66,018 matches
-
Mi-au fost și mi-or fi ca o aripă-n zbor Acei care-s drepți, care nu m-au rănit Și nu m-au împins în genuni să cobor În hruba adâncă săpată-n granit. Referință Bibliografică: TINZÂND CĂTRE CER - PANTUM / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2074, Anul VI, 04 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugenia Mihu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
PANTUM de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381660_a_382989]
-
admir și să-l sărut. Era gingaș, era mic, Iar căldura palmei mele L-a schimbat îndată-n ”pic” Și în lacrimă din stele. N-am putut să-l mai privesc Căci mi s-a prelins pe mână Și din cer dumnezeiesc Ar fi devenit țărână. Dar eu l-am oprit din zbor Căci vroiam să-l pun în piept Însă plânsul său ușor M-a făcut să mai aștept. Trebuia să-l las să cadă, Poate e trimis din stele
FULG DIN STELE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381665_a_382994]
-
Ediția nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului PE STEAUA TA Of, mamă, ce departe ești Și câte ierni au nins pe tine De când te-ai dus să ne păzești Din zările adamantine. Pe steaua ta lucind în cer Te-ai stabilit și-ți pleci privirea, Îmi aperi sufletul de ger Cu palma ta. Și cu-amintirea. Din lacrimi calde ce le plângi Revarsă peste mine ploaie Iar mâinile când ți le frângi Iubirea-ți tandră mă îndoaie. Măicuță
PE STEAUA TA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381664_a_382993]
-
tine să îmi odihnesc, Tristețea copleșită de lumesc, Căci Dumnezeu din tine m-a facut, Din lut de-aici și niciodată n-am putut Să plec, să nu- ți mai văd nemărginirea, Măcar și doar atunci când îmi ridic privirea Spre cer, pe care Dumnezeu a pus O stea, gândind că poate nu- s Destule stele pentru fiecare om Și mi- a lăsat păduri, ca fiecare pom Să aibă unde a- și găsi căldura Și unde răzvrătiții să își ascundă ura, De-
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
intra în tine să îmi odihnesc,Tristețea copleșită de lumesc,Căci Dumnezeu din tine m-a facut,Din lut de-aici și niciodată n-am pututSă plec, să nu- ți mai văd nemărginirea,Măcar și doar atunci când îmi ridic privireaSpre cer, pe care Dumnezeu a pusO stea, gândind că poate nu- sDestule stele pentru fiecare omși mi- a lăsat păduri, ca fiecare pomSă aibă unde a- și găsi căldurași unde răzvrătiții să își ascundă ura,De- acolo vor veni și ne
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
DE PLOAIE Să iubesc precum o apă Care-și poartă mantia lină, Un izvor care adapă, Care tinde spre lumină Într-o lume sinuoasă Unde doar iubirea este, Sânge, vin, apă și casă, Dătătoare de-albă veste, Să iubesc așa cum cerul Câteodată strălucește, Cum din iarnă numai gerul Primavara îl topește, Simt că am venit pe lume, Lumea-n care unii scapă... De urât, prin gânduri bune, Să iubesc precum o apă Care șterge, care spală, Într-un joc de ea
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
Toate cele ce- au durut,... X. CONVOI DE CARE, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2230 din 07 februarie 2017. CONVOI DE CARE O tăcere necreată, o tăcere izgonită, Ca un suflet se întinde din iubirea răstignită, Fulgerele unui cer, fără luna, fără stele, Se înnoadă ca o funie peste gândurile mele Și privesc în urma lumii, ca spre un convoi de care, Pline doar cu fânul verii, ars de gândurile tale; Vorbe nu mai sunt pe buze, depărtarea iți ia
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
inima îmi sparge pieptul, Căci nu ești, n-ai fost să-mi fii într-o lume ca de ceară ... Citește mai mult CONVOI DE CAREO tăcere necreată, o tăcere izgonită,Ca un suflet se întinde din iubirea răstignită,Fulgerele unui cer, fără luna, fără stele,Se înnoadă ca o funie peste gândurile meleși privesc în urma lumii, ca spre un convoi de care,Pline doar cu fânul verii, ars de gândurile tale;Vorbe nu mai sunt pe buze, depărtarea iți ia dreptulSă
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
confundarea minelui cu tine, Ochi porți înspre cărări ce duc în zare, Încrederea în disperarea că îmi ești, Prin suflet călător în contemplare, În echilibrul viselor firești, Iubire frunză căzătoare, verde, Lumină ce te stingi ca-ntr-o eclipsă Pe cerul nopții mele care-și pierde, Neantul sentimentului de lipsă, Sunt fiica ta iubire, un copil Și-n lumea-n care toți trăim o dramă, Nenorociți fiind de ochii tăi vernil, Iubește-ne iubire ca o mamă, Căci tu, iubirea mea
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
jumătateîn confundarea minelui cu tine,Ochi porți înspre cărări ce duc în zare, Încrederea în disperarea că îmi ești,Prin suflet călător în contemplare,În echilibrul viselor firești,Iubire frunză căzătoare, verde,Lumină ce te stingi ca-ntr-o eclipsăPe cerul nopții mele care-și pierde,Neantul sentimentului de lipsă,Sunt fiica ta iubire, un copilși-n lumea-n care toți trăim o dramă,Nenorociți fiind de ochii tăi vernil,Iubește-ne iubire ca o mamă,Căci tu, iubirea mea ca dependență
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
ieri și între azi, Dăruindu-ți tot nezisul, Nelăsându-te să cazi, Poarta inimii o cată, Om din om, suflet din suflet, Într-o lume vinovată, Ce te știe după umblet. Cale nu-i în pustiire, Nu găsești lumină-n cer Dacă nu crezi în iubire, În eter și-n efemer, Într-o mângâiere blândă Din cel niciodată zisul Vis înlănțuit la pândă, Când destinu-și poartă visul, Toate sunt deja pierite, Stele în cer se vând pe bani, Tot crezând, mutând
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
-i în pustiire, Nu găsești lumină-n cer Dacă nu crezi în iubire, În eter și-n efemer, Într-o mângâiere blândă Din cel niciodată zisul Vis înlănțuit la pândă, Când destinu-și poartă visul, Toate sunt deja pierite, Stele în cer se vând pe bani, Tot crezând, mutând destine, Negociem viața în ani, Fără a mai ține seamă Că te înalți și poți să cazi, ... Citește mai mult GLOSSĂCând destinu-și poartă visulîntre ieri și între azi,Dăruindu-ți tot nezisul,Nelăsându
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
umblet. Cale nu-i în pustiire,Nu găsești lumină-n cerDacă nu crezi în iubire,În eter și-n efemer,Într-o mângâiere blândăDin cel niciodată zisulVis înlănțuit la pândă,Când destinu-și poartă visul,Toate sunt deja pierite,Stele în cer se vând pe bani,Tot crezând, mutând destine,Negociem viața în ani,Fără a mai ține seamăCă te înalți și poți să cazi,... XVII. ÎN MATCA LUMINII, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016. ÎN
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
publicat în Ediția nr. 2186 din 25 decembrie 2016. FINAL DE CĂUTARE Aud afară noaptea cum picură prin frunze Atâta mângâiere cu bicele-i subtiri, Așa cum întru mine preling eterne brize, Din amăgiri și ele, pierdute-n amintiri, Acolo unde cerul a sărutat pământul Și unde gândul meu se-mbină cu iubirea, Acolo unde astăzi ajunge numai gândul, Acolo unde eu cred că este nemurirea Și poate-aș vrea să trec, ușor către o zare Pe care o cunosc demult, de cand
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
eu n-am știut și nici nu știu ... Citește mai mult FINAL DE CĂUTAREAud afară noaptea cum picură prin frunzeAtâta mângâiere cu bicele-i subtiri,Așa cum întru mine preling eterne brize,Din amăgiri și ele, pierdute-n amintiri,Acolo unde cerul a sărutat pământulși unde gândul meu se-mbină cu iubirea,Acolo unde astăzi ajunge numai gândul,Acolo unde eu cred că este nemurireași poate-aș vrea să trec, ușor către o zarePe care o cunosc demult, de cand mă știu a
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
Dar care nu este lipsit de conținut, Răspund tăcerilor ades prezent, Continuu ceea ce am început, Continuu să privesc copaci prin coajă Și apa cum inundă rădăcini, Să nu mă plictisesc nicicând de vrajă, De transparența strălucirii din lumini, Prin transparența cerului și-a mării Să înțeleg finitul ca o limită ce nu există, Să întrevăd prin transparența așteptării Speranța, într-o lume foarte tristă, Eter să fie neputința- n transcendență, Imaterială limitarea omenească, Ca prin a sufletului transparență Să-l las
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
cel transparentDar care nu este lipsit de conținut,Răspund tăcerilor ades prezent,Continuu ceea ce am început,Continuu să privesc copaci prin coajăși apa cum inundă rădăcini,Să nu mă plictisesc nicicând de vrajă, De transparența strălucirii din lumini,Prin transparența cerului și-a măriiSă înțeleg finitul ca o limită ce nu există,Să întrevăd prin transparența așteptării Speranța, într-o lume foarte tristă,Eter să fie neputința- n transcendență,Imaterială limitarea omenească,Ca prin a sufletului transparențăSă-l las pe Dumnezeu
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
de foc se mistuie-n mări, Mistuie visele ce le respir, Ești capătul meu de alb infinit, Cel fără de pace, fără de rând, Îmi ești cel mai departe sfârșit Sau poate cel mai aproape curând, În eternul periplu-al căderii Din cerul de vise ce am visat, Iubirea se numără în morțile verii, În verile- n care tu ai plecat, Zidită de vie-n zidul iubirii Clădit pe destinul acelor palate, Privesc candelabrele preaîmplinirii Prin porțile lor doar ferecate, Iubite, pământul îl
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
potir, Voalul de foc se mistuie-n mări,Mistuie visele ce le respir, Ești capătul meu de alb infinit,Cel fără de pace, fără de rând,Îmi ești cel mai departe sfârșitSau poate cel mai aproape curând,În eternul periplu-al căderiiDin cerul de vise ce am visat,Iubirea se numără în morțile verii,În verile- n care tu ai plecat,Zidită de vie-n zidul iubiriiClădit pe destinul acelor palate,Privesc candelabrele preaîmpliniriiPrin porțile lor doar ferecate,Iubite, pământul îl simt că
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
mi toți caii ... XXVI. VIAȚA O VISAM, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016. VIAȚA O VISAM Brusc, în geana dintre-a nopții umbre și- ale dimineții zori, Pe covorul lin și umed, ocrotit din cer de nori, Pășim, Încet, Gândim, Concret, Fugari suntem în strâmta arie din a vieții noastre clipă Ce-i topită și se pierde, apoi iar se înfiripă..., Am trecut Dar nu știam, Că în pas necunoscut, Însăși viața o visam. Silvana
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
Am trecut Dar nu știam, Că în pas necunoscut, Însăși viața o visam. Silvana Andrada Tcacenco- 2000 Citește mai mult VIAȚA O VISAMBrusc, în geana dintre-a nopții umbre și- ale dimineții zori, Pe covorul lin și umed, ocrotit din cer de nori,Pășim,Încet,Gândim,Concret,Fugari suntem în strâmta arie din a vieții noastre clipăCe-i topită și se pierde, apoi iar se înfiripă..., Am trecutDar nu știam,Că în pas necunoscut,Însăși viața o visam.Silvana Andrada Tcacenco-
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
Gândim,Concret,Fugari suntem în strâmta arie din a vieții noastre clipăCe-i topită și se pierde, apoi iar se înfiripă..., Am trecutDar nu știam,Că în pas necunoscut,Însăși viața o visam.Silvana Andrada Tcacenco- 2000... XXVII. GOL DE CER, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2144 din 13 noiembrie 2016. GOL DE CER În viața asta fug pe-o mare fără valuri, Mă poticnesc și cad ca valul înspre maluri, Lăsați-mă acolo, să redevin nisip Și mai
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
se pierde, apoi iar se înfiripă..., Am trecutDar nu știam,Că în pas necunoscut,Însăși viața o visam.Silvana Andrada Tcacenco- 2000... XXVII. GOL DE CER, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2144 din 13 noiembrie 2016. GOL DE CER În viața asta fug pe-o mare fără valuri, Mă poticnesc și cad ca valul înspre maluri, Lăsați-mă acolo, să redevin nisip Și mai apoi cuvântul să-mi recreeze chip, În urma mea cocorii se prăbușesc pe ape, Din drumurile
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
lor cădere, Copaci să deseneze, cu aripi mângâiere, Cu rădăcini în ciocuri, cu penele drept frunze, Să-mi deseneze roșii doar ale mele buze Să- ncremenească chipul în ceea ce eu sper Iar pentru ochi să lase un simplu gol, de cer. Silvana Andrada Tcacenco 12.11.2016 ... Citește mai mult GOL DE CERÎn viața asta fug pe-o mare fără valuri,Mă poticnesc și cad ca valul înspre maluri,Lăsați-mă acolo, să redevin nisipși mai apoi cuvântul să-mi recreeze
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
în a lor cădere,Copaci să deseneze, cu aripi mângâiere, Cu rădăcini în ciocuri, cu penele drept frunze,Să-mi deseneze roșii doar ale mele buzeSă- ncremenească chipul în ceea ce eu sperIar pentru ochi să lase un simplu gol, de cer.Silvana Andrada Tcacenco 12.11.2016... XXVIII. CÂND AM FURAT NOI FOCUL, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016. CÂND AM FURAT NOI FOCUL Când am furat noi focul, deja furasem apa, Pământul îl furasem
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]