6,134 matches
-
era ministru de externe d. N. Ionescu, cel de incapabilă memorie. Acet om cu puține cunoștințe și cu mai puțin talent de om de stat, profesor slab și orator bombastic, în dealtfel prototipul tuturor acelor nulități din Moldova cari se botează fracțiune liberă și independentă, văzîndu-se pus în capul trebilor, începuse a împăna posturile diplomatice, câte sânt cu feciori de popă cari toată viața lor se ocupaseră cu advocatura de mâna a doua pe la tribunale și judecătorii de pace din provincie
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
noaptea de Tișebof (post de 24 ore) muma sa Ana Riva, prin concursul d-lui Ienache Misail, fost pe atunci polițmaistru în Roman, cu care s-a amorezat, a fugit la moșia Trifești, în apropiare de Roman, unde s-a botezat; și apoi a furat din școală pe unicul el fiu, Avram Burăh ducîndu-se cu el la târgul Tecuci, unde au trăit cu d. Ienache Misail. Băiatul însă, Avram Burăh, s-a opus, n-a primit botezul, ținîndu-se de învățătura belferului
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a găsit pe adevăratul său părinte, Moișe Leiba, In mizerie, In calitate de otelier și, după cum zice proverbul, sângele apă nu se face, l-a ajutat cu câțiva galbeni, asigurîndu-l să nu se îngrijască, căci el, Avram Burăh, nu este botezat, și la masa cea mare, în lumea viitoare, vor mânca amândoi din Leviatan și Șorobor. Domnule redactor, primiți vă rog deocamdată aceste câteva rânduri, pe cari cred veți binevoi a le publica etc. Al d-voastre I. Sodescu din Roman
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pe banca de deputat; căci, după cum vedem în documentul de mai sus, feciorul lui Moișe Leiba Roșu sin Dreicop Burăh a asigurat pe tatăl său, când l-a găsit în proastă stare la Roman, că el, Avram, nu s-a botezat și i-a făgăduit prin urmare că pe ceea lume, la masa cea mare, au să mănânce amândoi din Leviatan si Șorobor, ca toți ovreii drept-credincioși ai Talmudnlui. Jupân Avram Burăh ar fi deci nebotezat; atunci cum ar rămâne cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Burăh ar fi deci nebotezat; atunci cum ar rămâne cu voturile pe cari jupân Avram Burăh le-a dat în Camera romînească? Noi, din parte-ne, deși d. Pseudo-Misail a tăcut până acuma, încă nu credem că n-ar fi botezat și așteptăm de la Jupân Avram-Burăh-Misail să ne trimeață acte prin cari să dovedească: că dumnealui s-a fost lepădat de Himeș, ce a învățat-o la belferul Moișe Feleșler, că, măcar că nu mai e leac, îi pare rău de ce i-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mă facă să stau încă în minister, din care am fost rugat pe d. Brătianu să mă lase a mă retrage dacă nu s-ar fi admis ultimul tarif, ca să lase altuia locul de a tolera antreprenori ca Moldoveanu și Botezatu, să exploateze pe bieții țărani cu preț mai de nimic în comparațiune cu cele ce au fost nevoiți a plăti. Va să zică rezultatul contribuirii d-sale din răsputeri, a amenințării că va demisiona daca nu s-ar fi admis noul tarif
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
contra ritului religios al acesteia, totuși se putea întîmpla ca un om, prin sentimente și cuget {EminescuOpX 332} cu totul român, să afle în el o piedică nestrăbătută pentru a lua parte la viața statului. Ar fi putut să se boteze - vor obiecta unii. Dar din parte-ne tocmai de încetățenirea acelora n-am fi fost bucuroși cari, cu ușurință și fără scrupule, s-ar fi botezat fără ca o adâncă schimbare în convingerile religioase să se fi operat înlăuntrul lor. Nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
piedică nestrăbătută pentru a lua parte la viața statului. Ar fi putut să se boteze - vor obiecta unii. Dar din parte-ne tocmai de încetățenirea acelora n-am fi fost bucuroși cari, cu ușurință și fără scrupule, s-ar fi botezat fără ca o adâncă schimbare în convingerile religioase să se fi operat înlăuntrul lor. Nu e îndoială că, sub regimul toleranței cunoscute și recunoscute a poporului nostru, asemenea oameni, pe care întîmplarea nașterei i-ar fi esclus de la drepturi pe deplin
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
răscumpărare, facem din răscumpărare o cestiune de încredere. Am avut deja Banca de București în Consiliul de Miniștri, nu mai voim s-o vedem și astăzi. Conservatorii au avut întîi "răscumpărarea". în programa lor, încît noi sîntem nașii și "nașul botează, nașul cutează". {EminescuOpX 343} O spunem deci din esperiență că e gheșeft la mijloc, gheșeft infect, gheșeft a la Banca de București. Cel mai mare rău din toate e că statul nu devine proprietar al drumurilor de fier, ci împarte
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
totul juste. Proiectul asupra maioratului propus din inițiativa d-lui Carp ni-l aprop[r]iem cu totul și vom reveni asupra lui cu argumente, nu cu fraze și declamațiuni, precum o fac foile roșii, cari din pur liberalism îl botează reacționar. Deocamdată aducem un argument ad hominem. D-nii roșii și-au aprop[r]iat monopolul liberalismului în România, dar oare vor să aibă acest monopol și pentru Europa întreagă? Proiectul de lege propus de d. Carp e analog cu cel
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
care espresie e mai blândă, mai cuviincioasă, mai demnă de un om care strigă mereu contra netoleranței creștine! Și acel loc nu e defel izolat, din contra el dă tonul pe care-i strunit volumul întreg. Daca un evreu se botează, " el trece în tabăra inamică" (172) și" părăsește izvorul de apă vie pentru a se răcori din bălți lustruite" (186). Și * Lessing a fost un însemnat reprezintant al toleranței religioase în Germania. În drama sa Natan înțeleptul el face din
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
creștine consistă tocmai într-asta, că, răsărită dintr-un popor semitic, au învins semitismul și a devenit o biserică universală. Daca d. Paulus Cassel ar cerceta serios scrierile marelui apostol Pavel, a cărui nume l-a primit când s-a botezat, s-ar instrui lesne asupra acestor simple adevăruri. Vază d. Cassel de va găsi auditori cu crezare pentru doctrina inventată de dumneasa despre "Hristos Sem", pe care testamentul nou nu-l cunoaște; noi germanii creștini ne ținem de Evanghelia fiului
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în oameni mari și au luat masca, când de oameni de stat, când de reprezentanți ai nației, când de oameni de litere chiar, și tot ce ei făceau, fie lungi discursuri insipide și fără bun-simț, fie literatură plagiată, fie ignoranță botezată cu porecla de știință, fie pledoarii pline de sofisme, se traduceau din partea nației în plată peșin a tuturor actelor acestora de periclitare a bunului ei simț și a existenței ei. Mai multe generații viitoare, și cea actuală cu de prisos
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
au aflat care să zică că un popor atât de civilizat și mai cu seamă atât de bogat ca cel românesc are datoria de-a se închina exigențelor secolului. Străinii voiau război cu Turcia, de îndată această luptă nefastă se botează "război al independenței". Străinii vor voi anexarea, și se vor găsi și în viitor cete de masalagii cari să alerge ulițele și să strige "Trăiască cutare ori cutare formă a pieirii Romîniei". Evident e un lucru. Poporul de mult nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
-o la loc, adăugînd: Sper să-ți semene, nu e nevoie de o a doua Matildă în viața asta, ajunge una." Eram prevenit că pruncii nu arată grozav la naștere, totuși mă uitai din nou la fetiță, pe care o botezasem ca pe mama, Silvia. Arăta foarte bine, dar bineînțeles că nu se putea ști de pe acum cu cine o să semene. De ce îmi spusese ea că speră să-mi semene mie și nu ei? Îmi înapoie florile ca să poată urca în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Păi ziseși că nu mai e mult!" Izbucnii în rîs! Așa era! Iat-o sesizând o contradicție! Îi răspunsei că nu mai are mult dacă te gândești că avusese și ea odată două săptămâni, pe urmă o lună, când o botezam, pe urmă... Și tăcui... Pe urmă tatăl ei fusese trimis în minele de plumb... "Ta-ta, când împlinesc eu patru ani?" mă întrebă apoi după ce ieșirăm din casă. "Peste vreo două luni - așa!" "Și ce-mi cumperi?" "Nu-ți cumpăr
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Iată ce putem citi într-o revistă de provincie... Și scoase revista din buzunar (venise cu ea de-acasă!) îndoită nu i se vadă numele, deschisă gata la acel text. Ce ne citi: că un erou dintr-o proză își botezase câinele, Căpitanul. Și numele acesta se repeta de câteva ori, iar textul, citi: tendențios, sugera rânjetul de satisfacție pe care autorul îl adresa, printre rânduri, cititorilor. Suna ca o sfidare, părea ceva incredibil, cum putuse să apară așa ceva? Iată adevăratele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
când ai luat Premiul de Stat! Vai de premiul tău, v-ați apucat și voi acolo, niște șmecheri, ați demontat piesă cu piesă un strung nemțesc, l-ați desenat, i-ați adus ici-colo câteva modificări neesențiale și după ce l-ați botezat prototipul M.U.-Universalgenev, cârnați, ha, gata, mari inventatori... Să nu negi, fiindcă tu mi-ai spus, ha ha..." "Așa se face brogresul, zise Calistrat amenințând să toarne iar în pahar, brima roată dințată s-a făcut din lemn și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
parcă era mai amplu și mai rotund decât oricare dintre degetele pe care le întâlnisem până atunci. Zglobiu, spătos, cu-o aluniță fluturând victorioasă pe buric, îmi dădea cu tifla, convins că nu i se poate întâmpla nimic. L-am botezat Bismarck, după numele celui mai grozav vas de luptă din toate timpurile, și, din acel moment, am devenit de nedespărțit. Formam un cuplu colosal, mai reușit ca pe micul ecran: Pat și Pataschon, Stan și Bran, Popeye și Bluto. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că, dimpotrivă, clipa eliberării e de căutat mult mai aproape, după 23 august, când comuniștii au adus, odată cu Dr. Petru Groza, mulțimi de degete slave, grele și sănătoase, înghesuite prin bocanci în tancurile sovietice. O divizie întreagă de mercenari roșii, botezată după numele unui haiduc autohton, a luat cu-asalt capitala, invadând Podul Mogoșoaiei și Piața Palatului, Filaretul și dealul Arsenalului, bulevardele Carol și Elisabeta: „Tudor Vladimirescu“. Din fericire, scăpasem de curgerea pocitaniilor. Acasă, răsfățat în așternuturi de mătase, Bismarck îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o adică, se instala chiar în programul anti-virus, anunțându-te că ți-a găsit probleme prin altă parte; ți le și semnala, corect, în căsuțe luminoase cu sigla firmei. Tu le ștergeai, în timp ce musafirul își vedea bine-mersi de treabă. Îl botezasem Lepidopteros; când îl deschideam, arăta ca un fluture-amiral, strălucind de electricitate. Cu fiecare bătaie de aripi, formulele sale risipeau cifre și litere aurii, imprevizibile, pregătite să invadeze locul unde se-așezau. Era de la sine înțeles că nu-l țineam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
după cutremur: parcă ne urmăreau hoții. Tremuram amândoi în izoterme, și nu doar de frig. M-am gândit încă o dată la Mihnea. Locuia-n spatele spitalului „Grigore Alexandrescu“: o stradă îngustă, pietruită, iertată de Ceaușescu. Întotdeauna mă întrebasem ce deștept botezase spitalul cu numele ăsta, ce legătură secretă descoperise între poezie și operațiile de apendicită? Acum strada părea pustie, doar pisicile urcaseră pe case și se uitau după noi. Case vechi, cu oameni vechi, cum nu se mai fac. Îi bănuiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai era și depoul. Exista de mult, îl identificasem în pozele sepia făcute de bunicu’ Vitalian din Messerschmitt, cu tramvaiele de lemn care întorceau în piațetă, sub coroanele castanilor. Numele i se schimbase în funcție de marotele politice ale conducătorilor: comuniștii îl botezaseră „Ilie Pintilie“ (suna bine și se memora ușor); ceilalți, veniți după ’89 (dar de fapt cam tot aceiași, dacă te uitai la televizor), îi ziseseră „Iancu de Hunedoara“. Nimic mai natural decât să pui un depou „Iancu de Hunedoara“ lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
piramidă revărsată pe trotuar, cu-o dâră de bronz brăzdând-o ca un acid; din nou în mijlocul pieței, enorm și vizibil, un soi de țesut necrozat înfipt la vreo 20 de metri înălțime într-o furculiță de marmură (lumea îl botezase-n fel și chip: cartoful în țepușă, chifteaua pe băț, coiul canceros; autorul îi zicea mai simplu, „monumentul eroilor“). Noaptea, lumini verzi și portocalii împroșcau statuile cu-o ceață orbitoare, prin care dansau fluturi și musculițe. Nu trecea nimeni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ordonat și de mână, cu litere mărunte și grăsunele. Dar, oricât de mult l-aș fi sucit, un lucru rămânea clar: nu îmi aparținea. Cineva îmi strecurase în dosar un teanc de hârtii, fără destinatar sau semnătură, pe care le botezase „Scrisori“, le ștampilase pe ani și le pusese și-antetul Securității, sus, pe colțul din dreapta, ca la idioți. Devenisem campionul genului epistolar. Îl depășeam net pe Eminescu, eu mă lăudam cu vreo șapte scrisori (deși, după unele informații, poetul național
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]