46,651 matches
-
șoareci.” „Ce spui? Doamne ferește! Chiar trei sunt?” „Cum mă vezi și cum te văd.” i-am răspuns eu. „Ce facem? Cum scăpăm de ei? Cu ce am greșit noi în fața lui Dumnezeu de o intrat diavolii în podul nostru? Să chemăm pe popă!” „Mai lasă. Să vedem...Poate pleacă singuri. Vrei să ne știe tot satul?” Uite așa ne am văcărit toată ziulica ceea. Când s-o înserat bine, am pus mâna pe pușcă și pe felinar și am urcat în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ce mă tot gândeam. Ce-ar fi să-l luăm cu noi și pe gospodarul cela cu mustața tăciunie care o stat lângă tine atunci seara...Pare un om de treabă și ar fi de folos la drum. Cum îl cheamă și de unde îl iei? a întrebat moș Dumitru. Numai să-l primească jupânul Aizic și îl găsim noi. Il cunoaște bine Costache crâșmarul - a precizat Pâcu. Eu sunt gata să-i spun jupânului Aizic. Stai, că mi-am adus aminte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îl iei? a întrebat moș Dumitru. Numai să-l primească jupânul Aizic și îl găsim noi. Il cunoaște bine Costache crâșmarul - a precizat Pâcu. Eu sunt gata să-i spun jupânului Aizic. Stai, că mi-am adus aminte cum îl cheamă. Mi se pare că îi zice Vasile Hliboceanu - a sărit Pâcu, bucuros nevoie. Așa-i Pâcule, dar să nu zicem hop până n-om sări. Intâi să-l descoasem pe Aizic și pe urmă... Aflăm astăzi. Dacă zice că are
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a intrat în ritm normal...Lui moș Dumitru i-a venit iar chef să-l sâcâie pe Pâcu. Pâcule! Acum fură-l cu coada ochiului pe Hliboceanu, nu când râpa era la două palme de șirul carelor și valea te chema să te duci de-a rostogolul... Măi Dumitre, te știam eu rău de gură, dar prost nu te știam. Aici, pe drum drept, tot neisprăvitul te duce unde vrei. Acolo, printre râpi și povârnișuri, să-l vezi pe gospodarul stăpân
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sunt numai fimei, Pâcule - l-a sâcâit moș Dumitru. Adică cum numai fimei? Doar nu cumva tu te socoți bărbat. Te-ai însurat în sat la mine și, în loc să-ți duci fimeia acasă, ai venit tu la ea. Asta se cheamă că te-ai măritat, Pâcule! a pus paie pe foc moș Dumitru, privindu-l intenționat cam de sus, în hazul cărăușilor. Cum-necum, eu am să vă spun povestea fimeii din sat de la mine. Păi dă-i drumul, Pâcule, că ne
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
zici tu, așa să fie! și-a dat acordul moș Dumitru. Pufăind din greu, boii călcau resemnați glodul șleaului. Priveau în mocirla drumului cu ochii lor mari și blânzi. La Fântâna cu răchiți, au poposit mai îndelung. Drumul însă îi chema fără ostoire. Osteniți, cărăușii se poticneau, călcând glodul șleaului ca și cum l-ar fi frământat. Din când în când, se auzea câte un crâmpei de vorbă. Uite la moș Dumitru. L-o luat aproape pe Hliboceanu. Abia o venit între noi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
La lemnele din sobă puse de tine sau la cioată?... Mai lasă-mă și matale în pace, moș Pâcule! i-a răspuns Mitruță, cu un început de necaz în glas. Dacă vorbesc, înseamnă că încă mai trăiesc. Dacă tac, se cheamă că îs mort. Si uite colea crâșmulița, care ne așteaptă cu căldurică, mâncărică, rachiuaș și vinișor... Unde mai pui că nici crâșmărița nu-i de lăsat, bătu-o-ar norocul. Ce să mai spun? Doar că Costache crâșmarul n-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
săcritară la un mare patron. D-apoi să vezi dumneata ce grjă avea patronul de ea! Trimitea vizitiul de o lua dimineața cu birja de acasă și seara o aducea înapoi. Numai ce o auzeai pe Didina - că așa o cheamă, Didina: „Georgele! Diseară am să mai întârzii. Avem multă treabă și patronul o spus că ne aduce acasă cu trăsura pe toate fetele. Pe mine mă aduce ultima. Culcă-te, nu mă aștepta.” Si Georgel n-o aștepta. Dacă fata
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ciomag... S-a oprit pentru o clipă pentru a-și trage sufletul și a reluat: Nici una nici două, cetățeanul cherchelit a intrat în curte și a pornit val-vârtej către locul de unde veneau zgomotele. „Stai, domnule! Stai! Unde te duci? Să chem întâi doctorul de gardă, că cheia de la morgă îi la el. Si apoi nu are voie oricine să intre în spital așa, la miezul nopții.” „Unde-i doctorul de gardă? Scoate-l de unde știi. Aici îi ca la casa de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de gardă îi pe aproape. După ce străinul o fost scos peste poartă, paznicul s-o întors la doctor. „Ce facem, domnule doctor?” Acesta privea cu ochii bulbucați de groază spre ușa morgii, cumpănind cheia în mână. „Eu zic să-l chemăm pe domnul director, că...” In acest timp, din morgă au pornit din nou strigătele, iar câinele îi ținea isonul: „Hauuu! Hauuu!” „Auziți, domn’ doctor?” a întrebat portarul, gata să se prăvălească. „Aud... Da’ mai bine fugi la domnul director acasă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
decât s-o duc la morgă? Astăzi trebuia să-i fac autopsia.” „Halal doctor ești, domnule director! Uite, femeia nici nu știe cine este, nici nu știe cum o ajuns la morgă... Directorul o ieșit din cabinet și l-o chemat pe doctorul de gardă. I-o dat strigoaica în primire și i-o spus: „Ai grijă de ea, că astăzi vine bărbatul ei s-o ia acasă!” Bețivul, în loc să plece, s-o așezat pe un scaun. Când o văzut așa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Lionel. În cei cinci ani de când sunt vecini, au schimbat între ei câteva sute de „bună ziua“, câteva zeci de „bună seara“ și, la sfârșitul fiecăreia din aceste conversații prescurtate, câte un „la revedere“ mai mult decât politicos. Pe bichon îl cheamă Robespierre și, așa cum prevestește numele lui, îi urăște în egală măsură pe oameni și pe ceilalți câini. Liliane îl întreabă din priviri dacă vrea să-l aștepte cu liftul. Lionel confirmă. De la parter se aude glasul inconfundabil al lui madame
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Uite eu... Noroc cu câinele ăsta, are și ea un suflet de care să se-agațe. Știți că Robespierre e proaspăt? Înainte a avut alt câine. — Serios? se arată Lionel interesat, neștiind cum să scape mai repede. — Un buldog. Îl chema Danton. A murit de tânăr, decapitat. — Parcă am auzit ceva... — Pe trecerea de pietoni. Un BMW în mare viteză. Până la urmă, tot marea burghezie i-a venit de hac lui Danton. Adevărul e că lătra cam tare. — Așa e, confirmă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Brothers. Numai că posesorii bocancilor, canistrei, hainelor de piele, maxilarelor și ochelarilor nu sunt actori și, cu atât mai puțin, nu sunt americani. Sunt racheți moldoveni de peste Prut. Adică mai puțin răi decît racheții albanezi sau ucraineni. Pe șef îl cheamă Grișa, iar pe haidamacul cu canistra îl cheamă Vaniușka, în ciuda celor doi metri și a celor o sută douăzeci de kilograme. Până și maică-sa, care trăiește în raionul Bălți, are 72 de ani și o pensie de douăzeci de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
piele, maxilarelor și ochelarilor nu sunt actori și, cu atât mai puțin, nu sunt americani. Sunt racheți moldoveni de peste Prut. Adică mai puțin răi decît racheții albanezi sau ucraineni. Pe șef îl cheamă Grișa, iar pe haidamacul cu canistra îl cheamă Vaniușka, în ciuda celor doi metri și a celor o sută douăzeci de kilograme. Până și maică-sa, care trăiește în raionul Bălți, are 72 de ani și o pensie de douăzeci de lei moldovenești, îl alintă Vaniușka chiar și atunci când
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
literele din firma fluorescentă erau aprinse. Acum, de când cu criza, neoanele care alcătuiau primul i și primul m din firmă erau arse, așa că numele devenise Aux migrants Heureux și atrăgea o faună și mai pestriță în local. Pe patron îl cheamă Claude Fernandez și e uns cu toate alifiile. Are doi angajați: un chelner - Francis - și un picolo - Didier. Mesele sunt vechi, acoperite cu mușamale pătate impresionist și arse, cu mucuri de țigară, pointilist. Scaunele sunt de mai multe feluri, majoritatea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
a zecea flotare din seria de cincizeci executată zilnic. Își amintește cu mare plăcere, iuțind ritmul, cum, câteva ore mai înainte, făcea același exercițiu, cu o femeie sub el, femeie care a insistat să-i spună că pe ea o cheamă Matilde - ca și cum ar fi interesat pe cineva, în acele momente, cum o cheamă pe ea. Se simte în formă maximă. Odată terminate flotările, Lionel ia extensorul din debara, deschide fereastra de la balcon și începe tracțiunile. Vede lămâiul pitic care se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
plăcere, iuțind ritmul, cum, câteva ore mai înainte, făcea același exercițiu, cu o femeie sub el, femeie care a insistat să-i spună că pe ea o cheamă Matilde - ca și cum ar fi interesat pe cineva, în acele momente, cum o cheamă pe ea. Se simte în formă maximă. Odată terminate flotările, Lionel ia extensorul din debara, deschide fereastra de la balcon și începe tracțiunile. Vede lămâiul pitic care se veștejește în ghiveciul de pe balcon. Ia un pahar, îl umple cu apă plată
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Allen și Fred Astaire nu prea seamănă între ei și că, prin urmare, Lionel nu poate semăna cu ambii. E adevărat: cu Fred Astaire doar se autosugestionează că seamănă! Pe ce se bazează? Despre Lionel Pe Lionel nu l-a chemat dintotdeauna Lionel. Când l-au găsit abandonat într-o scară de bloc, în cumplita iarnă a lui 1953, avea deja șase luni și un carton legat de gât, pe care scria: Ionel Frunză, 13 mai. De cum a ajuns în Franța
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să-și schimbe și numele de familie - tot n-avusese niciodată o familie. Dar traducerea mot-à-mot - Feuille -, prea ducea cu gândul la foietaj. În plus, în anuarul telefonic erau o mie de Feuille. Nici pe Fred Astaire nu l-a chemat întotdeauna așa. Când s-a născut - pe 10 mai, aproape în aceeași zi cu Lionel -, purta nefirescul nume de Frederick Austerlitz. La maturitate, când a fost abandonat într-un studio de la Hollywood, ca să dea o probă, specialiștii de la RKO au
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu sunt catolici? — Polonezii da, dar eu nu sunt polonez. Sunt rus. Mai nou, bielorus. Deci ghicitoarea... De ce zici că ești polonez? — Instalatorii polonezi sunt cei mai de încredere. Englezii îi adoră. — Și numele? întreabă, tot mai confuz, Lionel. — Mă cheamă Vitali Semeonov. Am copilărit la Minsk, lângă un cinema. Am văzut toate filmele lui Andrej Wajda și ale lui Roman Polanski. Când m-am decis să mă dau drept polonez, am făcut și eu o coproducție: Roman Wajda. — Aprindem câte
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
răspunde îndatoritor Didier. Didier pleacă să servească alți clienți. Lionel asistă stupefiat la toată scena. Claude se simte dator cu o explicație. — Ascultă, Roman. A fost pe-aici, acum doi ani, un bulgar pe care, dacă mi-amintesc bine, îl chema Metodiu, dar s-ar putea să-ncurc borcanele. De pepperoni, comentează Lionel, gândindu-se la altceva. — Făcea contrabandă cu țigări, continuă Claude. Di granda: camioane de Marlboro red, mild și light, cu filtru sau fără filtru. Cel puțin așa se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o să vă descopere cadavrul, scuzați-mi exprimarea... — Și-atunci? Puteți lăsa plicul la mine, în cea mai mare siguranță. Lionel îl privește lung: figura lui Marcel Rioret exprimă orice, în afară de onestitate. Se decide: — Facem așa: dumneavoastră pregătiți actele. Până mă chemați să le semnez, eu mă hotărăsc cum facem cu banii. Apropo de bani, știți că toate actele astea o să coste ceva, mai ales c-o să le facem în regim de urgență... În plus, trebuie să prevedem ceva pentru administratorul fundației
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de calmi. Face o criză de nervi. Își dă jos ochelarii, haina, cămașa și maioul. Își pune o apărătoare pentru dinți - ca boxerii - și începe să țipe, cam înfundat: — Ce-o să-mi faceți? O să mă bateți? Bateți-mă, omorâți-mă, chemați poliția, oricum nu mai am mult de trăit! Ce mai așteptați, călcați-mă-n picioare! Pentru că, știți ceva? N-o să mă puteți omorî! Nu azi! Nu azi! Tot personalul restaurantului începe să aplaude ca la teatru, acoperindu-l. Lumina candelabrului
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
euro? — Înțeleg că monumentul se ridică din banii lui Kiril? — Păi din ai cui? se miră Gérard. Bugetul primăriei a fost votat anul trecut. Cine putea să prevadă c-o să moară Kiril? — Esmé. Esmé nu e consilier municipal. — Cum se cheamă monumentul? — Monumentul Imigrantului Necunoscut. O să fie o statuie. S-a făcut un concurs de creație. A câștigat un proiect foarte frumos, am văzut macheta: un bărbat voinic, cu o ceafă groasă, având într-o mână un borcan de murături, gol
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]