4,021 matches
-
ruine din apropiatul Nürnberg nu ne erau accesibile. Numai în interiorul gardurilor păzite era permis să se învețe, cu stoicism, în corturi, în clădirile cazărmii și în grajdurile spațioase - lagărul trebuie să fi fost ocupat odinioară de garnizoana unui regiment de cavalerie - cum se poate lupta împotriva foamei și a insistenței cu care roade ea. Puțini erau cei care nu participau. Lamentându-se, aceștia se complăceau în ipostaza de învinși și plângeau după bătălii pierdute. Unii credeau chiar că, în cursul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe Scândura Neagră ce-și avea locul în fața clădirii cazarmei în care funcționa administrația lagărului. O față, desenată naiv, de omuleț cu bonetă de bucătar făcea și ea reclamă pe țidula cu anunțul. În fostul punct veterinar al regimentului de cavalerie, cel mai aberant dintre cursuri avea să ne solicite câte două ore pe zi. Trebuia să-ți aduci hârtie de scris. Ce bine că, la Marienbad, atunci când am intrat posesia piunezelor de argint cu Westwall-ul ca viitoare articole de schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scrie despre mine? Ce vorbesc, cum mă mișc, ce gândesc?... Ultimele zile din viața lui Carol... Frumos titlu! Mă întreb cine va citi o astfel de carte. Probabil că pensionarii. Și dacă o scrii foarte prost, poate și ofițerii de cavalerie în rezervă... Nu! Sună mai bine Jurnalul unui sinucigaș Ce zici? E mai comercial. Contează enorm ambalajul în care îți prezinți marfa. Numai că un astfel de jurnal se citește dacă e scris de sinucigaș însuși, și nu de gardianul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fie-i țărâna ușoară, că am auzit că suferea de ficat, de prea multă băutură și că era de nelecuit săracul, decât undeva la Viena, dar n avea bani destui, că-i mâncase fiică-sa agoniseala cu un ofițer de cavalerie, care a lăsat-o cu burta la gură...» E ridicol! Manus Bonus, ai să mi spui tu. Da, este adevărat. Despre morți numai de bine, dar nu și despre sinucigași. Sugerează-le măcar o cauză nobilă. Lasă o scrisoare în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe care cu greu îi puteam recunoaște în bărbații maturi ce se ridicau să răspundă la apel... ― Ciurea Constantin! ― Prezent; doctor în medicină și chimie. Conferențiar universitar... Deci Stăpânul își atinsese ținta: cariera universitară... ― Constantinescu Theodor (Chiorul). ― Absent... Căpitan de cavalerie... a fost grav rănit în război... ― Dragu Henry! ― Aici! Avocat! Pe buzele tuturor a înflorit un zâmbet imposibil de stăpânit. Ne-am amintit de Dragu, care, de câte ori se făcea apelul, răspundea: ,,Aicișea", "Prezinte", "Acilea", "De față"; niciodată "Prezent" sau "Aici
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
că, dintre toți colegii tăi, tu singur ți-ai ales această spinoasă carieră, Tyrtheu!? ― Da, domnule diriginte, m-a atras mai mult decât oricare alta, în ciuda năzdrăvăniilor de pe timpul când eram elev! ― Mulțumesc, stai jos...! ― Scully Gheorghe! ― Absent! Căpitan de cavalerie, mort în război. ― Tebeică Ștefan! ― Apelul nominal s-a sfîrșit! Barosanul își scoate batiste și-și tamponează fruntea inundată de sudoare; își șterge apoi pe furiș două-trei lacrimi și spune încet, cu ton de mustrare părintească: ― Profesorii ar trebui să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
preoții unei religii în care este vizibilă empatia cu cei pe care discursul american standard îi distribuie în postura de inamici intratabili. Raportarea, polemică, la cultura populară americană este una dintre cheile de acces în acest univers între granițele căruia cavaleria lui Custer încetează să mai fie un instrument civilizator. Există, în aceste narațiuni centrate pe prezența indiană, un ethos tiers-mondist ce anunță, protocronic, Dansând cu lupii al lui Kevin Costner. Indianul este gardianul universului amenințat de rapacitatea capitalistă, iar o
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
glorie ale eroilor antici. Semizeul modern cu alură de detectiv american din specia lui Marlowe și Spade parcurge, cu încăpățânare ce contrazice gustul comun, spațiul de nisip, vise și sânge dintre Libia și Djibouti. Ținta lui, pe care locotenentul de cavalerie nu o poate uita, este reunirea cu personajul ce planează peste paginile lui Pratt - enigmaticul general Wingate, cel care se pregătește să invadeze Africa Orientală italiană. Încărcată de detalii istorice, călătoria lui Koinski se suprapune peste uriașa tablă de șah
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și încheind cu A l’ouest de l’Eden și Cato Zoulou, Pratt construiește o întreagă mitologie personală în care se amestecă istorie, vis și gnoză, într-un vârtej psihedelic. Și nu este întâmplător că în epopeea acestui locotenent de cavalerie polonez se înserează siluete care vin din alte texte ale acestui Text originar. Dinspre Ann de la jungle și Corto Maltese apar personajele ce au în comun această supraviețuire/explo rare/viață/moarte sub soarele Africii. Între războinicul devotat lui Allah
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mitului fondator american. L’homme de papier poate fi citit, la un prim nivel de semnificație, ca o poveste de dragoste cu final așteptat. Între călărețul american ce se îndreaptă spre iubita sa Gwendoline și tânăra indiancă sioux, capturată de cavalerie, iubirea se construiește, treptat, cu ironie sălbatică și tatonare erotică. Indianca este definită de vitalitatea ce trece dincolo de zidul protector al fidelității față de înde părtata iubită. În cele din urmă, între calăreț și indianca sălbatică comunicarea ține de naturalețea sexuală
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ține de naturalețea sexuală și emoțională ce evocă romanele Antichității. Idilele se pot reconstitui în acest decor al Vestului. Însă idilele nu pot supraviețui atunci când istoria revine spre a-și impune ordinea ei. În acest western iconoclast al lui Manara, cavaleria nu sosește spre a salva pe tinerele inocente prizoniere ale pieilor-roșii, ci îndeplinește datoria de călău ce masacrează comunități. Ucisă de un foc de armă după ce a încercat să își avertizeze semenii, indianca se desparte de călărețul blond cu aceeași
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se Înalță un lăcaș de cult, catedrală sau geamie. Judecând după timbrele de un verde pal de pe cartea poștală, ar putea fi Aga‑Sofia. Pe ștampilă este imprimat anul douăzeci și unu. În hotel locuiește emigrantul rus Arcadie Ipolitovici Belogorcev, căpitan de cavalerie, În viața civilă inginer forestier. Trecutul său ne este insuficient cunoscut, căci el Însuși Îl evoca arareori. În corespondența sa pomenea despre climă, despre Dumnezeu, despre obiceiurile din Orient.) De când trăia În exil, serviciile făcute pe vremuri Ohranei Îi apăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
câte știi, sunt ceea ce s-ar putea numi un citadin; m-am născut și am crescut pe străzile Bucureștiului, acolo mi am făcut, scuză-mă, studiile și mi-am satisfăcut acum un an serviciul militar, în grajdurile unui regiment de cavalerie; acolo am avut presentimentul întâlnirii noastre, chiar certitudinea, aș putea spune, și am scris o carte din care nimeni n-a prea înțeles mare lucru, cu excepția unor referiri inteligente la Nerval sau la alții, care mi se potrivesc ca nuca
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de sub fotele femeilor se ridicau, pălălăind în vânt, ca odinioară, pe când erau fete mari și își permiteau cu plăcere aprinsă această obscenitate, admisă chiar și de veacuri mai morale -arătându-și pulpele rotunde. Bărbații, care făcuseră armata, pe vremea Suveranului, la cavalerie sau, mai încoace, după război, la alte arme, bunăoară, în trupele de Securitate, unde cizmele intră în echipamentul de instrucție și de paradă, minunându-se de atâtea frumoase și albe rotunjimi, exclamară, ca niște cunoscători de seamă, care nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ceea ce fusese cândva sala de așteptare, am tras zgomotos de cocoșul Mauserului, pentru a da de știre oricui m-ar fi așteptat că sunt înarmat. În tăcerea stranie, plină de ecouri, acest zgomot răsună mai tare decât o șarjă a cavaleriei prusace. — N-o să ai nevoie de ăla, zise o voce de deasupra mea, din galeria de la etaj. — Nu contează, îl mai țin puțin așa la îndemână, că s-ar putea să fie șobolani pe aici. Bărbatul râse batjocoritor: — Șobolanii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
camerei de interogatoriu. M-am ridicat, slăbindu-mi gulerul de la cămașă, și m-am îndepărtat de pata de lumină solară care strălucea prin fereastră. Era o zi caniculară. Mult prea cald ca să porți sacou, darămite uniforma unui ofițer din vechea cavalerie prusacă. Gottfried Bautz, arestat mai devreme în aceeași dimineață, nu părea să bage de seamă căldura, deși mustața lui cerată începea să dea semne că vrea să se pleoștească. Dar despre femei ce părere ai, l-am întrebat, și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
limba. Illmann rulă două țigări de foi și îmi întinse și mie una. Tutunul savuros avea gust de nectar la grătar. — Cum se potrivește cehul tău nebun în toată povestea asta? mă întrebă el. Ăla care se crede ofițer de cavalerie? — Se pare că este într-adevăr ofițer de cavalerie, i-am răspuns. S-a ales cu un mic șoc pe frontul de est și nu și-a revenit niciodată complet. Oricum, nu e el ușor de prins, și, sincer să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
întinse și mie una. Tutunul savuros avea gust de nectar la grătar. — Cum se potrivește cehul tău nebun în toată povestea asta? mă întrebă el. Ăla care se crede ofițer de cavalerie? — Se pare că este într-adevăr ofițer de cavalerie, i-am răspuns. S-a ales cu un mic șoc pe frontul de est și nu și-a revenit niciodată complet. Oricum, nu e el ușor de prins, și, sincer să fiu, dacă nu fac rost de o probă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-o pe sărmana mea soție...“ „Condoleanțe! Și cum a fost?“ „Din cauza nașterii“ - i-a spus don Emeterio. „A, mai puțin grav!“ - i-a răspuns bădăranul de Martín, și-abia atunci s-a apropiat ca să dea mâna cu el. Ce mai cavalerie! Galantonie bărbătească! Ascultă-mă pe mine. Îți spun, sunt niște brute, pur și simplu niște brute. — E preferabil să fie brute decât puturoși, ca, de exemplu, trântorul ăla de Mauricio, care, nu știu cum, ți-a sucit mințile... Căci după informațiile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
este de a întemeia colonii într-unul sau două locuri, care să fie un fel de centre de legătură ale acelor teritorii cu statul; într-adevăr, trebuie să folosești acest mijloc sau, dacă nu, să ții acolo o armată de cavalerie numeroasă, precum și pedestrași. Coloniile nu cer multă cheltuială; principele înființează colonii și le întreține acolo fără cheltuială sau cu una prea mică, și face rău prin aceasta numai acelora cărora le ia ogoarele și casele pentru a le da noilor
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
al lor și trăind doar din meșteșugul armelor, o infanterie puțin numeroasă nu putea să le aducă faimă, iar una numeroasă le era o povară, pentru că nu aveau de unde să-i dea de mâncare. Iată de ce s-au mărginit la cavalerie, care, fiind alcătuită dintr-un număr de oameni potrivit de mare, putea să fie bine hrănită și întreținută cu toată cinstea. Lucrurile ajunseseră atât de departe încât, la o armată de douăzeci de mii de soldați, nu se găseau nici
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Carol VII, tatăl regelui Ludovic XI, după ce prin soarta lui norocoasă și prin meritele lui a eliberat Franța de englezi, și-a dat seama că e necesar să-ți alcătuiești propriile tale armate și a organizat în regatul lui armata cavaleriei și aceea a infanteriei. Pe urmă, fiul său, Ludovic, a desființat-o pe aceea a pedestrașilor și a început să ia în solda lui elvețieni; această greșeală, pe care ceilalți regi au urmat-o și ei la rândul lor, este
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
cele ce se întâmplă azi, cauza primejdiilor prin care trece acest regat. Căci, dând elvețienilor prilejul de a se acoperi de glorie, el și-a înjosit și și-a micșorat propriile lui armate, pentru că a desființat cu totul infanteria, iar cavaleria a pus-o sub dependența armatelor altuia; într-adevăr, fiind obișnuită să lupte cu elvețienii, ea are impresia că nu poate să învingă fără aceștia. Iată de ce armatele franceze nu sunt destul de numeroase ca să lupte contra elvețienilor, iar, când este
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
elvețiană și cea spaniolă sunt socotite de temut, ambele au totuși lipsurile lor, așa încât o a treia ar putea nu numai să li se împotrivească, dar și să fie sigură că îi va înfrânge. Spaniolii nu izbutesc să reziste niciodată cavaleriei, iar elvețienilor ar trebui să le fie frică de infanterie atunci când s-ar ciocni în luptă cu oameni tot atât de încăpățânați ca și ei. De aceea, s-a văzut și se va vedea prin experiență că spaniolii nu pot înfrunta cavaleria
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
cavaleriei, iar elvețienilor ar trebui să le fie frică de infanterie atunci când s-ar ciocni în luptă cu oameni tot atât de încăpățânați ca și ei. De aceea, s-a văzut și se va vedea prin experiență că spaniolii nu pot înfrunta cavaleria franceză, iar elvețienii sunt nimiciți de infanteria spaniolă. Și, cu toate că lucrul acesta nu s-a dovedit încă în întregime prin faptă, bătălia de la Ravenna a fost totuși un exemplu în mic a ceea ce s-ar putea întâmpla; căci aici infanteria
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]