4,453 matches
-
ochii. (N-am să uit niciodată mutra lui caraghioasă.) ― Vorbești serios, Tudore? ― Foarte serios. ― Și, mă rog, când s-a întîmplat povestea asta? ― Chiar adineauri. Mai precis: ou o jumătate de oră înainte de a intra aici. ― Și arăți atât de calm? Ai avut răbdare să joci cu mine trei partide? ― De ce nu? ― Acum înțeleg de ce jucai atât de prost. Nu mă descusu mai mult, prietenul meu avea tact. Convorbirea se opri aici. După ce ne-am despărțit mă tot întrebam: ce m-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a întîmplat? ― Mihaela s-a sinucis! Ea nu slobozi un țipăt de spaimă și nici nu se făcu albă ca varul așa cum s-ar fi întîmplat cu oricare altă femeie. Nu. Încremeni locului și mă întrebă cu cel mai desăvârșit calm: ― Cînd? De ce? Ce s-a întîmplat? Cum a fost? De unde ai aflat? Nu era un potop de întrebări, cum s-ar părea. Între o întrebare și alta se așeza timpul cu tăcerea. Ce aș fi putut să-i răspund? Și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Prin proporțiile ei uriașe, răzbunarea mea inconștientă m-a răsturnat și pe mine. Mă întreb dacă o fire ca a mea ar fi fost aptă pentru o căsnicie obișnuită al cărei ideal de fericire e liniștea lipsită de surprize, un calm egal de-a lungul anilor, precum și o securitate materială și morală sau, după cum ar spune Palmerston, o viață fără plăceri ca s-o putem suporta. Nu! N-am avut niciodată voluptatea inconștientă a omului sănătos, nici optimismul simplist al celui
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nimeni. Ne-a făcut o propunere surprinzătoare. Cum că, pentru o sumă modică, domnul acela înarmat ne poate trece granița oriunde, dar acceptă și obiecte de valoare. Benjamin s-a oprit din cusut și, în ciuda situației triviale, și-a păstrat calmul, ba chiar și seriozitatea. Ne așteptam ca acești indivizi să fie dați afară. — Te rog să iei copilul ăsta și să plecați de aici - a spus însă el. Și să-mi trimiteți vederi de la mare, ca să le pun în colecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
-l lovească nemilos cu biciul dureros al condamnării. Acuzându-l că provocase intenționat moartea mamei sale, lumea începuse să-l privească ca pe un monstru insensibil, ca pe un om fără urmă de morală în el, ce înfăptuiește răul cu calmul înfiorător al fiarelor sălbatice. Cu siguranță, această lume ar fi vrut ca, pentru această „ticăloșie” a lui, el să ajungă, pentru vecie, sclavul îngenuncheat al conștiinței sale proprii. De fapt, ea vedea în el reprezentantul pe pământ al inumanității, „căci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pot să spun că m-am obișnuit deja). De vreo doi ani încoace, tot îmi dă târcoale o formă blestemată de ulcer (ulcer peptic cred că se cheamă, sau dracu’ s-o ia, dacă se cheamă altcumva!). Trebuie să fiu calm, însă; este doar un diagnostic pus de mine, atât; prin urmare, poate că mă înșel în privința corectitudinii lui (deși tare mă tem că nu!). N-am fost niciodată la un medic în privința asta. I-am spus, mai demult și în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Jenant e doar să nu te mai gândești decât la asta. Până la Odesa (două nopți și o zi), nu ne vom opri în nici un port. Și n-aș vrea să mă lamentez continuu până atunci. Dacă reușesc să-mi păstrez calmul, mă voi scuti de constatări dezagreabile. Am bovarizat destul pe tema "argonauților" plecați în căutarea "lînii de aur" și ar fi penibil să descopăr că, pe un vapor modern, nu pe o biată corabie cu pânză zdrențuită de vânt, eu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la avion. Am aflat că încă n-a sosit cisterna de benzină pentru a se face alimentarea "Airbus"-ului care ne va duce la New York! Așa ceva numai la noi se putea întîmpla. Încerc să nu mă enervez, să-mi păstrez calmul. De dimineață, ploua mocănește. Acum, ploaia s-a oprit. Nu sunt, totuși, semne că s-ar limpezi atmosfera, ceea ce activează teama, oarecum cronică, pe care mi-o inspiră călătoriile cu avionul. În plus, am dormit prost și puțin azi noapte
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
puțin. După aceea ne continuăm goana pe autostrada pustie. Sosim seara la San Francisco și bâjbâim, un timp, căutând drumul spre adresa unde trebuie să ajungem, la familia V., care ne va găzdui două nopți. Dan se dovedește de un calm englezesc. Mona, urmărind o hartă, îl pilotează. Cu puțin noroc, nimerim în cartierul cu pricina, situat la limita Pacificului sau a unui golf. Urcăm o pantă ușoară și, deodată, în fața unei case zărim, fluturând în noapte, bătut de vânt, un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de asta. Mă izbesc mereu de dificultatea de a transpune reperele luate de americani de la englezi în cele cu care sunt obișnuit: să convertesc gradele Fahren heit în grade Celsius, milele în kilometri, pfunzii în kilograme... Traficul e uimitor de calm, n-are nimic din mitocănia celui de la noi unde ești, la fiecare pas, în pericol să fii înjurat, amenințat. Ar fi foarte instructiv, cred, pentru șoferii noștri să fie obligați să circule măcar câteva sute de mile pe șoselele americane
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mașini claxonează în spate deoarece ne aflăm pe banda din centru, în fața semaforului. Cum vom ieși din încurcătură? "Să încerc să dau un telefon la biserică, să rog pe cineva să vină să ne ia", zice Nick, acum neverosimil de calm. Eu aș fi ca o bombă, în locul lui. Norocul nostru e că ne-am oprit în dreptul unui fel de garaj unde ușa e deschisă și, prin pânza deasă a ploii, se vede lumină. Căci e riscant să suni noaptea la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
am venit aici să mănânc mititei și sărmăluțe, ascultând "cîntece de petrecere". Pentru asta nu era nevoie să trec Oceanul. Și cum Cristian B. nu se încumetă să-l înfrunte, să-l supere, pe d-l Branco, îl rog pe calmul Dan C. (plin de tact, spre deosebire de mine) să mă ajute să dezleg încurcătura; să-i explice d-lui Branco, din partea mea, că, în aceste condiții, nici nu calc pe la "Balul strugurilor". Cristian B. ne propune să ne odihnim, dar eu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și răspunse: - Nu. Tăcere. Și apoi Discipolul începu să dispară. A fost imposibil pentru Janasen să definească momentul desăvârșirii evaporări?? Dar acum știa că era singur. Gosseyn își coborî ochii pe "hartă" și-i ridică asupra lui Janasen. Îl interesa calmul pentru că-i deschidea o fereastră spre caracterul acestuia. Janasen era un solipsist care ajunsese să-și echilibreze nevroza construind o atitudine de mare tupeu. Avea un echilibru puțin stabil în timp, fiindcă în fiecare clipă depindea de toleranța aproapelui. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se hotărî să se bazeze pe iuțeală. O privire scurtă, citi informația și trecu la numele Secoh. Aproape tot atât de rapid. Aduse cu un gest normal dar prompt levierul la zero și înapoie placa Nirenei. Se simțea cât se putea de calm și în apele sale. Corpul lui Ashargin, liniștit, accepta aceste violențe evidente cu o fermitate de bun augur. - Succes! îi spuse Nirena. Reprimă o dorință a lui Ashargin de a-i spune unde se ducea și nu pentru că Enro nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Femeia este o Prezicătoare fără importanță deosebită. Bărbatul se numește Gilbert Gosseyn. Se uită pe furiș la Patricia și Crang când pronunță acest nume atât de familiar. Era important faptul că nu păreau să-l recunoască. Primiseră informația cu mult calm, așa i se păru. Continuau să-l observe cu atenție, dar ochii lor nu arătau în în nici un fel surprinderea. Enro se concentra asupra detectorului. - Fără comentarii? întrebă. Urmă o tăcere de mai multe secunde. La sfârșit, prudent, detectorul spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
răgușit, ce s-a întâmplat cu dumneata? Ne-am pierdut. Gosseyn se uită la el, întrebându-se dacă această demonstrație de emotivitate și frică explica incompetența care-i înlesnise lui intrarea în posesia navei. În cele din urmă, vorbi cu calm: - Avem de lucru, hai. Parcurseră împreună culoarele tăcute ale navei până la sala de comandă. După o oră reconstitui întregul tablou al situației. Fuseseră introduse niște circuite suplimentare în matricele plasate în trei fante de similaritate ale tabloului de control. Ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de nici o hotărîre." Cum au trecut trei zile, și cum n-am primit scrisoare de la Irina, după obicei, am telegrafiat: "Ecrivez. Comprends pas votre silence." Telegrama mea a rămas, după o săptămână, fără răspuns. O neliniște bruscă mi-a alungat calmul și mi-a uscat curiozitatea pentru frumos, pe care o socoteam inepuizabilă. Rugăciunea mea de acum câteva zile mi se pare fără sens, sau eu acum sunt fără sens, căci neașteptată era tulburarea care mă stăpânește. Încerc să mă gândesc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vorbe inverse erau mici, așa că memoria le putea observa ușor. Și dacă n-o stimasem, și o desconsideram, și o umileam, nu era ea de vină? Niciodată nu și-a ținut prestigiul... Dar omul îndrăgostit e întotdeauna ridicol pentru cel calm. Când celălalt îți spune: "Te las", cum să fii mândru și să nu te rogi: Nu pleca!" Știu ce vor spune cei imparțiali: Amîndoi sunteți vinovați!", și nimic nu mă enervează mai mult. Ca și cum ar fi o comparație posibilă, o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mine s-a desfăcut deodată o depresiune în care nu mai exista nici o încercare de a te împotrivi, când în sfârșit ți-e egal totul și accepți orice, cu alt aspect decât ceea ce simțeam zilnic, fără frământările cunoscute, semănând a calm, ca o rană ce devine în culmea durerii insensibilă, și atunci am putut să mă întreb, în fața straniei mele stări, biată epavă umană care totuși pe stradă salută uneori un cunoscut sau, traversând, așteaptă să treacă un automobil ca să nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai înainte; ne găsește la amândoi același egoism bărbătesc sau alte asemănări, atrage și asupra mea unele cuvinte rele pe care de obicei le aplică numai lui, și atunci izbutește să mă facă iarăși nefericit, gelos, să-mi alunge tot calmul care i se păruse că mă îndepărtează de dânsa. Reîncep iscodirile mele, deznădejdea ei și împăcarea de la urmă. Astfel, trecutul și prezentul se suprapun în viața noastră, iar gândul la viitor vine foarte rar, căci suntem prea preocupați de ceea ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Amoureuse a lui Porto-Riche, se găsea deseori în discuția noastră. Ioana afirma că ni se potrivesc.) " Dezastrul este și mai mare pentru cel iubit!" Dar, rămas, singur, simt că vorba mea mai mult servește de pedeapsă, căci Ioana îmi tulburase calmul la care îmi făcusem iluzia că aș putea ajunge, cu toate că experiența mă învățase că orice s-ar întîmpla n-aș putea fi calm și că pretexte voi găsi întotdeauna cele mai neînsemnate nemulțumiri se vor mări suficient ca să-mi devie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Totul poate să pară neverosimil unui om normal? Durerea însă cu care construiesc este certă. - Eu nu sunt gelos! Stăm unul lângă altul pe nisip, în fața mării, soarele pătrunde în noi, dar eu, cu această afirmare, am alungat brusc tot calmul. De ce am spus vorba care nu corespunde nici unei realități? Ioana nu este în stare să descopere că am vorbit astfel numai pentru că un gând îmi venise și mă umilea. Poate că în dragoste e imposibil să nu iai pe celălalt
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
acum spre seară s-a acoperit de nouri care devin mereu mai întunecați, cu toate că vântul bate fără putere. Și eu, singur pe plajă, mă gândesc care ar fi mijlocul să scap de Ioana. Să profit de clipa aceasta când sunt calm și nimeni nu mă poate întrerupe. (Ioana și Viky s-au dus în vizită la madame Pitpalac, deci pentru două ore n-am nici o neliniște că i s-ar fi întîmplat ceva rău.) Să-mi fac exact socotelile. Oricine ar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
spune că țin mai puțin la tine, îmi ești tot atât de necesar, dar s-au schimbat multe. Aș fi incapabilă să mai am conflicte, gelozie, ură, patimă. Aș suporta chiar să pleci cu altă femeie și te-aș aștepta cu același calm. Ți-aș lucra flanele ca să nu răcești sau aș băga de seamă ca să ai mâncare bună. Dragostea celei mai devotate mame... Căci am îmbătrînit. - Îți închipui că într-un timp atât de scurt s-a putut face o transformare atât
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
auzit că Hanbei a murit? — Da. — Trebuie să te resemnezi cu gândul. N-am putut face nimic. Inima lui Oyu se înmuie ca zăpada topită, cu trupul zguduit de suspine convulsive. Nu mai plânge; nu se cade. Hideyoshi își pierdu calmul, aproape neștiind ce să facă. Cu toate că nu mai era nimeni de față, vasalii se aflau imediat lângă cort și se simțea constrâns de gândul la ceea ce puteau auzi. — Hai să mergem împreună la mormântul lui Hanbei, propuse el, începând s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]