4,015 matches
-
Nu-nțelegi. Asta-i o cafenea curată și plăcută. E bine luminată. Lumina-i foarte bună și unde mai pui că acum mai e și umbra de la copac. — Noapte bună, spuse chelnerul mai tânăr. — Noapte bună, Îi răspunse celălalt. Stingând becurile, continuă să vorbească singur. Desigur că-i vorba de lumină, da’ mai e nevoie și ca locul să fie curat și plăcut. Nu vrei muzică. Cu siguranță, nu vrei muzică. Și În fața unei tejghele nu poți sta demn, deși asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
coloanei s-a pierdut în depărtare, dar în scurtă vreme s-a auzit duduit de motoare de autovehicule ușoare... Aiestea-s mașini de comandament. Ia să vedem câte-s? Una, două, trei - a început numărătoarea sublocotenentul, când o scurtă pâlpâire a becului roșu al mașinii din față semnala oprirea coloanei... Hopaaa! Asta nu-i treabă bună - a apreciat Toaibă, pipăindu-și automatul și sacul cu grenade. Într-adevăr, coloana de mașini s-a oprit. Ocupanții au început să coboare la repezeală, pentru
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ea mă sărută. „Dacă nu ne Întîlneam atunci”, spusei. - „Trebuia să ne Întîlnim!” preciza pentru a nu știu cîta oară. Unghiul literei nu se mai văzu, amîndoi formam acum o linie dreaptă În cenușiul camerei ce era abia luminată de becul de afară. Deodată, așa cum ne aflam furăm cuprinși În unghiul stelei ce trecu peste noi prin fereastră odată cu rotirea pămîntului, și-n clipa aceea devenirăm nesfîrșit de frumoși. Acum, la data scrierii acestei cărți, au trecut aproape cinci decenii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cum bine știi, e numai mirajul a ceea ce aș fi fost eu dacă trăiam, deci Înșelarea ideii.” Și mă sărută iar, prelung, ne rostogolirăm pe canapeaua cuprinsă la dunga dintre Înserare și noapte, În fascicolul palid al luminii stinghere a becului abia aprins al felinarului din stradă, aflat În dreptul ferestrei. - „Cum e dincolo, Keti?” Întrebai fără teamă. Ea deschise ochii mari: „Nu e adevărat, nu există moarte, decît pentru neștiutori ca tine, sau ca noi amîndoi altădată, așa numim noi toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
un semn de plictiseală, ori nerăbdare, și cînd ieșirăm, amurgul tocmai căzuse peste oraș, venit din Întinderea fără sfîrșit a cîmpiei. Doamna și domnul Pavel ne așteptau În curte, la masa rotundă cu fotolii de răchită, deasupra cărora bătea un bec, balansîndu-se de un fir adus de improvizația domnului Pavel, cimentul curții udat, Într-o curățenie perfectă, era spre lăsarea serii, iar vara pe sfîrșite. - Bine ați venit! ne Întîmpină el, sincer vesel de aglomerarea tinerească a curții lui. Ce v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Trec anii, domnule judecător, (rosti ultimele două cuvinte ca mîngîiere pe o catifea), și n-am uitat. N-am răspuns, nu puteam, nu știam ce să răspund. Între mine și ea stăruia, ca o interdicție, veselia, petrecerea aceea gălăgioasă și becurile orbitor luminoase din noaptea nunții ei. Mai stăruia și zîmbetul, din aceeași noapte, nedeslușit ca și acum sau poate cu o anume deslușire secretă pe care mă făceam a n-o Înțelege. - Dacă atunci, reluă ea, descătușîndu-mi mîna din palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Pavel, la restaurantul din Grădina publică aflat În apropierea malului Înalt ce domina fluviul ce curgea În vale cu puținele ambarcațiuni locale și un șlep sub pavilion egiptean - Înainte de război era o nebunie, acum luminat În Înserarea crescîndă de cîteva becuri singuratice. Toți cinci ne aflam la o masă dreptunghiulară (rezultat a două mese pătrate puse una În prelungirea celeilalte, anume pentru noi) de către unul din cei doi băieți care efectuau diverse servicii pentru clientela veselă a serii, ei erau Îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
terminarea căreia se croise albia fluviului izvorît din apusul continentului, curgînd liniștit spre răsărit. Apele se bănuiau lucind, era o noapte de imperii, ea prinse brațul drept și-i simții căldura transmițînd emoția de care era cuprinsă, și În lumina becurilor dinspre restaurant, lucind pieziș, Îi văzui ochii Înmărmuriți de spectacolul acela rar ce venea din măreția milioanelor de ani, la care nici nu gîndise pînă atunci. Întoarse capul și-și chemă fiica spre a Împărtăși alături bolțile acelui ceas. Soții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
familia Popescu? Bună pe dracu, fire-ar să fie de chibrit, că mi-a ars deștele. Fuse unu mai `nainte de tălică și fiindcă n-am plătit, mi-a tăiat lumina naturală de se făcu noapte. Și de ce n-aprindeți becul? Păi cum s-aprind becul dacă-i zi, că-i după.amiază!? La dumneata latră berbecuțul ăsta care-i mut? Berbecuț? Păi e ditamai javră. Pardon, domnu`, da-i berbe cuțu cuțu nostru. Și latră prin semne ca la televizor
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
fire-ar să fie de chibrit, că mi-a ars deștele. Fuse unu mai `nainte de tălică și fiindcă n-am plătit, mi-a tăiat lumina naturală de se făcu noapte. Și de ce n-aprindeți becul? Păi cum s-aprind becul dacă-i zi, că-i după.amiază!? La dumneata latră berbecuțul ăsta care-i mut? Berbecuț? Păi e ditamai javră. Pardon, domnu`, da-i berbe cuțu cuțu nostru. Și latră prin semne ca la televizor, la telejurnalul pentru surdo-mu ți
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Nu plătiți mai mult pe pantofi, pe cămăși, pe kilowat? Plătim c-avem conștiință civică. Contribuim la dezvoltare. Contribuiți pe dracu. V-a crescut talpa picioarelor ca la ame ricani, vi s-a îngroșat gâtul de câtă bere beți, luminează becul de 40 cât unul de 200 ? Nu. Păi dacă plătiți pe ce nu se vede, d aia a inițiat Cel de Jos taxa pe întuneric. Plătiți și vă tai chitanța. Extraordinar! M-am luminat! Dumneata ești Dracul! Ești... Belzebut! Sigur
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
prânz am revenit acasă unde, spre bucuria tuturor, ne-am strâns în jurul castronului cu urzici aburinde. Le adusese mătușa Evlampia de pe șanțul vernisat acum trei ani de Primărie în spatele blocului. O liniște calmă și o micuță întrebare atârnă ca un bec de 15 wați deasupra fericiților meseni: Dar dacă or fi urzici otrăvitoare? URNA SCAPĂ TURMA Scumpi și dragi compatrioți votanți. Și mă adresez în primul rând celor care încă nu ați votat, evident pentru a păstra minut cu minut calitatea
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
aerul improvizat al unui refugiu fictiv, o traversă de cale ferată În subsol, priveliște spre sanatoriu și păduri, primul scriitor pe care-l vedeam pe viu. Și s-a Întîmplat să fie și cel mai mare. Luminat interior de-un bec care nu se mai fabrică, un om ce-ar putea părea straniu de n-ar fi vesel-disperat-exasperat. Cu o livadă de meri În spate. Așa că nevoia de-a scrie este posibil să mi-o fi descoperit În clasa a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
băieții cu vise sînt deplasați. De regulă se deplasează la psihiatru. El poartă barbă, iar Freud le explică lucruri amuzante din punct de vedere austriac despre complexe, castrări, uneori comerciale, ontologie, orbire, vagin, luminița de la capătul lui (de cele mai multe ori, becul orelistului). Visele mele sînt În proporție de nouăzeci la sută erotice și se petrec pe bicicletă. Iau viraje, pedalez, fac turul Franței În același timp cu lucrul acela. Mă scol obosit. Într-o zi am visat să fiu scriitor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a revenit la fel de lent, cu mare grijă, la poziția inițială. A doua zi am găsit În Herăstrău, la expoziție, un Browning În ediție bibliofilă. L-am luat. Nu puteam risca, doar ne făcusem atîtea planuri (mobilă, reparații prin casă, jucării, becuri, poate chiar o mașină) Îndreptățite de premiul pe care tocmai Îl primisem din partea unei asociații a revistelor literare. După ce ne-am revenit din scena cu clanța, am stat pînă noaptea tîrziu și-am pus prioritățile pe hîrtie. Exact cum ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tînără, are doar un secol, ecran, și-n două decenii e făcută țăndări. Ca să nu lăsați totuși orice speranță afară, voi, care intrați aici, În sala de cinema, mergeți mai Încet pentru a putea observa dîra subțire de lumină, e becul plasatoarei, printre rînduri sclipește un șir de regizori licurici, primul merge Spike Lee, din ’89, cu Do the Right Thing tradus Pizzeria lui Sal, urmează Tarantino cu Pulp Fiction și-atît, apoi, schimbîndu-și mereu ordinea, frații Coen, Guy Ritchie, Jocuri, poturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rubrică motivul șederii, am scris creație. Singurul lucru pe care l-am creat În cele cîteva zile de vacanță cît am stat acolo a fost un joc de societate cu regulă fixă: ocuparea pe rînd a tuturor camerelor unde schimbam becurile, pernele, clanța, perspectiva. Am vrut să schimbăm și cîinele, dar nu era decît unul. Practicat Împreună cu superba femeie care nu știu ce-a scris la motivul șederii, jocul captiva și solicita În chip nebănuit. Mai ales că eram singuri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Însorită zi de toamnă va intra Într-un guvern clandestin ales prin vot cinstit de Întreg poporul, nici pînă azi nu-mi explic ce s-a-ntîmplat, tot ce pot face este să-i urez păr și aceeași senzație ca a unui bec de 65 de wați luminînd printre colegii mitocani nemuritori cu mustață, ce nu luminează. Revenim. Ellen Barkin mi-a amintit de Sea of Love, unde juca ceva mai vizibil, un film care, de n-ar fi fost Pacino, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de-acum Încolo mama. Ca șef al fremenilor, Cooper Își chestionează adjunctul, privind În nisip: „E sigur că vine un vierme ?” Ăla e sigur. Atunci Usul zice că știe el cum să-i distragă atenția, și Înfige o țeavă cu bec În dună. Viermele vine, chirăie ca orice vierme, și pleacă cu atenția distrasă. Chani e fiica lui Liet. Acum Shai-hulud trebuie să hotărască dacă Jessica va deveni Cucernica Maică. Pentru o clipă ești tentat să crezi că Shai-hulud e viermele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
miră ca prostu-n drum și caută explicații misterioase evoluției electorale românești”. Evoluție care s-ar putea rezolva, cum spune altcineva, pe 8 octombrie, „cînd pămîntul se va ciocni cu un asteroid gigant”. Accident În urma căruia se va sparge și ultimul bec din Balta Albă. Alexandru Toma din coloana din stînga Îl citează cu neumbrită admirație pe Stolojan care-a spus ceva celebru ca de obicei: „Dintr-un sistem nu poți scoate decît ceea ce bagi”. Acum, partea mai puțin agreabilă ține evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu mai rămăseseră decît vreo cinci minute pînă la sfîrșit cînd De Niro, acum ultra alfabetizat, pleacă să facă un fel de carieră În nu’ș ce stat, o face, și se Întoarce triumfal, noaptea, cu o mașină frumoasă, cu becuri. Însă mai Înainte de asta se petrece plecarea lui din aeroport unde, pe-o băncuță, Jane Își exprimă teama față de zboruri (un complex freudian), el zice că nu, nu are de ce să-i fie frică, doar a fost odată analfabet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de aur (cele din urmă, donația unui cardiolog umor belgian). Parlamentul, Biserica Ioan Botezătorul, În stil baroc mixt, italian și flamand. Închisă. Ne-am mulțumit să contemplăm frontonul triplu, o fațadă unică În Belgia, de o amețitoare armonie. Străzi, magazine, becuri colorate pentru reveionul ce tocmai trecuse, tentațiile acelei rue de petits bouchers, decorată, strivită sub nenumărate tarabe cu fazani, iepuri, pești, raci, fructe de mare, restul Îmi era complet necunoscut, mirosul, rege, restaurant lîngă restaurant, japonezi, englezi, americani, arabi, germani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-l Închideau pentru că era marea burghezie, În pușcărie n-a mai ridicat pe nimeni. După cîțiva ani ieșea de-acolo și nu mai avea nimic, doar casa din Piața Unirii cu două etaje pe sub care trecea tramvaiul cu un singur bec pe nas, acolo mi-am petrecut o parte a copilăriei, pe urmă nu mi-am mai petrecut fiindcă i-au luat-o și pe-asta și i-au dat garsonieră În Drumul Taberei care era pe-atunci un cîmp cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cuvintele, o frază în bengali și cinci în englezește. ― Spune-mi asta și pe limba ta, mă rugă. I-am spus tot ce mi-a trecut prin minte. Se făcuse noapte, se aprinseseră lămpile pretutindeni. Voii să aprind și eu becul din bibliotecă. ― Lasă așa, vorbi Maitreyi. ― Dacă vine cineva și ne găsește pe întunerec? ― Ce-are a face? Aici suntem frați... Mă prefăcui că nu înțeleg, dar mă întorsei aproape de ea și-i luai mâinile, mîngîiridu-le. ― De ce nu auzi anumite
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cafea proaspăt râșnită și fum de țigări ieftine. Se îndreptă spre sala din fund, unde se adunau pe vremuri. Încăperea era aproape goală; doar la o masă, trei bărbați își terminau halbele de bere. "De aceea n-au aprins decât becul din tavan, cel mai slab, își spuse; fac economie de curent." Se așeză pe canapeaua lipită de perete și rămase cu privirile pierdute în gol. Așteptând chelnerul, nu știa dacă va cere și el o halbă de bere, sau o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]