5,129 matches
-
tălmaci, am rămas insensibil. Desigur, pierduserăm războiul. Învingătorii ne fuseseră superiori ca număr, tancuri, avioane și, pe deasupra, și la calorii. Dar fotografiile? Ne certam cu evreii de aceeași vârstă cu noi. „Naziștilor, naziști ce sunteți!“ strigau ei. Noi le răspundeam: „Cărați-vă în Palestina!“. După care iar râdeam la unison de americanii care nouă ni se păreau ciudați, chiar comici, mai ales acel education officer care-și dădea toată silința, neajutorat, pe care-l făceam să se simtă încurcat cu întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care-i seamănă. Tovarășul său, Leo, îl numește Kongo. Au trecut prin Laos, Indochina, iar acum se joacă de-a fiul rătăcitor... Abia pe drumul spre cea mai propiată gară mi-a surâs norocul. Cumnata țărăncii ne-a ajutat să cărăm la gară, cu un cărucior de mână, sacul cu cartofi, căpățânile de varză, calupul de brânză, halca de slănină luată ca pradă și cine știe ce mai adunaserăm noi - o pungă de fasole uscată cu bobul mare? La lumina lunii, am pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lor alb ca florile pomilor și care le stătea atât de bine, replici obraznice și să le tai astfel cheful de zeflemea. Mi-era rușine și, de aceea, abia ce limbile ascuțite ieșeau din raza mea vizuală, începeam să-i car șuturi caprei Genoveva. Cine crede că se află la stâlpul infamiei, acela se gândește la răzbunare, care de regulă țintește totuși în gol sau - în cazul meu - face flori de hârtie: ocări înghițite, înjurături care de fapt ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mirosea atunci când Anna a sosit punctuală și arătând mai tânără de douăzeci de ani. Era ceva colțuros, de băiețel, în mișcările ei. Frigul îi înroșise nasul. Ce să fac cu puștoaica asta de la prânz încolo și toată după-amiaza? Să o car cu mine în camera subchiriașului, căruia văduva îi interzisese vizite feminine, nu mi-a trecut prin cap sau, dacă mi-a trecut, atunci doar ca un obicei care de data asta se cerea evitat cu strictețe. Să fi mers la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dân zodiac, că doar nu-s chiar neterez. Nu-mi luam ochii dă pă ușa aia. Nu vă faceți nici o grijă: n-a intrat și n-a ieșit nimeni. Abenhaldun l-a umflat dă braț pă Ibrahim și l-a cărat În arhivă; apoi mi-a zis: „Acum adu-l pe Izedin“. Mare ciudățenie, don Isidro, primele două dăți m-am Încrezut În mine; da dă data aia mă fleșcăisem d-a dreptu. Am coborât jos, am dat dă trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe Izedin În arhivă și mi-a spus, turuind ca un tată: — Încercarea mea ți-a sleit puterile. Îl voi căuta chiar eu pe cel de-al patrulea inițiat, care-i Halil. Oboseala ie dușmanu atenției, da de cum s-a cărat Abenhaldun m-am atârnat dă gratiile dân pridvor și m-am pus pe ginit. Puriu a dat trei roate scurte, l-a prins dă braț pă Halil și l-a dus sus. V-am zis că arhiva are decât ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu Îi ie grijă dă pagina lui, nici baremi nu pomenise dă vro cerimonie religioasă și zicea că noaptea aia iei s-adunase să buchisească Memorialu și să schimbe nașii. Fix nainte dă prăpăd, domnii Halil, Yusuf și Ibrahim să cărase dân quinta. Au zis că pân la mezu nopții trăncănise ca niște pretenari cu mortu, care nici vorbă să simțească tragedia care o să-i pună capăt la zile și să facă scrum o tradițională reședință din zona dă Vest, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mi-ai spus că ziua liturghiilor lui era vinerea; ca să fii nervos, te-a ținut vreme de trei zile numai cu ceai chior și Almanahul Bristol; colac peste pupăză, te-a pus să mergi pe jos nu știu câte cvartale; te-a cărat la o adunare de druzi Înveliți În cearșafuri și, ca și cum frica n-ar fi ajuns ca să-ți ia mințile, a inventat istoria cu zodiile din almanah. Omul era pus pe șotii; Încă nu verificase (și nici n-are să mai verifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mucalit stătea pă capra lui și În ladă avea un viespar dă Îngeroi, mi-a făcut apropontu să mă lase la ogeac, fincă așa-zisele carnavaluri perd mușteriii și io pă bune că nu mă mai ținea balamalile să-mi car gioalile În cârcă. Noii pretenari m-a catapultatără pă fundu la car și, când să ne ușchim, s-a râs În hohote după obiceiu lor. Da io plimbam ursu ca magnatu În car și m-a bufnit râsu: că În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă soi: gașca femenină să baladase, pencă Juana Musante o arsese blancheu-n flec să danseze pământu dân buric dă noaptea până noaptea la Gorchs. Luni m-am Înfățoșat, nici usturoi nu crăpasem, nici gura nu-mi duhnea, și m-am cărat singur și personal după potol. Ca chestie dă princip, ori dă câte ori vira cu găleata dă lături, bucătaru mă sărea; am băgat la bilă că tiranu o să mă asedieze, ca să crăp lihnit, dân cauză dă motiv că În ajun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mari și cu umblători Fray Mocho. Tot un drac ie să-mi văd pă vechiu amic dân Obor și să mă Îngrop șapte zile pă săptămână În debara. După trei zile, Fainberg mi-a zis că gata, puteam să mă car, fincă Pardo s-a cărăbănit liber, fără să deie banu, și a luat cu el toate tiriboambile din a treia ogradă (cu excepția ăleia d-o ținea Fainberg În caraiman). Io pă loc mi-am zis că avea o idee fixă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ceva și adu-i aici imediat pă toți dân han.“ Nu l-am lăsat să mai zică o dată și m-am dus să-i adun pă gunoaie. Am venit În graba mare toți ca unu, da fără Năsosu, care a cărat-o liber chiar din primu patio, și p-ormă am văzut că lipsea lanțu dă alamă dă la water. Coloana vie oglindea păturili soceale: dușmanu omului Își da coate cu bufonu, ăl de la 0,95 cu ăl de la 0,60
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
contabilitatea; dar nimic nu-i mai ajungea lui Limardo și, după numai câteva zile, lipea deja burlanele și chiar Îți curăța nădragii. Când l-a văzut Întâia oară, doamna s-a Înverșunat Împotriva lui și i-a zis să se care. Renovales a nășit și el expulzarea, scârbit de purtarea omului și de chipul nespus de ireverențios În care Îl tratai. Limardo a rămas la han și și-a căutat cu lumânarea noi umilințe. Într-o zi, unii se aflau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
din urmă horcăituri care-a scos când mierlea, și fără halatu mascat care i-l cadorisisem, ca să-mi ducă persoana cu camioneta peizană la un agent dă la Fabrica dă Săpun Silveyra, care făcea și el o bișniță beton, că căra grăsime dă ciolan, m-am tras În Otelu și Restorantu din Gouveia și-am servit un completo călduț pă bune, care ginitoru dă noapte l-a onorat cântând că, bașca, iera d-acu trecute dă nouă, cu o apă milenară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
rusnac care doar nu căzuse din cer și le plătea la toți În parai d-ăia vechi În Berazategui. Ne-am pus la coadă și ne-am Îndărătnicit să ne spunem cu d-andaratelea că, dă cum primim pușcoacea, ne și cărăm la Berazategui, chiar dă ne-am duce unu pă altu În cârcă, d-a mielu gras, și acolo, după ce ne umplem burdihanele cu escarola, pă bază dă arme, o să cumpărăm, ca să-l uimim dă tot pă funționaru dă servici, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Pirosanto mi-a capturat-o, iar Morpurgo, ca să-mi Îndulcească pilula, a luat chibritu care-mi aurea d-acu degerăturile ș-a dat foc la hârțoage. Fără baremi să-și scoață panamaua, pălăria dă soare sau cilindru, Morpurgo s-a cărat În uliță, da mandea, cu burdihan cu tot, i-am luat-o nainte și m-am aruncat o clipuță mai dăvreme, ș-așa i-am putut fi saltea, care a amortizat impactu și cuasi mi-a desfundat ghirlanda cu ăle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
n-am vrut să le cer prea mult dân prima noapte, pen’ că japonistu n-are rezistență și vine ca matol dă amețală. Marți de matina, țalu mi-a fredonat că, când m-am dus rostogol jos, japonii m-a cărat și m-a pus În patu meu privat. În noaptea aia jalnică, mâini necunoscute m-a ușuratără dă două bătrâne juma dă pesos. Legea o să mă apere, am dat să zic cu gâtu ca limba dă papagal și, mai ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu letere dă tipar, mi-am adus aminte În memorie dă sârma lui și-am trăit dân nou emoția vocii dă energumen. La mari ocazii nici nu știi cum Îți aduni coraju. Da m-a ajutat Întâmplarea și m-am cărat singur până În strada Mansilla. Donșoara Locarno mi-a asigurat că, dacă bănuia care ce-o să să-ntâmple, mai bine Își halea limba decât să-i zică că nu. Să vedem ce-o să câștige. Io n-o să primesc cecu zilnic, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
în portbebe. Asta e altă chestie care nu ți se spune în legătură cu copiii! Manualele ar trebui să zică ceva de genul: „E imperativ ca soțul să nu vă părăsească în primele luni după nașterea copilului, altfel veți fi nevoite să cărați totul singure“. Judy îndesa bagajele în taxi când eu, îngrozită, l-am văzut venind pe soțul lui Denise. Probabil că se întorcea acasă de la serviciu. — Dumnezeule! am zis prevăzând o mare nenorocire. — Ce-i? a sărit Judy alarmată, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nesigură. Într-un final am ajuns acasă. Unde totul arăta la fel. Și de ce să nu arate la fel? Viața, în ciuda tuturor așteptărilor, merge înainte. Și totul mirosea la fel. Era un sentiment așa de familiar și de liniștitor. Am cărat bagajele și portbebeul sus, în camera pe care toată viața o împărțisem cu sora mea, Margaret. Toată viața, adică până când mă mutasem la Londra. (Margaret, douăzeci și șase de ani, sportivă, petrecăreață, cu o viață sănătoasă, locuiește în Chicago, lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ai făcut-o. Știam că doar se preface că-i place. Altfel de ce nu i-a păsat că a dat Claire de ușă cu ea, în schimb i-a păsat că i-a spart scrumiera Aynsley? E momentul să mă car, m-am gândit. Am urcat fără zgomot înapoi, pe scări. Eram tulburată. Mă cuprinsese un sentiment ciudat. Mai târziu, l-am căutat în catalogul meu de sentimente și l-am identificat. Nu mai exista nici un dubiu. Era vorba, foarte clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nouătc "Capitolul nouă" Când am ajuns acasă, a trebuit să sun la sonerie fiindcă plecasem fără cheie. Mi-a deschis mama. Am venit, i-am spus. Ne-am distrat de minune, nu-i așa, Kate? Mama m-a privit în timp ce căram în bucătărie pungă după pungă. Mi-a dat târcoale suspicioasă, în timp ce am scos legumele pe masă. —Ai luat tot ce-ți trebuia? m-a întrebat cu vocea tremurândă. Totul! i-am confirmat eu entuziasmată. —Deci n-ai renunțat la ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
încurajezi pe cineva să-și ia propria viață. Mie mi se părea că Jim era mereu prin preajmă. De fiecare dată când mă întorceam de la Londra, îl găseam prăbușit la masa din bucătărie, cu un norișor întunecat agățat deasupra capului, cărând după el aerul acela tragic ca pe o servietă. Dar mereu îi spuneam „Bună, Jim“. Măcar eram politicoasă. Chiar dacă el mă ignora total. Apoi am descoperit de ce mă ignorase. A doua zi de când mă întorsesem de la Londra, soneria a sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Nedumerite, dar înveninate. Îi era imposibil să înțeleagă ce făcea Adam cu două babornițe ca noi când ar fi putut să-și aleagă pe oricare dintre nubilele de șaptesprezece ani. Sinceră să fiu, nici eu nu pricepeam. Melissa s-a cărat, iar Adam a oftat. —N-aș mai fi suportat, ne-a explicat el obosit. Altă petrecere studențească. Cutii calde de Heineken. Nu poți să te duci la baie pentru că cineva face sex înăuntru. Îți lași haina pe pat și cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Club Milk (sau așa ceva) după și mai ales în timpul orgiei cumpărăturilor. Probabil cam cum e și țigara de după. Datorită cumpărăturilor în exces, Dublinul era plin de maniaci roșii la față (din cauza tensiunii ridicate), cu ochii bulbucați, care se sufocau și cărau după ei sute de sacoșe doldora de cumpărături și portofele burdușite cu cărți de credit care frigeau de atâta utilizare. Așa că dacă vreți o ceașcă de cafea, așa cum voiam eu, Adam și Kate, atunci să nu vă faceți prea mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]