4,287 matches
-
curgea implacbil și ei nu-i era deloc ușor să ia o hotărâre. Vroia să-i mai răspundă la unele întrebări chiar dacă el îi aruncase cu pulpa de pui din tocăniță pe bluza ei galbenă brodată. Și Carlina reîncepu cu calm:Îți dai seama că noi doi nu am mers niciodată pe același drum? - Fiecare om are câte o vină, și noi avem.Atunci? - Atunci ce? - Să ne căutăm fiecare de drum! - Cine nu te lasă? De ce n-ai plecat până
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
confesa Anisiei ori de câte ori era la extremă fără a ține cont de problemele ei familiale pe care le putea avea ca orice cuplu, la rândul lui. Anisia o asculta de fiecare dată ca un preot într-o misiune de spovedanie, cu calm și multă răbdare așa încât Carlina rămânea uimită și se rușina în sine de gestul ei imatur, dar cu sufletul îmbălsămat, aproape vindecat. Se întâmplă odată, când această scumpă ființă venise la Carlina în vizită și din una întralta află că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Își aduse mâna la frunte vrând parcă să se asigure că nu o luase razna, apoi deschise larg ușa, ieșind afară să vadă realitatea. Leon, cu același surâs blând ca prima oară căuta parcă să-i liniștească starea sufletească prin calmul lui vizibil. - Bine te-am găsit, frumoaso! Cred că îți amintești de mine?! Sunt persoana care te-a scăpat de poliție acum câteva luni în urmă. Îți amintești? - Da, bineînțeles, răspunse Carlina înroșinduse toată și mușcându-și buzele. Cum să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tare. Te doare sufletul nebunește. Uneori nici nu știi ce trebuie să faci. Ți-o spun din experiența mea. Copiii sunt esența existenței noastre. - Nu, nu mă reîntorc acasă. Sunt hotărât s-o iau de la capăt. O spuse cu un calm de parcă nimic nu se întâmplase în viața lui. - Crezi că vei reuși s-o iei de la capăt? - Ce vrei să spui? Nu te înțeleg. - Mă refeream la alcool. Ești atras de el. Știi că alcooliștii sunt sortiți eșecului în viață
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Aluneci conștient? Își imagina despre el că luase o hotărâre care nu era bună. Credea că fugise de responsabilitățile de acasă ca un adolescent și acum nu mai vroia să dea socoteală nimănui. - Sunt deja divorțat, adăugă el cu același calm. - Și nu mai poți salva nimic din căsătoria asta? - Nu. Dintr-o singură ceartă s-a dus totul pe râpă. Dintr-o relație extraconjugală a soției mele mi se trag toate. Era s-o rup în bucăți, iar pe el
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în putință”, nu regret nimic. Viața e un proiect pentru fiecare de genul „ Descurcă-te singur”, nu aștepta de la alții să primești. Atitudinea ta te-a adus unde ești în momentul de față. Nicky rămase pe poziția lui, dovedind un calm de neclintit. La restaurantul unde aveau o masă rezervată se mai afla încă o persoană de sex feminin. Carmen, nedumerită privi cu o curiozitate feminină spre acea persoană care îi însoțea. Se simți singură ca pe fundul unei prăpăstii din
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu supărare, furie și neputință ; se pare că Dumnezeu din ceruri, dacă există, este un regizor foarte prost... Boiling Points - CNC 2006 Pe MTV există o emisiune, Boiling Points se numește, al cărei principiu e simplu : cei care-și păstrează calmul în situații absurde sau conflictuale de 5, 7 până la 15 minute primesc 100 de dolari. Cristi Puiu nu și-a păstrat calmul și a spus că renunță la banii CNC. E dreptul lui. Dar e datoria noastră să spunem că
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Pe MTV există o emisiune, Boiling Points se numește, al cărei principiu e simplu : cei care-și păstrează calmul în situații absurde sau conflictuale de 5, 7 până la 15 minute primesc 100 de dolari. Cristi Puiu nu și-a păstrat calmul și a spus că renunță la banii CNC. E dreptul lui. Dar e datoria noastră să spunem că simpla absență a numelui său de pe lista câștigătorilor concursului CNC e absurdă și conflictuală cu bunul-simț. E datoria noastră să protestăm că
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
să stăpânești meșteșugul picturii, să fii cinstit cu tine însuți și cu modelul, să te ferești de idealizare sau schematizare. Modelul l-a determinat pe artist să prefere drumul onest, ostil fiind evadărilor spre modernism. Pictură să se caracterizează prin calm, delicatețe și francheța, prin sentimente lirice, tinerești și senine.” „Octav Angheluță, este un pictor de o perfectă cinste meșteșugală. D-sa nu caută să înșele prin trucuri de efect, nu înconjoară niciodată greutățile ce i se ivesc în cale, merge
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
printr-un gest, făcut cu degetele mîinii drepte, lipite pe parbriz. Am mai salutat de multe ori ochii ăștia, văzuți tot prin parbriz, i-am salutat tot printr-un gest pe care doar ei puteau să-l observe, pentru că în calmul lor indiferent cu care priveau strada, ei, de fapt, mă urmăreau, dar niciodată nu mi-au răspuns printr-un gest făcut cu mîna. Acum însă m-a salutat chiar și șoferul, inginerul Florea, de la serviciul tehnic. Da-da, doamna Teona
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
auzit de ea?! Vă rog să fiți cuviincios! Cuviincios! exclam. De trei zile vă caut! Lucrarea trebuia să fie gata! Un moment, spune pe un ton mai jos femeia. Stația de separare ați spus? Da, răspund eu, impunîndu-mi să fiu calm. Aa, cred că-i vorba de montajul la separator, se dumirește femeia, după ce o aud răsfoind niște hîrtii. Da, da, așa i se spune în limbaj prescurtat: separator. Mîine dimineață, la șase, voi fi cu sudorii și cu mecanicii acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cărora s-au format, eu am clipe cînd simt în mine clocotind poemul pentru numele medicilor cunoscuți, în care am întîlnit în primul rînd omul dăruit omului. Berneagă, Ciobanu, Marinescu. Nume. Pot fi culese și din cartea de telefon, cu calm și indiferență. Dar voi deveni grav cînd, ajungînd la șirul Marinescu, mă voi opri asupra unuia, zicîndu-mi: "Acesta e Gheorghe Marinescu-Dinizvor, cel pe care-l știu..." A ști e prea puțin spus. De la el am învățat care-i dimensiunea omului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Bine, asta e bine, murmură șeful cu gîndul și privirea aiurea. Cîți ani aveți, dom' Vlădeanu? Treizeci, împliniți deja. Și nu vă însurați? Ba da... cred că da... Zău?! Cu cine? O fată. Doctoriță. Don Șef se uită la mine calm, măsurîndu-mă: Ce vă place mai mult? Fata sau meseria ei? Fata, desigur, rîd eu. Ca om mai bătrîn ce sînt, vă dau un sfat... croitoresc: măsurați de cîteva ori înainte de-a tăia o dată. Viața e un material care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ca să-și poată rezema cotul stîng pe spătarul scaunului, în timp ce cotul drept îi stă pe birou, lîngă dosarul la care lucrează. Îi întîlnesc pentru o clipă privirea, dar i-o ocolesc imediat, dîndu-mi seama că nu i-aș putea înfrunta calmul și siguranța. Cred, ba chiar am motive să fiu sigur, că dimineață nu a făcut nici un gest pentru mine; mai degrabă s-o fi întîmplat să șteargă cu palma parbrizul tocmai cînd treceam eu pe lîngă mașina domnului Florea. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rezerv cîteva ore pentru scris. De fapt, tot din stradă, se văd și două tablouri: un peisaj marin și un apus de soare. Voi avea grijă ca jaluzelele să nu mai stea ridicate, mai ales seara, îmi spune doamna Teona calm, pe același ton sigur pe care purtăm discuția. Să fiu pictor, spun eu, nu aș vinde nimănui vreun tablou; le-aș oferi doar expozițiilor. E barbar să ții încuiate niște frumuseți. Ele sînt zămislite, de om ori de natură, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
palmele peste fustă, aranjîndu-și-o, își aranjează și bluza, oprindu-și un timp palmele pe mijloc, acolo unde a fost încleștat brațul meu, apoi merge la oglindă și-și trece de cîteva ori palmele peste buclele blonde, după care, cu un calm desăvîrșit, se întoarce spre mine, rămînînd sprijinită de marginea mesei. Vezi, Mihai, începe să rîdă doamna Cristina, mi-am dat seama că, de fapt, ținta răzbunării tale nu eram eu. Oameni sîntem, Mihai; avem și noi momentele noastre de rătăcire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
uitîndu-se la prim-secretar, ne-a spus că totul este gata... De unde naiba știe el că-i gata?! mă mir eu. Tipul ăsta se dă mare pe pielea mea." Întorc privirea spre Brîndușa, ordonîndu-mi în gînd că trebuie să fiu calm, să nu uit nici o clipă că sînt în miezul unei întrebări ce depășește interesul meu ori al inginerei-șefe. Da, tovarășe Vlădeanu, continuă Brîndușa, înfruntîndu-mi privirea, tovarășul Marinescu ne-a asigurat că putem porni separatorul. Cînd tovarășul Marinescu v-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-ți spun... Mă privește fix, în timp ce ochii ei devin rotunzi, iar buza de jos începe să-i tremure ușor. Îmi pare rău, dar azi nu sînt dispus să ghicesc ce-ați vrut dumneavoastră să spuneți, așa că spuneți deschis, vorbesc eu calm. Tamara surîde scurt, clătinînd din cap: Ascultă, Mihai, pentru tine, acum, separatorul este deja pornit. Da-da, așa-i! se înfurie ea și ochii încep să-i scapere, în timp ce degetul ei mă amenință din nou. Ți-am observat reacția cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Mihai! îmi șoptește Vlad. Pe cai, Vlade! îi răspund. Ne așezăm pe scaune, calmi, cu gesturi precise. Gata? Gata. Ventilele toate închise? Toate. Tensiune? Zero. Începem cu azotul. Ventil zero-doi-unu deschis. Zero-doi-unu deschis. Aud cum îmi bate inima: încet, cu calm, iar pieptul mi se umple ritmic cu aerul rece, pătruns prin tavanul descoperit. Strănut de două ori, și Vlad îmi spune c-o să fac chef. Eu îi răspund că de dimineață tot fac chef, dar cu aspirine. Comenzile sună sec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
inutile! îi tai eu vorba. Dacă ar fi fost ceva de capul tău, ți-ar fi dat uzina o locuință mai..., în care să-ți încapă chiar și lucruri inutile. Ce trebuie să înțeleg din toate astea? o întreb eu calm. Că nu mai are rost să..., strînge din umeri ea, ocolindu-mi privirea. Pentru că nu am o locuință mai bună?! ridic eu glasul. Argumentul nu ține, e un argument fals, în spatele căruia se ascunde un adevăr. Spune-mi: de ce vrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Michail, instalat la birou, scria o scrisoare ca să-mi explice ce trebuie să fac ca să redobândesc Crușețul . Poftă nebună să-l rog s-o ia din loc cât mai repede. Mă afundam și mă reafundam într o stare necunoscută de calm consternat; n-aș ști să definesc exact ce simt, ce nu simt; sunt într-o stare de absență fizică, pahar prea plin de o durere care țâșnește prin pereții lui. Mi-am scuturat toropeala și am telefonat tuturor celor din
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
I Joi, 6 mai 1948 [...] Mouette, am început să mă obișnuiesc cu liniștea; a început să-mi fie dragă, fără să-mi dau seama, mai de demult, dar când casa e cuprinsă de tăcere, ca astăzi, co boară în mine calmul și, cum stau aplecată peste sugativa verde, dacă ar începe să se cearnă praf, cred că cenușiul ăsta fin, mărunt-mărunt, s-ar potrivi și m-ar acoperi cu o liniște singuratică, de culoarea veșniciei. Mă întreb uneori: am fost inconștientă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am așezat la măsuța asta frumoasă - n-are pereche în tot Bucureștiul. Totul e atât de ordonat și în sfârșit am găsit o sugativă mare de un metru pe 75 de centimetri, care odihnește ochii și-ți dă impresia de calm și de vreme prielnică. [...] Din păcate, frigul e aprig, poate 7° peste 0, iar în cameră 15°, deși s-a făcut foc de la unu la 4; în mod excepțional, fiind duminică, sper să mai fie foc și între 7 și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
voi, spune Robyn repede. Așa că am să mă duc să dau niște telefoane... Își ia mobilul și se duce în colțul opus al restaurantului, lăsându-ne să ne fixăm una pe alta cu ură. Inspir adânc, încercând să-mi păstrez calmul. — Elinor, nu mă mărit la New York. Mă mărit la mine acasă. Mami a început deja să se ocupe de organizare. Știi bine asta! — Nu se poate să faceți nunta în cine știe ce grădină englezească oarecare, spune Elinor apăsat. Tu știi cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
surâs. Cum ți s-a părut Plaza? — Știai despre asta? Mă uit la el intrigată. — Da. Normal că știam. Aș fi venit și eu dacă nu aveam un prânz de afaceri. — Dar, Luke... Inspir adânc, sforțându-mă să-mi păstrez calmul. Știi că mama ne organizează nunta în Anglia. — Pregătirile sunt într-o fază extrem de incipientă, sunt sigur. Nu trebuia să ne fixezi o întâlnire în felul ăsta! — Mama s-a gândit că ar fi o idee bună să-ți facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]