7,476 matches
-
capote de automobile și rânduri de ferestre ale tramvaielor s-a transformat brusc într-o zi, către prânz, într-o răscoală. Un țipăt m-a atras la geam, am văzut cum vânzătorul de băuturi care trecea o dată pe zi pe bicicletă cu remorca lui se ridică pe pedale și-și pleacă țeasta cheală mult deasupra ghidonului ca să dispară cât mai repede, împreună cu zgomotul de sticle ciocnite care îi ajunsese până peste cap. Chiar în același timp, un trup masiv prins între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cărămidă cu însemnul legiunii pe ea. Era frig și bura, vântul își făcea de cap cât era câmpia de mare, își mâna vijelia pe sub pelerinele noastre pe care ni le prinseserăm de ghidoane. Apa stropea de sub roata din spate a bicicletei lui Armin, iar eu îmi țineam capul întors, mă apăram de șfichiuirile ploii, mă hrăneam cu promisiuni, cu planurile și cu reconstituirea unei tabere de legionari, așa cum văzusem la Armin: imensa poartă de nord, cazărmile, barăcile taberei, via principalis, termele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
știe s-o savureze și care, bineînțeles, trebuia să provină din Cuba: dar din fundal amenința mereu acel „niet“, te simțeai la „ultimul țărm“ și tocmai de aceea aveai tot dreptul să savurezi, cât se mai putea. A merge pe bicicletă nu mai era pur și simplu a merge pe bicicletă, era a zbura. În canicula serilor de vară făceam slalomuri în fața noilor barăci, vizavi de terenul din dreptul garajului nostru, unde fusese înainte pajiștea. Bicicletele noastre alunecau silențioase pe porțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
din Cuba: dar din fundal amenința mereu acel „niet“, te simțeai la „ultimul țărm“ și tocmai de aceea aveai tot dreptul să savurezi, cât se mai putea. A merge pe bicicletă nu mai era pur și simplu a merge pe bicicletă, era a zbura. În canicula serilor de vară făceam slalomuri în fața noilor barăci, vizavi de terenul din dreptul garajului nostru, unde fusese înainte pajiștea. Bicicletele noastre alunecau silențioase pe porțiunea nou pietruită, fără să trebuiască să suporte zdruncinăturile pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mai putea. A merge pe bicicletă nu mai era pur și simplu a merge pe bicicletă, era a zbura. În canicula serilor de vară făceam slalomuri în fața noilor barăci, vizavi de terenul din dreptul garajului nostru, unde fusese înainte pajiștea. Bicicletele noastre alunecau silențioase pe porțiunea nou pietruită, fără să trebuiască să suporte zdruncinăturile pe drumul de țară, cârpit în fiecare primăvară cu asfalt împănat cu pietre, încât noi aveam senzația că plutim, că eram piloți care-și aplecau capetele mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
împingeam mașinăriile de după un colț, din spațiul dintre două hale, descriam un cerc și veneam în picaj la intrarea de jos ca, după o curbă strânsă, să urcăm iar plutind pentru o clipă într-un adevărat balans. Felix primise o bicicletă nouă care avea schimbător de viteze și două frâne în locul uneia singure, de picior, iar părinții lui Felix își procurau în general aparate și ustensile despre care nici nu se pomenise pe la noi. Felix nici nu mai spunea „grepuri“ în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
noi încă era „zi de spălat“ la fiecare două săptămâni; o femeie din satul vecin venea, încălzea cazanul de aramă, înmuia cu făcălețul rufele în leșie, le freca pe scândura de spălat, le clătea... și eu încă mai aveam o bicicletă cu „frână de picior“. Atunci, pe aerodrom, acolo unde se înălța o casă lângă Shopping-Centre, se afla un Piper pe care tata spunea că îl cumpărase - nu atât pentru el personal, el oricum nu avea voie să zboare din cauza ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sfârșitul epocii bronzului și începutul epocii fierului. Așezarea fusese cercetată cu doi ani în urmă. Luaserăm cu noi în valize târnăcoape și pungi de hârtie și eu îmi doream, în timp ce apăsam pedala de la roata din spate a lui Armin, o bicicletă ca aceea a lui Felix. Eram fericit să călătoresc într-un loc necunoscut: în Italia, romanii îmi păreau prea apropiați de prezent și îmi aminteau, pe lângă românii daci și rubedeniile mamei, și de lecțiile, din ce în ce mai grele, de limbă latină. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
putea spune ca stăpâniseră un pământ care se întinsese din Franța până în Ungaria, din sudul Germaniei până în Tessin, și mă opinteam în cizmele de cauciuc mult prea mari în spatele lui Armin, sus pe poteca din pădure, până la creastă. Ne lăsaserăm bicicletele mult în urmă și mergeam pe cărarea golașă și calcaroasă care se înălța mai sus de vârfurile copacilor și fiecare pas ne purta mai adânc într-un sălaș de existență străină, de mult trecută, chiar în mijlocul prezentului: fagii și puținii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
multă vreme acolo sus în ghețuri. Mama nu făcuse sport niciodată și, dacă fusese o dată împinsă de tata să încerce totuși, asta n-a dus decât în pragul unui dezastru. Nu-i plăceau mișcările bruște sau exaltate, până și o bicicletă circula prea repede pentru ea și singura încercare - asta se întâmplase cu ani în urmă - de a sta pe schiuri se sfârșise cu o fractură la picior. Așa că se limita la plimbări, însoțită fie de tante Doro, fie de una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
recunoaște posibilele cioburi, pietre arse, oase, coarne, toporișca de piatră, pentru că acolo nimic nu avea tăiș și claritate. Și iar și iar se scoteau cioburi care promiteau un obiect prețios și nu erau decât pietre obișnuite - iar eu treceam cu bicicleta pe ulițele satului, căscam ochii după fete, îmi pierdeam timpul pe la colțul caselor sau în fața magazinelor sătești, pedalam prin fața gospodăriilor țărănești. Într-una din aceste căsoaie am zărit o fată care, cu oarecare bunăvoință și de la distanță, ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pârâu sau un izvor. Apoi erau ridicăturile cocoșate din terenul mlăștinos de odinioară, folosite drept locuri de popas pentru vânătorii din epoca mezolitică, grotele care le ofereau adăpost nomazilor din paleolitic. Stabileam rute între cruciulițele albastre, ne făceam vânt pe biciclete, încărcați de unelte de săpat, hărți, aparate pentru măsurători și hârtie milimetrică, urcam în cizme, cu o cazma în mână, până la gropile construcțiilor, cercetam pereții puțurilor de mină după gradul de decolorare, după straturile de argilă și cărbune, după depunerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
târziu, cel mai cunoscut? Și toate aceste cuvinte din ziare, de care Armin era atât de mândru, îmi răpeau ceva, la fel cum făcea și vorbirea rudelor și a prietenilor, ceva ce iubeam, ceva care mă făcea să călătoresc cu bicicleta prin împrejurimi, să caut coline și țărmuri, chiar dacă ceea ce îmi fusese luat prin rapoarte și vorbărie simțeam numai în mine, fără să fi putut numi: momentele unei nemijlocite trăiri a pământului, a buruienișului, a copacilor, a apei, a razelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
zi, mergeam în sus și-n jos. Am stat o vreme la intrarea în garaj, de parcă am fi fost izgoniți din casă, stăteam acolo derutați, neștiind încotro s-o apucăm, până când fratele meu îmi spuse hotărât: — Hai să ne luăm bicicletele! Mergem la vila lui Hackler. Trebuie să-l angajeze din nou pe tata. Trebuie să-i spunem în ce hal l-a adus. Ne-am luat bicicletele și am pornit-o, până la oraș să tot fi fost douăzeci de kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
s-o apucăm, până când fratele meu îmi spuse hotărât: — Hai să ne luăm bicicletele! Mergem la vila lui Hackler. Trebuie să-l angajeze din nou pe tata. Trebuie să-i spunem în ce hal l-a adus. Ne-am luat bicicletele și am pornit-o, până la oraș să tot fi fost douăzeci de kilometri, o distanță care ne lua o oră bună. Era pe la amiază, vântul ne lovea rece peste obraji și în fața ghidonului se învârtea roata. Nu prea era circulație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a avut întotdeauna un efect benefic asupra mea, de aceea am fost foarte supărată să descopăr că acum nu făcea decât să-mi trezească vechile obsesii. M-am pomenit imaginându-mi cum îl bat pe Mark cu un lanț de bicicletă în ritmul pașilor mei. O tot vedeam pe Tally îmbrăcată în alb, aruncându-se peste trupul lui ca să-l apere de atacul meu. Am ajuns la Lisa chiar înainte de a-i ucide pe amândoi și de a fi găsită nevinovată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în vânt, tăiate parcă din două bucățele de întuneric. Privirea ochilor ei de pește fiert era ștearsă. Buzele groase, lăsau să i se întrevadă lopețile dinților albi, puternici și rari. Purta ghete bărbătești americane și venea în fiecare dimineață cu bicicleta, la prăvălioara ei de coloniale. Seara, după ce închidea magazinul, pornea spre satul vecin, unde locuia, ducându-și bicicleta cu ghidon vreo câteva sute de metri de-a lungul șoselei, cât ținea panta. Pe zi ce trecea, muntele acesta de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
groase, lăsau să i se întrevadă lopețile dinților albi, puternici și rari. Purta ghete bărbătești americane și venea în fiecare dimineață cu bicicleta, la prăvălioara ei de coloniale. Seara, după ce închidea magazinul, pornea spre satul vecin, unde locuia, ducându-și bicicleta cu ghidon vreo câteva sute de metri de-a lungul șoselei, cât ținea panta. Pe zi ce trecea, muntele acesta de carne mă atrăgea cu aerul lui de țărancă sănătoasă. Odată, când mi-a spus că nu are încă douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe nesimțite, în ceasurile liniștite de după-amiază, în prăvălia plină de umbră și răcoare, în care pluteau miresme de cuișoare și cafea. Sus, paralel cu tavanul de stejar, odihneau, suspendate skiurile ei enorme, în așteptarea iernii, când Matilda le suplinea bicicletei, ca să parcurgă ci dibăcie de adevărată campioană cei cincisprezece kilometri dintre casa ei de la țară și prăvălia așezată în inima târgului. Când Matilda se urca pe scara mobilă ca să șteargă praful de pe polița cu vase colorate, din tablă smălțuită, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trupul arămiu, a trecut oceanul, iar eu am rămas cu dolari mulți, cu un amant frumos și cu fetițaă - Nu te cunosc, vreau să spun Matildei, când tiroleza mea cu trupul dolofan intră în rochie-pantalon, cu o mână pe ghidonul bicicletei. E caraghioasă în ghetele ei cu vârful lat și talpa dublă și cu pălărioara, cărămizie, de vânător. - Dacă rămâneai lângă mine, nu ai fi răcit, zise ea în graiul ei de țărancă mucalită. Încerc din nou să-mi dezleg limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
gurile căscate, moment comic pe care Își Închipuia că Ellen Terry avea să Îl interpreteze sclipitor. Una peste alta, era foarte mulțumit de progresele rapide pe care le Înregistra piesa. După-amiezele erau pentru corespondență, lectură și lecții de mers pe bicicletă. Cumpărase una de la un magazin din oraș și un tânăr pe nume John Platter venea să Îi dea instrucțiuni timp de o oră În fiecare zi. Delurosul Torquay nu era locul ideal pentru un Începător, dar Meadfoot Road, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o făcuse Între Norris și Leslie Stephen, cumnatul ei după prima căsătorie. Încheie, semnă și lipi plicul, pe care Îl dădu recepției hotelului, pentru a fi expediat. Tocmai Îi sosise un mesaj din partea lui John Plater, instructorul de mers pe bicicletă, care Își cerea scuze, dar trebuia să anuleze lecția din după-amiaza aceea. Pentru un moment se Întristă, apoi se gândi: de ce n-ar ieși singur pe drumul de la malul mării? Ultima dată se descurcase destul de bine. În consecință, Îmbrăcă pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un moment se Întristă, apoi se gândi: de ce n-ar ieși singur pe drumul de la malul mării? Ultima dată se descurcase destul de bine. În consecință, Îmbrăcă pantalonii bufanți și sacoul Norfolk, Își puse o șapcă de stofă moale și scoase bicicleta din grajdurile unde o ținea, În spatele hotelului. În loc să le ofere celorlalți oaspeți motiv de amuzament Încercând să urce pe ea pe alee, În văzul celor de la ferestre și balcoane, o duse de ghidon, scoțând-o din curtea hotelului, până pe Meadfoot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
celorlalți oaspeți motiv de amuzament Încercând să urce pe ea pe alee, În văzul celor de la ferestre și balcoane, o duse de ghidon, scoțând-o din curtea hotelului, până pe Meadfoot Road. După un start greșit și câteva balansuri alarmante porni bicicleta și Începu să pedaleze hotărât. Era o după-amiază plăcută, Însorită, cu o briză ușoară dinspre sud, care, Întețită de mișcarea pe care o făcea tăind aerul, Îi flutura barba și Îi răcorea plăcut obrajii. Ca Întotdeauna, viteza amețitoare, prin comparație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
varierea elegantă a... În punctul acesta al reveriei, un cărucior mititel Îi intră În față, venind de pe o alee adiacentă, urmărit de o femeie tânără și o fetiță. Frână puternic, roata din față i se blocă derapând pe pietrișul drumului, bicicleta se răsturnă și el căzu grămadă la pământ. Femeia - care părea să fie bona - Îl ajută să se ridice În picioare. Fetița, de vreo cinci anișori, Îl privea de la marginea drumului, cu ochii mari și chipul palid. — Sunteți teafăr, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]