8,717 matches
-
Repere bibliografice: Mihail Sebastian, Despre numai trei poeți, CU, 1932, 2591; Mircea Eliade, Glose pentru scriitori tineri, CU, 1932, 2592; C. I. Șicloveanu, „Duh de basm”, ADV, 1934, 15 448; Perpessicius, Opere, VII, 18-21; Al. Robot, Poezia nouă: „Duh de basm”, RP, 1934, 4917; Pompiliu Constantinescu, „Duh de basm”, VRA, 1934, 341; Octav Șuluțiu, „Duh de basm”, „Reporter”, 1934, 27; Mihail Sebastian, „Duh de basm”, „Azi”, 1934, 4; Boz, Cartea, 141-144; Streinu, Pagini, I, 351-367; Ionescu, Război, I, 317-319; Călinescu, Ulysse
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
CU, 1932, 2591; Mircea Eliade, Glose pentru scriitori tineri, CU, 1932, 2592; C. I. Șicloveanu, „Duh de basm”, ADV, 1934, 15 448; Perpessicius, Opere, VII, 18-21; Al. Robot, Poezia nouă: „Duh de basm”, RP, 1934, 4917; Pompiliu Constantinescu, „Duh de basm”, VRA, 1934, 341; Octav Șuluțiu, „Duh de basm”, „Reporter”, 1934, 27; Mihail Sebastian, „Duh de basm”, „Azi”, 1934, 4; Boz, Cartea, 141-144; Streinu, Pagini, I, 351-367; Ionescu, Război, I, 317-319; Călinescu, Ulysse, 373-378; C. Fântâneru, „Poemele lui Edgar Poe”, UVR
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
tineri, CU, 1932, 2592; C. I. Șicloveanu, „Duh de basm”, ADV, 1934, 15 448; Perpessicius, Opere, VII, 18-21; Al. Robot, Poezia nouă: „Duh de basm”, RP, 1934, 4917; Pompiliu Constantinescu, „Duh de basm”, VRA, 1934, 341; Octav Șuluțiu, „Duh de basm”, „Reporter”, 1934, 27; Mihail Sebastian, „Duh de basm”, „Azi”, 1934, 4; Boz, Cartea, 141-144; Streinu, Pagini, I, 351-367; Ionescu, Război, I, 317-319; Călinescu, Ulysse, 373-378; C. Fântâneru, „Poemele lui Edgar Poe”, UVR, 1938, 5; Predescu, Encicl., 382; Călinescu, Ist. lit.
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
de basm”, ADV, 1934, 15 448; Perpessicius, Opere, VII, 18-21; Al. Robot, Poezia nouă: „Duh de basm”, RP, 1934, 4917; Pompiliu Constantinescu, „Duh de basm”, VRA, 1934, 341; Octav Șuluțiu, „Duh de basm”, „Reporter”, 1934, 27; Mihail Sebastian, „Duh de basm”, „Azi”, 1934, 4; Boz, Cartea, 141-144; Streinu, Pagini, I, 351-367; Ionescu, Război, I, 317-319; Călinescu, Ulysse, 373-378; C. Fântâneru, „Poemele lui Edgar Poe”, UVR, 1938, 5; Predescu, Encicl., 382; Călinescu, Ist. lit. (1941), 821, Ist. lit. (1982), 906; Manolescu, Metamorfozele
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
, carte populară. Sub acest titlu s-a răspândit în cultura românească traducerea din greacă a culegerii de basme orientale Aravicon Mithologhicon [Povești arabe], din 1757, o prelucrare și o unificare a două cicluri epice de origine indiană și arabă, realizate în limba franceză între 1704 și 1712. Este prima tălmăcire românească păstrată integral (în manuscrisul 2587 de la Biblioteca
HALIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287401_a_288730]
-
Revizuită după originalul grec și prelucrată stilistic, această versiune a fost publicată la București, în patru volume (1835-1838), de I. Gherasim Gorjanu, sub titlul Halima sau Povestiri mitologhicești arabești. Într-o povestire-ramă sunt incluse, înlănțuindu-se și determinându-se, numeroase basme, narațiuni și anecdote. Înșelat de soția sa, împăratul Aidin hotărăște să se răzbune pe femei, ucigându-le după prima noapte petrecută împreună. Fiica unui vizir, Halima, izbutește să-și amâne execuția povestind nopți la rând diferite „istorii”, pe care le
HALIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287401_a_288730]
-
întrerupe într-un moment de suspans maxim. Cucerit de înțelepciunea și talentul povestitoarei, Aidin renunță la sângeroasa răzbunare. Istorisirile sunt de o mare frumusețe și bogăție epică, cu întâmplări extraordinare și eroi supranaturali. Spiritul și morala sunt cele ale tuturor basmelor - biruința calităților umane fundamentale. Halima încorporează și istoria filosofului Sindipa, într-o formă modificată. În cultura românească au circulat numeroase copii fragmentare concomitent cu variante orale, ceea ce a dus la o contaminare reciprocă. Unele motive au fost asimilate de folclor
HALIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287401_a_288730]
-
interpretări în limba română ale baladei, care l-a impresionat prin imaginea cosmică a morții, comparată cu o nuntă. Prima carte de traduceri, realizată împreună cu profesorul și prietenul său Naono, care a lucrat, de asemenea, la Universitatea din București, cuprinde basme românești și se intitulează Rumania no minwa (1978). În Japonia, unde Mircea Eliade este mai cunoscut și tradus ca istoric al religiilor, H. s-a devotat tălmăcirii prozei literare a acestuia, dând la tipar, rând pe rând, Honigberger hakushi no
HARUIYA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287416_a_288745]
-
învățământ pentru că își apăra limba strămoșească. În diverse periodice și antologii a publicat traduceri din scrierile lui D. R. Popescu, Gib I. Mihăescu, Urmuz, Ruxandra Niculescu, Adrian Rogoz, Horia Aramă, Vladimir Colin, Gheorghe Săsărman. Traduceri: Rumania no minwa [Antologie de basme românești], Tokio, 1978; Mircea Eliade, Honigberger hakushi no himitsu [Secretul doctorului Honigberger], Kyoto, 1982, Jukyuhon no bara [Nouăsprezece trandafiri], Tokio, 1993, Reijo Christina [Domnișoara Christina], Tokio, 1995, Yoseitachi tachi no yoru [Noaptea de Sânziene], Tokio, 1996, Maitreyi, Tokio, 1999; Liviu
HARUIYA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287416_a_288745]
-
și la „Dimineața”, „Dimineața copiilor”, „Helios”, „Adevărul”, „Literatorul”, „Noi pagini literare”, „Viața literară”, „Revista copiilor și a tinerimii”, „Noua revistă română”, „Universul literar” ș.a. În 1921 intră în Societatea Scriitorilor Români. H. a scris nuvele și schițe, dar mai ales basme și teatru școlar, a făcut numeroase traduceri și localizări. Proza scurtă va forma substanța volumelor Schițe (1909), Un vis (1911), Fără noroc și alte nuvele (1914), Suflete zbuciumate (1921) și Scene banale (1927), iar A fost odată ca niciodată...(1922
HARSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]
-
antologic Flăcăul cel isteț, apărut în 1956. De asemenea, la Editura Casa Școalelor, în 1925 și 1927, au fost publicate în colecția „Teatru școlar” mai multe feerii pentru uzul serbărilor școlare (Prinosul îngerilor, Slujnica Maicii Domnului, Steluțele de aur) și basme sumar dramatizate (Domnița adormită din palatul fermecat, Volbură-Vodă, Meșterul Papuc, Doftorul Știe-Tot, Urciorul fermecat), toate jucate cu succes în fața micilor spectatori. Volumul Teatru școlar (1936) va relua câteva dintre ele. Schițele și nuvelele semnate de H. dezvăluie o sensibilitate aparte
HARSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]
-
sentimentale ar fi numai câteva aspecte alături de multe altele, reconstituite cu spirit de observație, într-o relatare concisă și plină de naturalețe. Nu lipsesc unele căderi în patetic, tușele moralizatoare, repetițiile, dar în general nota de firesc rămâne dominantă. În basme, H. respectă, când și când, linia tradițională a poveștii populare, derulată în limbajul său specific, dar nu de puține ori o modifică printr-o prelucrare liberă, unde apar și excesive stilizări metaforice. Se simt influențe din literatura unor autori străini
HARSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]
-
despre poezia română este încadrat în capitolul despre lirica slavă. H. este însă mai aproape de caracteristicile și sensurile literaturii române atunci când se ocupă de opera unui scriitor anume (de pildă, Pastelurile lui V. Alecsandri) sau de creațiile anonime în proză (basme) și în versuri (balade), tinzând spre o mai mare autenticitate a judecății în comentariul critic și spre exactitate în alcătuirea versiunii germane. Ca exemple de reușită pot fi considerate traducerile baladelor Mănăstirea Argeșului, Erculean, Păunașul Codrilor sau Bujor, preluate din
HAUSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287421_a_288750]
-
fi considerate traducerile baladelor Mănăstirea Argeșului, Erculean, Păunașul Codrilor sau Bujor, preluate din culegerea de poezii populare publicată de Vasile Alecsandri. SCRIERI: Weltgeschichte der Literatur, I-II, Leipzig-Viena, 1910; Die Lyrik des Auslands seit 1800, Leipzig, 1915. Traduceri: Rumänische Märchen [Basme românești], introd. trad., Weimar, 1918; Rumänische Dichter [Poeți români], introd. trad., Weimar, 1918; Rumänische Balladen [Balade românești], introd. trad., Weimar, 1921. Repere bibliografice: Otto Hauser, Zwei Worte über mich selbst, „Von der Heide”, 1912, 5; Der Große Brockhaus, VIII, Leipzig
HAUSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287421_a_288750]
-
pe care l-a avut H. a acaparat și a substituit adesea scrisul ei, receptat sporadic de contemporani și de posteritate. Un prim strat al acestor pagini ar fi dat de reîntoarcerea nostalgică la un timp auroral, copilăria încântată de basme și legende, petrecută într-un peisaj fermecat. În versuri se ivesc deseori, prelucrate, stilizate, motive din poveștile, miturile, doinele și cântecele de leagăn românești, după cum intervine, temperat, și inspirația istorică. Aflată la anii lecturilor devoratoare, poeta conservă mai cu seamă
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
București, 1976; Scrieri alese, îngr. și pref. Crina Decusară-Bocșan, București, 1988; Destăinuiri, îngr. Crina Decusară-Bocșan, București, 1992; Năzdrăvăniile Denisei, îngr. Crina Decusară-Bocșan, București, 1997; Fluierașul de os, îngr. Crina Decusară-Bocșan, București, 1998; Muguri de aprilie, îngr. Crina Decusară-Bocșan, București, 1999; Basme și legende, îngr. Crina Decusară-Bocșan, București, 2000; Bourgeons d’avril, ed. bilingvă, îngr. Crina Decusară-Bocșan, București, 2000; 19 file de jurnal, îngr. și pref. Crina Decusară-Bocșan, București, 2000; Eseuri literare și reflecții, îngr. și pref. Crina Decusară-Bocșan, București, 2003. Repere
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
litera de început a celui mai important cuvânt este, de asemenea, arbitrară. Apariția colecției a stimulat formularea, de către G. Dem. Teodorescu, a principiilor de culegere și publicare a proverbelor. Se pare că broșurile Orații ținute la nunțile țărănești (1878) și Basme[le] românilor (1879) îi aparțin tot lui H. Intenționa să publice, în limba germană, un corpus al basmelor românești (a tradus unele texte din Petre Ispirescu și I.G. Sbiera) și un catalog al narațiunilor populare, publicat parțial în „Transilvania” (1878
HINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287435_a_288764]
-
G. Dem. Teodorescu, a principiilor de culegere și publicare a proverbelor. Se pare că broșurile Orații ținute la nunțile țărănești (1878) și Basme[le] românilor (1879) îi aparțin tot lui H. Intenționa să publice, în limba germană, un corpus al basmelor românești (a tradus unele texte din Petre Ispirescu și I.G. Sbiera) și un catalog al narațiunilor populare, publicat parțial în „Transilvania” (1878). Alte texte rămase în manuscris (cântece, colinde, anecdote, orații) sunt extrase din publicații, și nu culese de el
HINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287435_a_288764]
-
și zicători din Micherechi - Méhkeréki szólások és közmondások (1974) remarcându-se prin ambiția de a epuiza întregul repertoriu al satului în care s-a desfășurat cercetarea folclorică. Culegând peste o mie de proverbe și zicători, H. este preocupat totodată de basmul și povestitul popular contemporan, despre care scrie câteva studii și articole. Alcătuiește patru culegeri de basme populare din tezaurul pe care l-au deținut doi remarcabili povestitori: Mihai Purdi din Odaca-Pustă și Teodor Șimonca din Chitighiaz (Kétegyháza). Culegerea Poveștile lui
HOŢOPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287458_a_288787]
-
întregul repertoriu al satului în care s-a desfășurat cercetarea folclorică. Culegând peste o mie de proverbe și zicători, H. este preocupat totodată de basmul și povestitul popular contemporan, despre care scrie câteva studii și articole. Alcătuiește patru culegeri de basme populare din tezaurul pe care l-au deținut doi remarcabili povestitori: Mihai Purdi din Odaca-Pustă și Teodor Șimonca din Chitighiaz (Kétegyháza). Culegerea Poveștile lui Mihai Purdi (1977) reprezintă doar o parte din repertoriul povestitorului (13 texte), întreaga sa epică apărând
HOŢOPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287458_a_288787]
-
Volumul cuprinde 27 de povești și snoave pe care H. le-a cules într-un mod inedit: la îndemnul lui, povestitorul Mihai Purdi le-a așternut pe hârtie, deoarece nu reușise să se familiarizeze cu prezența și utilizarea magnetofonului. În comparație cu basmele populare românești din zonele vestice ale României, repertoriul acestuia prezintă particularități semnificative, diferențiindu-se atât tipologic, cât și în privința structurii și a stilului poveștilor. Deosebirile nu sunt explicabile printr-o posibilă influență maghiară, de vreme ce bunicul lui Mihai Purdi auzise basmele
HOŢOPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287458_a_288787]
-
basmele populare românești din zonele vestice ale României, repertoriul acestuia prezintă particularități semnificative, diferențiindu-se atât tipologic, cât și în privința structurii și a stilului poveștilor. Deosebirile nu sunt explicabile printr-o posibilă influență maghiară, de vreme ce bunicul lui Mihai Purdi auzise basmele în Regatul românesc și de acolo le transferase pe cale orală la românii din Ungaria. Repertoriul lui Teodor Șimonca, înregistrat pe bandă de magnetofon între anii 1978 și 1981, apare tot în două volume. Primul, Florian. Poveștile lui Teodor Șimonca - Simonca
HOŢOPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287458_a_288787]
-
iar al doilea, Împăratu roșu și împăratu alb. Poveștile lui Teodor Șimonca (1982), include 17 texte din repertoriul povestitorului, ale cărui povești - după cum le caracterizează Agnes Kovács, cea care adnotează ambele volume - nu au variante apropiate nici în tezaurul de basme populare românești, nici în cel maghiar, fiind reprezentative pentru un strat arhaic al basmului fantastic. Folcloristul are o contribuție prețioasă și la semnalarea specificului local al jocurilor populare românești din Ungaria. Nefiind coregraf și nici muzicolog, el tratează jocul din
HOŢOPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287458_a_288787]
-
17 texte din repertoriul povestitorului, ale cărui povești - după cum le caracterizează Agnes Kovács, cea care adnotează ambele volume - nu au variante apropiate nici în tezaurul de basme populare românești, nici în cel maghiar, fiind reprezentative pentru un strat arhaic al basmului fantastic. Folcloristul are o contribuție prețioasă și la semnalarea specificului local al jocurilor populare românești din Ungaria. Nefiind coregraf și nici muzicolog, el tratează jocul din perspectiva obiceiurilor, și de aceea culege și publică strigăturile de joc din satul său
HOŢOPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287458_a_288787]
-
învățământul românesc în 1945, funcționează ca profesor de latină la Universitatea din Lisabona (1947-1948), stabilindu-se în cele din urmă în Franța. Participă la editarea revistelor „Luceafărul” (1948-1949) și „Uniunea română” (1948-1950). Poetul H., autor a două volume de versuri - Basmul celor patru zodii (1926) și Cartea cu lumină (1926) -, cultivă o poezie bucolică apropiată de viziunea ruralismului gândirist, de cea a lui Ion Pillat îndeosebi, cum au observat criticii chiar la debut, deși nota caracteristică a bucolismului său are o
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]