tocmai de actul nesăbuit al bătrânei de a-i aminti cine este cu adevărat. Dacă în identitatea califului intră fără mai probleme, în prima sa piele nu-și mai încape, o refuză cu ostentație. Această dorință a lui Abu Hasan, care, aparent, nu avea nici o dorință
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
și eventuala ,,suprarealitate’’ parabolică încorporată lui. Un exemplu este reprezentat de relatarea întâmplărilor, mai mult decât banale din viața de zi cu zi a cerșetoarei, fapt care nu lasă prin nimic a se înțelege că în timpul nopții ce vine 58 bătrâna nevolnică va fi eroina unei aventuri ieșite din comun. Nici măcar ivirea într-un târziu a ultimului trecător, care o smulge din toropeala de dinaintea somnului, nu vădește prin ceva anume că identitatea ei ar fi alta decât cea sesizată din primul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
este concretizată pe o tranziție naturală ca și la Creangă, dacă nu chiar și mai ingenioasă. Ireproșabilul meșteșug compozițional al scriitorului este surprins mai cu seamă în emiterea ,,semnalelor’’ expresiv-licențioase, de o simetrie și de o ,,inocență’’ mimată fără de greș. Bătrâna vorbește astfel și cu diavolul preschimbat în tânăr călător, care poposește noaptea sub cerga care o acoperea pe timpul nopții. Aici Satana, care voia să-și țină taina ascunsă, este descoperit de cerșetoare; pipăindu-l în somn, dă peste semnele neîndoioase
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
-nainte decât atunci când o putea păcăli pe dracul, ba încă, și atunci, numai pe vremea nopții’’. Baba nu este la prima ei ispravă: a mai izbutit să îl păcălească pe diavol, prin diferiții lui reprezentanți. Însă, lăudându-se cu aceasta, bătrâna vrăjitoare dă la rândul ei lui Prichindel prilejul de a-și reconsidera tactica, luând el acum inițiativa. Trimisul diavolului acceptă propunerea ciudată a ,,gazdei’’ de a se plimba, cu condiția însă ca aceasta să-l ducă în cârcă. Cu variații
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
să-l ducă în cârcă. Cu variații de rigoare, scena târguielilor dintre cei doi continuă în aceeași tonalitate caracteristică prin vivacitatea replicilor. Recurgând la diverse pretexte (între care, acela al vârstei: ,,să te bucuri tu la o biată șontoroagă de bătrână ca mine, fără putere... să te ducă-n cârcă oscioarele mele!. Auzi, auzi.’’), de fapt, bătrâna pune în funcție cel mai subtil dintre elementele arsenalului ei strategic; incită orgoliul lui Prichindel în așa măsură încât acesta, ca un băiețandru imprudent
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
aceeași tonalitate caracteristică prin vivacitatea replicilor. Recurgând la diverse pretexte (între care, acela al vârstei: ,,să te bucuri tu la o biată șontoroagă de bătrână ca mine, fără putere... să te ducă-n cârcă oscioarele mele!. Auzi, auzi.’’), de fapt, bătrâna pune în funcție cel mai subtil dintre elementele arsenalului ei strategic; incită orgoliul lui Prichindel în așa măsură încât acesta, ca un băiețandru imprudent ce se află, crede că tot ce se întâmplă reprezintă o simplă joacă, al cărui protagonist
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
măsură încât acesta, ca un băiețandru imprudent ce se află, crede că tot ce se întâmplă reprezintă o simplă joacă, al cărui protagonist privilegiat rămâne, fără îndoială, el. Privită din această perspectivă, tema fantastică a nuvelei, a diavolului păcălit de bătrâna vrăjitoare, aflată, din această pricină, sub pedeapsa divinității, este magistral restituită speciei nuvelistice. Ne regăsim în plin basm nuvelistic, lucru tipic pentru arta caragialiană de a submina din unghi ironic imaginarul prodigios-feeric. Devenită ,,calul dracului’’, ,,baba s-a scuturat de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
acesta să dezintegrezi sacrul însuși. Ai să vezi de pildă cum sfârșește volumul II din Hist. des idées... "L'autobus qui s'arrête à Éléusis". Într-un autobuz care face cursa Atena-Corint și care are stație la Eleusis, urcă o bătrână. Nu are bani pentru bilet și șoferul o dă jos. Mașina nu mai pornește. Ceilalți călători se hotărăsc să-i ia bilet: bătrâna se urcă, mașina pornește, toată lumea e consternată, baba îi moralizează și dispare. Faptul cu mașina care s-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
à Éléusis". Într-un autobuz care face cursa Atena-Corint și care are stație la Eleusis, urcă o bătrână. Nu are bani pentru bilet și șoferul o dă jos. Mașina nu mai pornește. Ceilalți călători se hotărăsc să-i ia bilet: bătrâna se urcă, mașina pornește, toată lumea e consternată, baba îi moralizează și dispare. Faptul cu mașina care s-a oprit și celelalte e real, a făcut vâlvă în 1940, a fost și relatat în ziarele din Atena. Or, simți că Eliade
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să fie iubit. Or, filozofii sânt aducătorii relei-vestiri. Nelăsîndu-ne să ne desprindem de "solul fenomenal" și de "tărîmul experienței", pentru a ne avânta către zeii trimițători de semne, către farmecul coincidențelor și către o eternitate improbabilă, ei seamănă cu guvernantele bătrâne al căror suflet este prea uscat pentru a avea acces la lumea magică a copilului pe care îl țin de mână. Ca și copilul, omenirea vrea să fie dusă de mână de magi, vrăjitoare, îngeri și zei. Scriitorii și misticii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
peste mâna mamei, a privit-o adânc în ochi și i-a spus: "Mamă, tu știi cât te iubesc, dar pentru opera mea, dacă ar trebui, aș călca și peste cadavrul tău. Știi asta, ți-am spus..." în acest timp, bătrâna îl privea extaziată și dădea înțelegător din cap. Ei bine, dacă acest scriitor ar ține un jurnal, în paginile lui nu s-ar regăsi nimeni. Ar fi un jurnal sterp. Dacă el ar mărturisi acolo o crimă făcută din gelozie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dă bine" și "face cult" și te plasează într-o vecinătate selectă care îți împrumută din măreția ei) ― se ajunge la situații de felul celor de mai sus. Iar dacă, pe deasupra, poți să invoci nume ca acestea și să spui "bătrînei grotesc" sau "tataie excentric" sau "îndesîndu-și basca până la sprîncene" ― ei bine, lucrul acesta te mută din vecinătatea lor și îți asigură, printr-o simplă piruetă lingvistică, printr-un adjectiv sau printr-un simplu cuvințel, un loc sus și deasupra lor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
eu aparțin altei civilizații. Lumea aceasta în care mă născusem, cu trenurile și gările ei mizerabile, cu satele din Bărăgan, cu șoselele naționale pe care întîlneai căruțe ponosite, bicicliști beți, femei împingînd cărucioare hodorogite, turme de vaci și de oi, bătrâne îndoite din șale care cărau legături de vreascuri în spinare, toată viața aceasta a "Romîniei profunde" care nu avea nimic idilic în ea ― o vedeam fără să o percep în incomensurabilul mizeriei ei atotstăpînitoare. Ea era a mea, stătea lipită
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pot să vadă și ce cărți să citească nu mai rămăsese acum ― fugărit, arestat, cu tabieturile spulberate, primind mâncarea de la popotă, dormind într-un pat de metal așternut cu o pătură aspră, lipsit de serviciile maseurului și nemachiat ― decât un bătrânei răpănos, un omuleț. Un omuleț era și Elena, cu mâinile prinse la spate cu o sârmă găsită prin curtea cazărmii și strigând la soldatul care o lega, cu vocea ei dezagreabilă: "Mă, v-am fost ca o mamă!" Omuleți, omuleți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]