5,219 matches
-
ce simulează naivitatea infantilă: "Domnul Iorga e incontestabil un mare român, ceea ce nu-l împiedică să fie și un foarte mare iudeu". Pretenția anulării incompatibilității dintre etnii, prin falsa acceptare a paradoxului, trimite la o logică puerilă, amuzantă prin conexiunile bizare. Iată continuarea raționamentului: "În românește scrie de la stânga spre dreapta, iar în idiș de la dreapta spre stânga: nu-l costă o extremitate mai mult decât cealaltă. Domnul Léon Blum afirmă pe franțuzește că "les extremes se touchent". Observați că de-a-ndărătelea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
îl obligă să i se încredințeze, în lipsă de altceva. Arta numită magică era astfel în mod involuntar, iar cel care a sculptat-o pe Venus la Willendorf sau la Lespugue nu-și spunea, cu siguranță, că "întotdeauna frumosul este bizar"**. Fecunditatea femeilor din clanul său era suficientă ca să-l facă fericit. N-am da magiei locul ce i se cuvine dacă am limita-o la profesioniștii tarotului și ai paselor magnetice. Am ignora pur și simplu cât sunt de prozaice
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
unei catastrofe feroviare. Reiese că tradiționalismul este o aberație mediatică (ca un tren care sosește la timp), iar pictura de provocare, normală. Profitabilă este doar distanțarea de cod; datoria de originalitate personală a devenit o necesitate economică materială, iar îngerul bizarului, un oarecare. Fuziunea valorilor de creație și de informație, care duce la "arta comunicațională", permite o orientare destul de bună în dezorientarea contemporană a oricărui domeniu. Căutarea optimului informativ, numit și scoop, se dovedește singurul arbitru performant în arbitrariul general al
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mici; în final, ar fi trebuit să sară peste un atom pe care țestoasa nu l-ar fi sărit. Ahile ar fi ajuns în cele din urmă țestoasa cea înșelătoare. O altă filozofie rivaliza cu teoria atomică. În loc să introducă concepte bizare precum vidul infinit, ea a transformat universul într-o confortabilă coajă de nucă. Nu exista infinitate, nu exista vid - doar sfere minunate care înconjurau Pământul, aflat, bineînțeles, în inima universului. Acesta era sistemul aristotelic, care a fost mai târziu perfecționat
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
zero, nu se apropie de el suficient de repede. O sumă infinită de numere poate fi infinită chiar dacă numerele respective tind spre zero. Însă acesta nu este cel mai ciudat aspect al sumelor infinite. Nici măcar zero nu este imun față de bizara natură a infinității. Se dă următoarea serie: 1 - 1 + 1 - 1 + 1 - 1 + 1 - 1 ... Nu este chiar atât de greu să demonstrăm că suma acestei serii este zero. În definitiv, (1 - 1) + (1 - 1) + (1 - 1) + (1 - 1) + (1
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
secret al lui zero. Zero și infinitul sunt ca și cele două fețe ale aceleiași monede - egale și opuse, yin și yang, adversari la fel de puternici, aflați la capetele opuse ale tărâmului numerelor. Natura problematică a lui zero emană din capacitățile bizare ale infinitului, iar infinitul poate fi înțeles numai prin studierea lui zero. Pentru a afla acest lucru, matematicienii au fost nevoiți să se aventureze în lumea imaginarului, o lume ciudată, în care cercurile sunt linii, liniile sunt cercuri, iar infinitul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
existența unei urâțenii atât de mari precum cea a numerelor iraționale și, cu atât mai puțin, a unui șir aflat într-un necontenit proces de dezvoltare, de infinite Matrioști. Numerele întregi reprezentau puritatea lui Dumnezeu, în timp ce iraționalele și alte mulțimi bizare de numere nu erau decât niște monstruozități - închipuiri ale unor minți omenești imperfecte. Iar numerele transfinite ale lui Cantor erau cele mai rele dintre toate. Dezgustat de Cantor, Kronecker a lansat atacuri caustice împotriva realizărilor acestuia și i-a îngreunat
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
descriere matematică nu are înțeles intuitiv; este imposibil să-ți faci o imagine clară asupra acestor funcții de undă9. Și mai rău, pe măsură ce fizicienii descopereau complicațiile mecanicii cuantice, lucruri din ce în ce mai ciudate începeau să iasă la iveală. Poate că cel mai bizar dintre toate este produs de un zero din ecuațiile mecanicii cuantice: energia în punctul zero absolut. Această forță ciudată este întrețesută cu ecuațiile matematice ale universului cuantic. La jumătatea anilor 1920, un fizician german, Werner Heisenberg, a observat că respectivele
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
deformează și se mulează după forma găurii. Ambele bucle se cutremură, se rup și formează o singură buclă: o gaură neagră puțin mai masivă. (Unii teoreticieni cred căactul unirii unei particule cu o gaură neagră duce la apariția altor particule, bizare, numite tahioni: particule ipotetice, care călătoresc înapoi în timp, mai rapid decât lumina. Astfel de particule sunt acceptate în anumite versiuni ale teoriei stringurilor.) Eliminarea lui zero din univers poate părea un pas drastic, dar stringurile sunt mult mai ușor
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
care fac operațiile matematice din cadrul teoriei stringurilor să funcționeze așa cum trebuie. Ca și în cazul numerelor imaginare, nu le putem nici vedea, nici simți, nici mirosi, deși ne sunt necesare în calcule. Cu toate că, din punctul nostru de vedere, conceptul este bizar, pe oamenii de știință nu-i interesează ce înțelegem noi, ci, mai degrabă, puterea de predicție a ecuațiilor - iar șase dimensiuni suplimentare nu reprezintă o problemă de nerezolvat din punct de vedere matematic. Identificarea lor, însă, s-ar putea să
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de Bren tano și teoria intenționalității pe care acesta din urmă o desfășoară în Psihologia din punct de vedere empiric. Și totuși nu mă pot opri aici, deoarece Toma face în repetate rânduri o afirmație care poate părea cel putin bizară, anume că forma culorii are în aer un mod de a fi imaterial și intențional. Redau aici două astfel de pasaje: (I.8.) Șed propter aliam rationem diaphaneitatis în me dio perspicuo, sequitur quod medium recipiat alio modo speciem coloris
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
manent de unde radio care transmit informații, independent de faptul că acestea sunt sau nu receptate de aparate radio care să le decodeze mesajul, afirmația că formele au un mod intențional de a fi în aer nu mai sună atât de bizar. Înainte de a încerca o a patra reformulare a criteriului cognitiv, care să țină seama de faptul că intenționalitatea nu aparține doar domeniului cunoașterii, cred că o examinare a diferitelor moduri de a fi pe care o formă le poate avea
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
implica nu una, ci două specii inteligibile ale aceluiași obiect, ceea ce ar fi o adiție inutilă. Dar poate că nu intelectul posibil precunoaste speciile inteligibile, ci intelectul agent? Oare nu s-ar ajunge și în acest caz la aceeasi consecință bizară? Aici lucrurile sunt mai nuanțate: deoarece activitatea intelectului agent se desfasoara înaintea cunoașterii propriu-zise a quiditatii, acțiune rezervată intelectului posibil, nivelul la care actioneaza poate fi numit pre-cognitiv. În acest context pre cognitiv, activitatea de „precunoastere“ [praeintelligitur] a speciilor inteligibile
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cum se întâmplă în cazul realismului, fie la nivelul speciilor inteligibile, în cazul reprezentationalismului. Realismul este forțat de propriile criterii să interpreteze conceptul asemenea speciei inteligibile, ignorând părți din operele de maturitate ale lui Toma, fapt care conduce la consecințe bizare. De cea lalta parte, reprezentationalismul ajunge să facă acrobații interpretative a care pot fi identificate mai curând cu supra-in terpretari de text a, pentru a înțelege speciile inteligibile asemenea conceptului, ca entități cognitive. Tocmai din acest motiv, în ultimul subcapitol
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
sprijină o interpretare realistă, pe când „s“ susține o interpretare reprezentationalista. A spune că una și aceeași teorie a cunoașterii nu poate fi citită decât printr-o grila interpretativa hibrida, realistă la primele trei niveluri și reprezentationalista la ultimul, poate părea bizar. Cu toate acestea, din punct de vedere analitic și sistematic, am toate motivele să cred în această grila de lectură. Problemă care se ridică acum este următoarea: era acest disconfort al lecturii resimțit și de Toma din Aquino? Acolo unde
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
la ambasada Prusiei). Nu i-a primit nici pe domnitorul Carol și principesa Elisabeta cu ocazia vizitei cuplului princiar român la Londra în lunile august-septembrie 1874, scuzîndu-se că trebuia să plece la Balmoral. Unii istorici au văzut în această atitudine bizară, ca și în faptul că regina Victoria a admis căsătorii morganatice 25 ale unor membri ai familiei ei, o tendință democrată. Pe aceștia îi contrazice ea însăși; într-o scrisoare către secretarul Ponsonby, Victoria scrie (la persoana a III-a
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
54 0 1 10 55 45 1 0 Total 562 498 6 4 Putem afirma cu certitudine că nici o țară democratică nu va putea păstra sistemul V. Pl. în aceste condiții. Ceea ce nu permite să se ajungă la acest rezultat bizar și complet nedemocratic este faptul că partidele nu au o susținere electorală uniformă la nivelul întregii țări: în unele regiuni Albaștrii ar putea avea 65% din electori, în timp ce în altele au doar 40%, să zicem, iar Roșii au restul de
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
erau greci și locuitorii Tesaliei, ai Epirului, toți ilirii „amestecați cu epiroții, toți tracii” din sudul Balcanilor până la Marea Egee. „Această grecizare, spune el, fusese opera și a orașelor grecești de pe coaste, dar mai ales a influenței macedonene” (I, 280). Maniera bizară de prezentare a grecizării, ca de altfel a tuturor problemelor majore din opera sa, rezultă și din următorul citat: „Întinderea influenței macedonene peste întreaga de mai târziu provincie romană a Thraciei este chiar numai ea o probă puternică pentru grecizarea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe care E. a citit-o la ședința „Junimii” din 1 septembrie 1872. Slavici o cunoștea încă de la Viena, cum reiese din scrisoarea acestuia către Iacob Negruzzi: „Pre Sărmanul Dionisie mi l-a citit în Viena. Vorba d-lui Maiorescu: Bizar etc. Dar etc.” Maniera de gândire a lui E. era una de largă cuprindere, era cosmică. O spunea chiar el în prima strofă din Memento mori (Panorama deșertăciunilor), din care face parte fragmentul Egipetul, pomenit mai sus: „Turma visurilor mele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
șchioapă, frumos aduse din condei, înveseleau casa, vopsite în diverse culori, ce-ți luau ochii, ca un stol de păsări din Paradis... Ziua întreagă, cercetând lacom și neîndurat, chestiona pe docilul său pacient, care se complăcea acum în acest joc bizar pe care poate îl născocise fantezia sa de poet. Gruber uitase de toate, nu-și mai aducea aminte nici că e profesor de geografie, nici de teoriile lui filologice. Era un alt om, și-a adunat bagajul său polichromic si
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
defectul geniului spaniol este de a nu fi știut să stabilească borne nici imaginației, nici sentimentului. (...) În complicația intrigii, în încurcătura incidentelor, în ciudățenia neprevăzută a evenimentului, care rupe mai degrabă decât deznoadă legăturile încurcate ale acțiunii; într-un amestec bizar de bufonerie și eroism, de galanterie și devoțiune, în caractere ieșite din comun, în sentimente romanești, în expresii emfatice, într-un miraculos absurd și pueril, în asta constă, la ei, interesul și pompa tragediei. (...) Lope de Vega și Calderón erau
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Poetul Uite, mă amuzam la mine în țară cu lucrări de-ale spiritului, al căror scop era când să stârnească râsul, când să-i facă pe ceilalți să plângă. Blectrue Lucrări care să te facă să plângi! iată ceva foarte bizar. Poetul Asta se numește tragedie, se recită sub formă de dialoguri, unde sunt eroi atât de duioși, care au rând pe rând sentimente de virtute și de pasiune atât de minunate; nobili vinovați care au o mândrie atât de uimitoare
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care găsește nelalocul lui râsul stârnit de farsă în sânul unei zugrăviri realiste, constă în a ne aduce zâmbetul pe buze. "Terențiu are vervă puțină, de acord, scrie el în Elogiu lui Terențiu. Rareori își pune personajele în aceste situații bizare și violente, care caută ridicolul în cele mai secrete ascunzișuri ale inimii, și care-l scot la iveală fără ca omul să-și dea seama, este adevărat. Pentru că el arată fața reală a omului și niciodată caricaturizarea lui, nu stârnește nicidecum
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
versuri. "Versurile frumoase, producând un alt fel de încântare, distrug încântarea reală, scrie el în capitolul 26. Eroi care împerechează rime! Acest ciudat limbaj ar fi lucrul cel mai de neconceput, dacă toți ceilalți autori nu ar prezenta un gust bizar, pe care obișnuința și imitarea îl întăresc făcându-l respectabil." În Eseul despre genul dramatic serios, Beaumarchais sfătuiește adoptarea unui "stil simplu, fără flori și ghirlande (...) singurul colorit care să-i fie (autorului) permis este limbajul viu, aprins, întretăiat, tumultuos
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
întoarse în trăsături particulare ale farsei tragice moderne. Sugestivă, demonstrația dezvăluie intuiție critică. Restabilirea dreptății printr-o nedreptate întruchipează "justiția naturală imanentă, opusă oarbei justiții sociale". Inedită, prin perspectiva plurală și corelarea cu absurdul comic caragialian, este și interpretarea "paginilor bizare", semnate de Urmuz. Comentariul Loredanei Ilie se deosebește de analiza aplicată acelorași pagini de Nicolae Balotă, în eseul monografic Urmuz, 1970. Cu un zâmbet, autoarea demonstrează cum, "din formele benigne" ale absurdului caragialian au răsărit, "asemenea unor "flori ale răului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]