4,790 matches
-
nimic pe dedesubt, nu-i putea îmbrăca decât o singură dată, apoi îi arunca foarte repede la spălat. Așa că purta costumul din frotir pentru simplul motiv că era singurul lucru curat din dulap care să o protejeze de nesuferita de canapea din piele pentru care și maică-sa și Emmy insistaseră că e cea mai bună alegere, deși Leigh vrusese una modernă, din stofă, în care nu te simți tot timpul ca într-o cuvă cu clei de cauciuc. Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
într-o cuvă cu clei de cauciuc. Să nu mai zicem că peste câteva luni (șase) o să fie iarnă și ea tot ca un eschimos va trebui să se îmbrace fiindcă, indiferent cât de cald ar fi făcut în apartament, canapeaua tot de gheață s-ar fi simțit pe pielea ei goală și nu confortabilă și moale cum era acea MicroSuede cu care nimeni nu fusese de acord. Nu, mai bine s-o lase moartă. — Hmm, murmură Leigh sperând să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
bătrân, (fabulos de) bogat și făcuse o fetiță frumoasă cu el. Așa ar trebui să se întâmple lucrurile. La gândul că o să trebuiască să asculte discursurile maică-sii încă două săptămâni, Adriana simți că o ia amețeala. Se întinse pe canapeaua ușor lăsată din hol și se gândi la ce trebuia să facă. Să fie ocupată în timpul zilei, să vină acasă târziu sau să nu vină deloc, și să-i convingă atunci când se va ivi ocazia că toată energia ei — să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu Jesse. — Desigur, zise Jesse pe un ton plăcut, ridicându-se pentru a-i cuprinde mâna dreaptă într-ale lui. De-asta îl iubim noi toți. Te rog, vrei să stai cu noi? Arătă spre locul liber de alături pe canapea și se uită la ea. — A, știți, de fapt - — Ar fi încântată, spuse Henry. Leigh abia se abținu să nu-i arunce o privire fioroasă în timp ce luă loc pe canapeaua veche. Ia-ți adio de la coafor, se gândi ea. Adio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
stai cu noi? Arătă spre locul liber de alături pe canapea și se uită la ea. — A, știți, de fapt - — Ar fi încântată, spuse Henry. Leigh abia se abținu să nu-i arunce o privire fioroasă în timp ce luă loc pe canapeaua veche. Ia-ți adio de la coafor, se gândi ea. Adio, Barneys. Mare minune dacă Russell o să mai vreodată vorbească cu ea după dezastrul care o să iasă în seara asta. Henry își drese glasul. — Jesse și cu mine discutam despre ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vă jignesc, desigur. Sunt o mare fană, doar că - — Te rog, nu te scuza. Mi-a făcut plăcere să te cunosc. Cu un efort imens, Leigh rezistă impulsului de a se scuza din nou și reuși să se ridice de pe canapea, să treacă pe lângă Jesse și să iasă din biroul lui Henry fără alte umilințe, însă dintr-o singură privire spre secretara lui Henry știu că o făcuse de oaie. — A fost chiar așa de rău? întrebă ea, prinzându-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
asta, nu? Leigh oftă și spuse: — Știu. Teoretic totul sună bine, dar în realitate... m-am obișnuit să locuiesc singură. Îmi place să locuiesc singură. Zgomotul, deranjul, faptul că trebuie să vorbești când tu nu vrei decât să stai pe canapea și să te uiți pe pereți ... mi se pare îngrozitor. Oarecum mulțumită că Leigh măcar se confesase în legătură cu frica ei de coabitare, Emmy o lăsă mai moale. — Știu, scumpo. E îngrozitor pentru toată lumea. Drace, eu și cu Duncan am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
iar respirația îi devinise precipitată, dând semne clare de anxietate. Mai în față, Jesse coborâ din Jeep și se apropie de mașina ei. Ea simți că începe să transpire pe frunte și nu-și dorea decât să fie acasă, pe canapeaua ei, citind un manuscris sau flecărind cu Russell despre viitorul lui interviu cu jucătorul de fotbal american Tony Romo. Ar merita, chiar dacă el ar vrea să facă sex și să se uite la SportsCenter, iar vecina de sus ar da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
atracție: un mic iaz minunat, poate de șase pe nouă metri, cu un doc plutitor și o barcă simplă din lemn legată la mal. Dincolo de iaz, chiar la marginea proprietății, ascunsă sub un pâlc de copaci umbroși, se vedea o canapea balineză din lemn de tek, pentru două persoane, unde puteai să stai la umbră sub acoperișul sprijinit pe patru stâlpi. Leigh abia se abținu să nu se ducă direct la canapeaua aceea și să se trântească pe ea; se întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
sub un pâlc de copaci umbroși, se vedea o canapea balineză din lemn de tek, pentru două persoane, unde puteai să stai la umbră sub acoperișul sprijinit pe patru stâlpi. Leigh abia se abținu să nu se ducă direct la canapeaua aceea și să se trântească pe ea; se întreba cum de Jesse mai putea să facă ceva într-un loc atât de frumos și de relaxant. — Nu-i rău, nu? întrebă el venind pe aleea pietruită și îi oferi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Otis vădit încântat. Frumușico! Strugure! Frumușico! Strugure! Când rostea cuvintele se bâțâia de sus în jos pe gamba Adrianei. — Un strugure fără pesticide, vine imediat pentru...pentru cine? Cine vrea strugure? Băiatul frumos primește strugure! Adriana îl ridică pe brațul canapelei și se duse la bucătărie. Tocmai căuta în frigider după castron când începu să sune telefonul. — Alo? zise Adriana ușor iritată că a fost întreruptă. Își sprijinea portabilul între umăr și bărbie în timp ce aranja câțiva struguri pe o farfurie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
asta s-a gândit. Nu la asta s-a gândit? Dar i-a plăcut! îi venea Adrianei să țipe. Chiar tu ai spus! Cum a fost oare posibil să înțeleg greșit? se întrebă ea în timp ce se așeză alături de Otis pe canapea și puse farfuria cu struguri între genunchi. Îl mângâie pe spate în timp ce el atacă fructul cu bucurie. Apoi începu să demonteze toată ideea acee stupidă. Americancele nu aveau să se schimbe niciodată — la naiba, de zeci ani le plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
înrăite și mai încăpățânate femei singure din tot Manhattanul. — Fostă înrăită, în curând deloc singură, îi reaminti Adriana. — Cam așa. Bine, trebuie să fug. Vorbim mai târziu? — Cred că da. Îți mulțumesc foaarte mult, querida. Ciao! Adriana se prăbuși pe canapea și îi făcu semn lui Otis să vină lângă ea. El scoase un scurt ciripit recunoscător și țopăi în poala Adrianei. O atinse pe mână ca să-i mai dea un strugure, dar Adriana era deja ocupată să formeze un număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Leigh cu prefăcută bucurie. Ceva din locul ăsta îți încălzește sufletul, nu-i așa? Emmy lăsă geamantanul la ușă, își scoase canadiana și o aruncă pe un scaun din sufragerie, apoi se lăsă să cadă cu un aer stingher pe canapeaua hard-rock îngrozitor de chic a lui Russell. — Ți-aș putea numi imediat treizeci de femei care ar face moarte de om numai ca să petreacă o singură noapte într-un apartament ca ăsta. Leigh o fulgeră cu o privire de avertisment. — Vroiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să spun că... — Ai dreptate, desigur. Ce e și mai ironic e că eu nu sunt una din ele. Avea vocea calmă și gravă și o clipă Leigh se întrebă de ce nu începuse să plângă. Emmy bătu cu palma în canapea ca să-i facă semn să se așeze lângă ea, dar nu reuși decât să producă niște plesnituri. — Iisuse, ce tare e, murmură ea. Vino-ncoace, așează-te și povestește-mi ce s-a întâmplat. Parcă e așa, din senin. Leigh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Leigh înțelese din privirea pe care el i-o aruncă imediat că n-avea chef de musafiri în seara aceea. Ei bine, nici ea n-avea. Spre cinstea ei, nici Emmy nu mai avea nevoie de alte aluzii. Sări de pe canapea și, după ce îl sărută mai întâi pe Russell, apoi pe Leigh, mormăi ceva despre o cină de afaceri la care trebuia neapărat să ajungă și dispăru pe ușă. Dispăru atât de repede că lui Leigh nu-i mai rămase niciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
O ce? întrebă Russell. Leigh ridică privirea și îl văzu pe imperturbabilul Russell complet nedumerit, lucru care o descurajă încă și mai mult. — Eu, ăă, cred că avem nevoie de puțin timp. Să ne mai gândim. Aici Russell sări de pe canapea și o cuprinse în brațe. — Leigh, cum adică “avem nevoie de puțin timp”? Suntem logodiți și urmează să ne căsătorim, iubito. Avem toată viața înainte. Tu chiar vrei să mai aștepți până atunci? Îmbrățișarea lui Russell i se păru lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
despre lungile lui plimbări cu bicicleta prin oraș. Amherst Avenue era pustie. Mulțimea de cerșetori și refugiați dispăruse. Chiar și bătrînul cu cutia de Craven A dispăruse. Jim străbătu În fugă aleea, nerăbdător să o vadă pe mama șezînd pe canapeaua din dormitorul ei și vorbind despre Crăciun. Își imagina deja că n-aveau să mai discute niciodată despre război. Un sul lung de hîrtie, acoperit cu semne japoneze fusese prins pe ușa din față, pînza albă avînd peceți și numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tăia iarba. Jim obișnuia să se joace acolo după-amiezile, tîrÎndu-se printre stîncile artificiale și pretinzînd că este unul dintre marinarii japonezi care atacaseră nava Wake. Dar jocurile În grădină Își pierduseră magia și Jim Își petrecea majoritatea timpului pe canapeaua din dormitorul mamei sale. Prezența ei plutea În aer precum parfumul ei, ținînd la respect figura deformată din oglinda spartă. Jim Își amintea de lungile ore petrecute Împreună, cînd mama Îl ajuta cu lecțiile de latină, și Îi povestea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe covor. Se ciocni de birou și dărîmă o lampă de masă cînd coti pe ușă și intră În camera de zi. Stînd În picioare pe pedale, făcu zig-zag-uri printre fotolii și mese, Își pierdu echilibrul și căzu pe o canapea, se redresă fără să atingă podeaua, ateriză izbindu-se de ușile duble care duceau În sufragerie, le deschise și Începu un circuit sălbatic În jurul mesei lungi, lustruite. O luă apoi prin cămară, Împrăștiind apa din balta de sub frigider, răsturnă cratițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
redesenează pe dușumea macrameul perdelei. Dincolo de fereastră, atelierul de reparat mașini de cusut, mașini de scris și de tocat carne. Tocilărie. Colț cu Văcărești. Pe care suie tramvaiul 1 venind dinspre cinema Tomis. Camera Înaltă, călduroasă. Femeia stă Întinsă pe canapea. De sub pulpana capotului iese piciorul lung de amantă. Bărbatul Își aranjează meticulos cămașa pe spătarul scaunului. Pe masă sticla de lichior de vanilie și paharele mici, așezate pe o tavă de alpaca, tremură ușor. Clinchet neauzit printre tic-tacurile amorțite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dădu seama de starea materială de sărăcie lucie și de existența boemă a părinților ei când avea cam zece sau unșpe ani. Până atunci credea că toți copiii aveau case unde dușumelele din lemn erau pătate cu vopsele de ulei, canapelele cu arcurile pe-afară și paturile ridicate pe picioarele făcute din cărți de telefon. Încet-Încet, realiză că majoritatea prietenilor ei aveau case unde existau covoare pe jos și, dacă intrai În bucătăria lor, nu mirosea extrem de tare a terebentină pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ar zice că Ruby avea chiar mai multe motive. Dar prietenilor ei le plăcea mult de Ronnie și de Phil și veneau În vizită adesea. Întreaga harababură hippie Îi Încânta pe acei copii care erau certați dacă lăsau firimuturi pe canapeaua crem din bumbac. Din moment ce prietenii ei credeau că mama și tatăl ei erau cei mai grozavi din tot cartierul, Ruby n-a găsit de cuviință să se revolte - cel puțin, nu Într-un mod obișnuit. Nu țipa decât foarte rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ghicești În veci ce avea Butoiaș În pensetă... —Doamne Sfinte - ce? Ups, stai o secundă, Ben tocmai mi-a adus olița... Bravo! Ce băiat deștept! Ce pipi drăguț i-ai adus mamei. Și numai puțin de tot a ajuns pe canapea. Bravo. Deeeci ce avea? —Un timbru. Îți vine să crezi? Doctorul a scos un timbru din vaginul meu. —Glumești, nu? Nu. —Iisuse. Probabil că erai Împietrită de rușine. Făcu o mică pauză. — Dar bănuiesc că e Încurajator să știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și minimalist cu foarte multe culori primare, cu pereți acoperiți cu poze alb negru Înfățișând femei Însărcinate, bebeluși și copii jucându-se. Stella voia lookul Martha Stewart 1, acela al unei case mâncate de ani: dușumele din lemn, paravane pictate, canapele moi-moi din pânză În carouri, cu ursuleți de pluș și șoricei În stil Beatrix Potter 2, cu ochelari cu rame din sârmă presărați din loc În loc. Ca de-obicei, Ruby luptase pentru viziunea ei, dar fără a se băga Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]