3,903 matches
-
pretenții, sau între lucrările curriculare și cele comerciale. Canonul, sub presiunea noilor opere produse de scriitorii contemporani, se manifestă prin externare și nu prin dislocare, altfel spus, prin includere și nu prin excludere. "Un lucru foarte vizibil la autorii pur canonici e acela că factorii neconștienți joacă un rol mult mai important decît factorii care provin din manipularea conștientă și din presiunile instituționale" (V.N.). Între exemplele la care apelează este și cel al literaturii române sub comunism, cînd Blaga și Barbu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
e unul dintre puținii autori remarcabili și publicați în alte spații lingvistice și culturale, care face constant în scrierile sale apel la autori români - fapt mai mult decît admirabil. Profesorul româno-american încearcă să descifreze mecanismul intrării unor opere în domeniul canonic: "Canonizarea e în primul rînd un proces democratic. Cărturarii, instituțiile, ideologiile, grupurile de scriitori sau, nu în ultimul rînd, persoanele individuale pot propune, iniția, presa și manipula cît doresc. Puterea de a decide e rezervată unui public cititor mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
comunitatea ca întreg și pe lungi perioade de timp, adoptă anumite scrieri și anumiți scriitori". Și diagnostichează cu o bună aproximare ce se cere pentru a dobîndi acest statut: "Operele care pot spera să dobîndească și să mențină un statut canonic pe lungi perioade de timp trebuie, în primul rînd, să fie înzestrate cu o anume substanțialitate și diversitate intrinsecă. Ele trebuie să fie capabile să răspundă numeroaselor și variatelor solicitări, să susțină povara interpretărilor contrastante. Cu alte cuvinte, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și ironic, se urmăresc reacțiile unei familii de hamsteri, al cărei mediu existențial e un recipient aflat pe masa de lucru a prozatorului. Marea reușită a lui T. rămâne, totuși, romanul Playback. Cartea se vrea o replică potențială la romanul canonic având ca „eroi” activiști, plasați în perioada de pseudodezgheț de la sfârșitul anilor ’60 ai secolului trecut. Evenimentul catalizant este o emisiune TV - „Portret contemporan” - realizată de reporterul „la modă” Iulia Fitcal. Protagonistul ei virtual, tovarășul Pârvu, cadru de nădejde al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
coordonate noi. Motoul eseului, o propoziție a lui Jean-Paul Sartre („La lecture est un rêve libre”), avertizează că nici o constrângere nu poate împiedica zborul imaginației interpretative. Criticul nu mai analizează, cronologic, romanele sau nuvelele lui Rebreanu, ca într-o monografie canonică, ci se axează pe idei sau pe tipuri de personaje. Eseul se deschide cu capitolul Omul revoltat, vizând atât personajul Petre Petre, cât și masa informă din romanul Răscoala, iar concluzia, surprinzătoare, este că „erosul e forța care susține unitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
casă), iar în cea de-a doua parte, aspectele istorico-etnografice ale diverselor tipuri de colind. Tipologia colindelor este stabilită după criteriul persoanelor cărora le sunt adresate. Nimeni până la C. n-a acordat atâta atenție substanței, semnificațiilor profunde, oralității, stereotipiei, caracterului canonic al colindelor, contribuției acestor cântece de laudă la conturarea idealului poporului, fapt pentru care el le și numește „cântecele idealului”. De asemenea, nimeni până la el nu a realizat un studiu comparat atât de temeinic. Cercetare de mare adâncime, cartea descrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
trebui să fie o neîncetată proclamare a acestei preveniențe - Primerear (EG 24) - absolute a harului ce necesită o atitudine pascală datorită naturii ei călătoare... gata de plecare, pregătită de drum, capabilă de schimbare. Pentru a oferi acest serviciu «profetic», dreptul canonic stabilește că viața consacrată este «calea regală», nu datorită excelenței virtuților ei ori datorită vreunei presupuse stări de perfecțiune, ci pentru că trebuie să asigure comuniunea și dialogul între ierarhie și laici. Pentru a îndeplini acest serviciu, consacrații aleg de bunăvoie
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
renunțare nu doar generoasă, ci și senină, care să ne dea posibilitatea să lăsăm în urmă un semn corespunzător, un semn care să dovedească înclinația spre gratuitatea absolută. Faptul că persoanele consacrate nu sunt, din punctul de vedere al dreptului canonic, nici clerici, nici laici, deschide un hău în care mulți consacrați au senzația că se scufundă. Există mulți bărbați și femei care nu par să aibă o structură antropologică de bază și nici nu au mijloace adecvate care să-i
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Doar o lucidă memorie a ceea ce stă la baza propriului parcurs de consacrare ne permite să trăim coerent toate fazele vieții și ale istoriei, asumând declinul fără a ceda în vreun fel în fața decadenței. PĂMÂNTUL DE MIJLOC Codul de drept canonic, așa cum am amintit deja, folosește acești termeni: «Prin natura ei, starea de viață consacrată nu este nici clericală, nici laicală». Prin limbajul lapidar și esențialist al tradiției canonice latine, consacraților și consacratelor li se amintește că trebuie să stea mereu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ceda în vreun fel în fața decadenței. PĂMÂNTUL DE MIJLOC Codul de drept canonic, așa cum am amintit deja, folosește acești termeni: «Prin natura ei, starea de viață consacrată nu este nici clericală, nici laicală». Prin limbajul lapidar și esențialist al tradiției canonice latine, consacraților și consacratelor li se amintește că trebuie să stea mereu pe «pământul de mijloc», nefiindu-le permisă o identificare clară și circumscrisă nici cu laicii, nici cu clerul. Experiența dobândită în drept le amintește consacraților că vocația lor
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
solemne, dintre profesiunea simplă și profesiunea solemnă sau perpetuă, diferențe ce încă mai persistă în limbaj datorită unui subtil sens de superioritate pe care îl au Ordinile antice, dornice să se deosebească de ceilalți, însă pe care Codul de drept canonic, revizuit pe baza învățăturilor Conciliului și publicat în 1983, nici nu se încumetă să le înfrunte. De acum consacrații sunt, de iure, cu toții egali, «într-o așa varietate de daruri», după cum amintește Conciliul, și fără clasificări interne. Dispariția distincției dintre
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
la vremurile inițiale, cât și la cele ale actualizării - i-a angajat pe consacrații și consacratele din aceste ultime decenii la o muncă de reflexie și de reînnoire destul de grea. Revizuirea constituțiunilor - înainte și după aprobarea noului Cod de drept canonic din 1983 - și celebrarea capitulilor au fost un prilej de mare seriozitate și discernământ. În cele din urmă, multor institute - în special acelora cu un număr mai mic și fără prea mare influență - li s-au recunoscut dreptul și demnitatea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
în sens strict. În sânul structurii antropologice din zilele noastre este mult mai puternică tendința de a privilegia itinerarii personale decât aceea de a merge cu turma pentru a urma, în ceea ce privește viața fraternă, reguli prestabilite și fixe. Faptul că dreptul canonic a restabilit așa-numitele ordo virginum și ordo eremitarum - de altfel, într-o constantă expansiune - este un semn ce nu trebuie subevaluat. Este ca și cum parabola vieții consacrate, ale cărei origini îndepărtate sunt tocmai fecioarele consacrate ale primelor secole și anahoreții
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
factori de transcriere de tip basic helix-loop-helix (bHLH) care cuprinde reglatori cu specificitate celulară precum myoD și Mash-1, dar și proteine ubicvitare de tip E2A cu roluri bine stabilite în dezvoltare. Proteina SCL / tal-1 recunoaște motive de tip cutie E canonică (CAN-NTG). O altă genă, desemnată Rbtn2 / Lmo2 codifică pentru o proteină nucleară cu domeniu Lim care are importante legături cu SCL / tal-1. Ca urmare a translocației cromozomale din T-ALL, expresia acestei gene este dereglată. Deși expresia sa nu este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
interdependent, să-i considerăm pe zulușii din Africa de Sud, pe namibieni, pe membrii tribului Tutsi sau Hutu din Rwanda, pe timorieni, miskito din Nicaragua, kurzii, afganii, șiiții din Liban ca pe niște culturi autonome, concepute în afara sistemului mondial? Populația nuer exemplu canonic de societate fără stat este, la începutul acestui secol, cuprinsă într-un război civil ucigaș care opune, pe fondul religiei și al controlului resurselor petroliere, populațiile din sudul Sudanului guvernului de la Kharthoum. Un grup aparent puțin atins de mișcările din
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
și în relație cu obiecte atât de diferite ca antropologia economică sau relațiile cultură/personalitate, un număr foarte mare de lucrări continuă să fie publicat în fiecare an. Structuralismul semiologic nu este, fără îndoială, atât de practicat sub forma sa canonică, dar nu a încetat să-și exercite influența. Dacă numeroase demersuri sunt considerate astăzi drept poststructuraliste, acest lucru nu se întâmplă pentru că ele resping noțiunile de coduri, codificare, simbolică, ci mai degrabă pentru că resping o viziune anistorică, lacunele criticii surselor
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
tot de literatură comparată la Catholic University, Washington D.C. Acesta a atras atenția asupra unei probleme, tot mai studiate și dezbătute în critica americană actuală 4. Este vorba de problema canoanelor literare, codurilor, criteriilor, ierarhiilor, valorilor și metodelor proclamate drept canonice. Deci: universale, obligatorii, care trebuie să facă pretutindeni autoritate. Virgil Nemoianu a schițat recent întreaga problemă într-un dezvoltat articol introductiv (1991) 5. Să amintim că același critic a editat în S.U.A. și un volum de studii pe această temă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai mult: nici o literatură din lume nu mai este, nu mai poate pretinde a fi, buricul pământului. Un prim punct câștigat, deci. Tradusă în termenii teoriei literaturii și ai literaturii comparate, această concepție neagă existența centrului literar unic. Deci exemplar, canonic, model absolut etc. Decolonizarea înseamnă policentrism cultural și literar. Nu ar trebui să mai existe literaturi majore și minore, centre absolute și periferii obscure, pentru a traduce aproape cuvânt cu cuvânt pe Armando Gnisci. Textul nostru este, de altfel, la
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fără direcție precisă și finalitate practică. Sunt concluziile sperăm, accesibil formulate ale unei activități și experiențe intelectuale de o oarecare durată, cu particularitățile, orientările și convingerile sale specifice, de o anumită fermitate. Ea nu se pretinde însă nici exemplară, nici canonică, nici mai ales definitivă. Una din urmările cele mai periculoase ale concepției totalitare este de a avea ultimul cuvânt, definitiv, în toate domeniile. Relativizarea, alternativa și dilema sunt printre adversarii cei mai periculoși ai spiritului totalitar-oficial. Exprimăm, într-un stil
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Editura Minerva, 1990, 338 p., în 8°. 2 Volumul I (1800-1945), (București, Editura Minerva 1991), 372 p., în 8°. 3 Matei Călinescu, Despre Istoria literaturii române de Ion Negoițescu, in: 22, III, 39, 2-8 octombrie 1992. 4 Virgil Nemoianu, Bătălia Canonică. De la critica americană la cultura română, in: România literară, XXIII, 41, 11 octombrie 1990. 5 The Hospitable Canon... Virgil Nemoianu and Robert Royal (eds.), (Amsterdam-Philadelphia 1991). 5. O nouă cultură română. Răspuns la Ancheta revistei Vatra, 266, 3, mai 1993
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
acest proces, metodele interpretative convenționale și utilizarea conceptelor din naratologia clasică sunt contestate uneori și sunt alteori subminate, într-un dialog interdisciplinar în care reconsiderarea metodelor de interpretare și contestarea terminologiei reprezintă oportunități care favorizează reexaminarea terminologică și reconsiderarea definițiilor canonice. Există nenumărate dispute între naratologi pe tema narațiunii ca fenomen transmedial. În contextul acestor discuții unele voci consideră că fenomenul ar trebui să fie lămurit, înainte de toate, sub aspect definițional, dar teoriile naratologice care oferă sugestii în acest sens construiesc
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
în care Polyphemos nu este adormit, ci este beat și prea lent pentru a reacționa, nu este o abatere de la text, ci un element de creație originală. Privită în acest fel, Eleusis Polyphemos nu mai este o versiune a Odiseei canonice, ci un punct de plecare vizual pentru alte narațiuni. Pentru Situations bilder din categorizarea lui Robert, Weitzmann folosește termenul monoscenic, prin care se pune accentul pe unitatea de timp și spațiu a imaginii. Stansbury O’Donnell nuanțează și el ideea
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
2001 de pe avers. Aflăm de la Pr. Florin Șerbănescu că în anul 2001 s-au împlinit 600 de ani de când, „la începutul domniei lui Alexandru cel Bun, în anul 1401, Iosif I Mușat este recunoscut de scaunul patriarhal constantinopolitan ca mitropolit canonic al întregii Moldove, cu reședința la Suceava”, reședință care se va muta, peste un secol și jumătate, la Iași. Tot în 2001, s-au împlinit 360 de ani de la aducerea moaștelor Sfintei Parascheva, din Constantinopol, la Iași, în anul 1641
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
prezența presantă a sacrului, a cărui energie numinoasă, generatoare a unei tensiuni imposibil de suportat de fragila ființă umană, este disipată, „umanizată” printr-o explozie vocală reflexă. În această perspectivă, atitudinea reținută a Mântuitorului (faptul că, așa cum reiese din Evangheliile canonice, Iisus nu a râs niciodată) devine motivul central al unei dispute teologice și culturale care nu a încetat să fascineze gândirea europeană, de la Părinții Bisericii - dintre care Tertulian, Clement Alexandrinul și Grigorie de Nyssa sunt doar câteva nume sonore dintr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]
-
Alexandria și Erotocritul. În rândul criticilor trebuie prenumărat emeritul lingvist Iorgu Iordan, care în savante studii de gramatică fonologică și stilistică face un examen vast al limbii scriitorilor români, îndreptățind științific libertățile pe care creatorul și le ia față de vorbirea canonică (Limba română actuală. O gramatică a "greșelilor"). Printre tinerii cronicari sunt de citat Octav Șuluțiu, recenzent onest, Eugen Ionescu, poet și critic inteligent și teribil, Lucian Boz, detractor al criticii de analiză și instaurator al uneia de înțelegere într-un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]